Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Analize-Comentarii Joi 09 Iulie 2020 - 17416 vizitatori azi
In atentia SRI: Ne retrocedam tara criminalilor de razboi! Dr. Ilie Gherhes: "Statul Roman se afla in fata unei mari escrocherii istorice".

Nu ne vindem tara, o retrocedam, pe bucati, fara sa tinem seama de tratate, legi, sentinte sau victimele din cele doua conflagratii mondiale. Din masuri reparatorii si juste, retrocedarile au devenit un flagel injust, periculos si imoral, profund scapat de sub control. Familiile criminalilor de razboi au ajuns sa dobandeasca imobile si bunuri de o valoare inestimabila, fara ca cineva sa tina seama de contextul si modul in care averea lor a ajuns in proprietatea Statului Roman.

Ungaria anexeaza Ardealul pe bucati! Trei premieri, Adrian Nastase, Calin Popescu Tariceanu si Victor Ponta au deschis poarta tradarii, astfel ca, din unele statistici, mai bine de o treime din teritoriul Transilvaniei a fost intabulat pe emisari ai Ungariei: urmasi de grofi, nobili, asociatii, reprezentanti ai cultelor.

Problema e ca legile retrocedarilor nu fac distinctia intre cladirile confiscate de comunisti si cele confiscate prin sentinte penale date pentru criminali de razboi. Cum o parte dintre documente se afla inca in arhivele de la Budapesta, in multe cazuri nu se poate face macar dovada confiscarii averii nobililor declarati criminali de razboi.

Mai mult, in instante se iau in considerare intabulari din cartile funciare din perioada ocupatiei maghiare, desi potrivit Legii nr. 260 din 4 aprilie 1945, toate inscrisurile in cartile funciare efectuate in perioada 1940-1944 au fost declarate nule de drept! Dar in multe carti funciare, aceste modificari nu au fost operate.

Mai mult, nu se iau in calcul despagubirile acordate de Statul roman pentru imobilele pe care le-a avut in proprietate Statul ungar in Ardeal, pana la 1 Decembrie 1918, precum si pentru optantii unguri (Sub aceasta denumire de optanti sunt cunoscuti acei cetateni romani de etnie ungara care, dupa Tratatul de la Trianon, au optat pentru cetatenia Ungariei si au parasit Romania).

Mai mult, dupa 23 august 1944 si in baza art.8 din Conventia de armistitiu semnata la Moscova, in 12 septembrie 1944, bunurile reprezentand proprietatea Ungariei si Germaniei de pe teritoriul Romaniei au fost sechestrate si, in baza Legii nr. 91 din 9 februarie 1945, au fost puse sub supravegherea Casei de Administrare si Supraveghere a Bunurilor Inamice (C.A.S.B.I.).

Aceste bunuri nu au fost confiscate de regimul comunist si, ca urmare, nu pot face obiectul retrocedarilor catre Ungaria si Germania. Si totusi fac. Practic, legile retrocedarilor date in ultimii ani si instantele de judecata sterg cu buretele o istorie de trei decenii si jertfele romanilor din cele doua razboaie mondiale.

Zeci de hectare de teren, paduri, imobile ajung in proprietatea succesorilor criminalilor de razboi sau a unor interpusi.

Vreti exemple? Va dam.

Incepem cu unul dintre cele mai importante cazuri de retrocedare din Ardeal. Domeniul Teleki. Proprietati care au apartinut contelui Adam Teleki, membru in guvernul Ungariei in perioada hortysta. In 1945, Teleki a fost considerat tradator de tara, dar actele prin care i s-au expropiat bunurile, cum se intampla in astfel de cazuri, nu au fost gasite. Asa ca mostenitorii contelui si-au revendicat bunurile, intinse pe mai multe judete: Maramures, Mures, Salaj. In total, familia a deschis vreo 20 de procese, dintre care unul pentru 100 de hectare de padure in Ardusat. Castelele din Coltau si Satulung nu au fost revendicate.

Codrii Ardealului sunt ceruti de urmasii familiei Banffy. Daniel Banffy, fost ministru al agriculturii in Guvernul hortyst, a fost si el declarat criminal de razboi. Urmasii lui cer insa in instanta sute de hectare de padure. Familia Banffy a detinut domenii intinse si in Tara Lapusului, care face obiectul a patru dosare de restituire a cate 60 hectare de padure fiecare. Numai ca se spune ca baronul si-ar fi vandut averea prin 1940.

