Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Analize-Comentarii Miercuri 03 Iunie 2020 - 5958 vizitatori azi
A inceput sa cada poleiala de pe Statuia Libertatii.

Acum un an si jumatate sperantele a 7,4 milioane de romani au fost spulberate de un emisar american, Philip Gordon impunandu-l pe Basescu guvernator aici, in ciuda unui vot masiv dat de romani in procent de 88,8% pentru demiterea lui. Nu este singurul emisar care si-a aratat muschii pe aici, prin