Alt caz rasunator este al familiei Szaplonczai. Szaplonczai Vasile, membru al partidului iredentist, fost prefect al judetului Maramures, a fost condamnat printr-o sentinta a Tribunalului Poporului pentru "complicitate la crimele prevazute de art. 2. lit. h. si m. si pentru … prevazute de art. 2. lit. o. din Legea nr. 312/1945", adica "au comis acte de violenta, torturi sau alte mijloace ilegale de constrangere" si "Au ordonat sau initiat infiintari de ghetouri, lagare de internare ori deportari din motive de persecutie politica sau rasiala" la 25 de ani de munca silnica.

Mai exact, prin Hotararea nr. 8, pronuntata in Sedinta publica din 31 mai 1946, se arata implicarea lui Szaplonczai Vasile in problema evreiasca: "In orasul Sighet, ghetoul s-a infiintat in 2 cartiere periferice ale orasului, permitandu-se celor internati sa locuiasca in casele din aceste cartiere, dar cum numarul celor internati intrecea capacitatea de cazare a perimetrului ghetoului, oamenii au fost nevoiti sa stea si prin pivnite, poduri de casa si soproane. Perimetrul ghetoului a fost imprejmuit cu sarma ghimpata, iar ferestrele au fost vopsite cu var, pentru ca locatarii caselor sa nu poata privi in afara. Dupa cum s-a dovedit in cursul instructiei in fata completului de judecata, ghetoul din Sighet a fost infiintat ceva mai inainte decat celelalte ghetouri in Ardealul de Nord. (…)

Primaria, prin acuzatii dr. Gyulafalvi Rednik Alexandru, primar, si prin substituitul sau, acuzatul Hullman Francisc, prim-notar al primariei nu s-a ingrijit de aprovizionarea celor internati in ghetou, lasandu-i fara alimente. Aceste autoritati comunale (municipale - nn) au refuzat pana si punerea la dispozitie pe seama celor internati a vacilor cu lapte proprietate a evreilor, lapte necesar pentru copii sugaci.

Din cauza acestor dispozitiuni de cazare si alimentare s-au ivit multe cazuri de tifos exantematic, dupa cum rezulta din raportul nr. 8982 din 8 mai 1944 al primarului orasului catre Ministerul de Interne. Dar punctul culminant si aici, ca si in celelalte ghetouri, l-a format cercetarea dupa valorile ascunse, cercetare intreprinsa de echipele colonelului Agy Zoltán si ale acuzatului Toth Ludovic.

Inca de la intrarea in ghetou, jandarmii, politistii si functionarii primariei au facut perchezitie corporala atat barbatilor, cat si femeilor, nelasand la o parte nici perchezitia vaginala, chiar la fetite de 8 ani si cu aceasta ocazie au confiscat obiectele apreciate de ei, ca fiind de valoare.

Martora Rosenberg Margareta a aratat in depozitia sa, cum femeilor asezate la perete - dezbracandu-le la piele si sub amenintarea impuscarii - le faceau perchezitie in vagin si la anus. (…)

Prefectul judetului Maramures in acest timp apocaliptic pentru natiunea evreiasca conlocuitoare a fost acuzatul SZAPLONCZAI VASILE, membru al partidului iredentist.

Responsabilitatea sa este responsabilitatea tuturor prefectilor din acel timp".

Evident, la data pronuntarii sentintei, Vasile Szaplonczai era disparut. Urmasii familiei sale au reaparut insa, si revendica mosia familiei din satul Tisa. Ultimii proprietari ai mosiei din Tisa, comuna Craciunesti au fost Zoltan si Paul Szaplonczaz, primul probabil fiul lui Laszlo-Vasile Szaplonczay, iar Paul, nepotul sau.

Resedinta lui Zoltan este revendicata de o nepoata a sa, procesul fiind inca pe rol. Batranii satului spun ca Zoltan si-ar fi vandut mosia in 1938 si cu banii rezultati si-ar fi cumparat alta in Ungaria, dar odata cu ocupatia maghiara a venit inapoi, revendicandu-si mosia si spunand ca oamenii l-ar fi fortat sa le vanda terenul. Plus ca se pare ca a fost si criminal de razboi.

Oricum, amandoi au fugit in 1944 din tara. Si totusi, acum urmasii lor redobandesc bunurile.

Secretarul primariei Bocicoiu Mare, Vasile Hasciar, spune ca: "Pentru Paul Szaplonczai am revendicat bunurile pe Legea 1. Acum pe 247 ne-a revendicat scoala si nu numai, terenul aferent si padurea. Aceste bunuri sunt cerute dupa Szaploncyaz Zoltan. Comisia locala a dat solutia de respingere pentru ca trebuia sa faca dovada cetateniei si a proprietatii. Nu a facut dovada cetateniei. Au contestat decizia comisiei locale la comisia judeteana, care la fel a propus respingere in intreg a cererii tot pe acest fond. Atunci ei s-au indreptat in instanta si de 3 ani suntem in proces. S-au cerut dovezi pentru cetatenie, pentru planul de amplasament, s-a facut expertiza. Acel conac e scoala, scoala a fost construita, s-a facut si scoala noua si nu puteam fi de acord cu retrocedarea. In instanta de fond, judecatorul a respins plangerea, dar a facut recurs. Ceva nepoata de-a lui revendica terenul. Se pare ca Laszlo Szaplonczai a fost tatal lui Zoltan. Ei au avut jumatate din Maramuresul Istoric. Au revendicat si prin Sighet. Lui Paul i s-au restituit 50 de hectare in zona lacului. Zoltan este verisorul lui Paul".

Deh, cine mai sta sa verifice mizilicuri gen: daca acestia au fost declarati criminali de razboi si condamnati, daca cartile funciare in baza carora se revendica bunurile sunt din perioada ocupatiei ungare, daca si cat au primit despagubiri? Nobili hortysti pun din nou stapanire pe Ardeal, la fel de abuziv si ilegal, dar, de aceasta data, cu girul instantelor de judecata, a legii si Guvernului, in dispretul adevarului istoric si militarilor romani morti pentru eliberarea acestui pamant romanesc.

 

"Statul Roman se afla in fata unei mari escrocherii istorice"

"Eu spun cu toata responsabilitatea si pot sa-mi pierd maine serviciul ca nu ma intereseaza daca atat vor fi de tari, incat sa ajunga pana la faza asta. In acest moment, Statul Roman se afla in fata unei mari escrocherii istorice. Escrocheria nu ar putea avea probabil loc daca nu ar fi si o complicitate din interior. Dupa Primul Razboi Mondial au fost asa numitele procese ale "octantilor" si dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial ale "absenteistilor".

Ce se intampla acum? Vin urmasii acelor proprietari, care, unii dintre ei, culmea, au fost despagubiti dupa Primul Razboi Mondial. Iar acum vin cu documente anterioare proceselor prin care parintii lor sau bunicii lor au fost deposedati de averi sau au fost rasplatiti de stat la modul general. Si mai cer inca o data sau inca de doua ori sau inca de trei ori.

Niciun evreu sau niciun maghiar dintre aceia mari nu va mai veni sa locuiasca in Transilvania sau intr-o localitate din Maramuresul Istoric sau oricare judet. Nu este vorba numai de judetul nostru, e vorba de tot Ardealul. Dar toata lumea se indreapta spre o despagubire cat mai mare din partea Statului Roman. Si atunci, isi angajeaza avocati buni si se judeca cu Statul Roman.

Din start pot sa piarda toate procesele cu Romania, iar in alta parte le castiga "fluierand". Pot sa spun cu toata raspunderea, ca am fost director la Arhivele Statului si, ca om care umbla in aceste arhive, ca pe Transilvania sunt firme care vin si cerceteaza dupa niste metode foarte minutios elaborate exact pe aceste posibilitati ale viitoarelor procese pe care sa le castige mai ales dincolo de granitele tarii.

Deci suntem pur si simplu escrocati!

Au murit de pomana cei care au luptat pentru eliberarea Ardealului si cei care au luptat impotriva fascismului sau a hortystilor etc.

Este o bataie de joc postuma la adresa armatei romane. Am avut sute de mii de victime, iar acum se calca pe mormintele acelor oameni exact pe ideea de a castiga. Si din pacate, Statul Roman este descoperit sau foarte slab aparat. Este atat de simplu inclusiv sa se falsifice un document, dar nu asta-i problema ca sunt hotarari judecatoresti din perioada interbelica. Dar o parte dintre cei care au fost colaboratorii hortismului s-au retras impreuna cu armatele si atunci li s-a confiscat totul, iar ei au devenit absenteisti.

Ei au plecat, sa zicem, in ’44, dar cei care vin acum vin cu documente din ’38, ’41 sau ’44. Deci sunt documente anterioare hotararilor judecatoresti. Si inconjoara acest moment".

Lector universitar doctor Ilie Gherhes.

.

 

Material primit la redactie.

1 comentariu4151 vizualizări11 ianuarie 2014




rss 2.0
rss 2.0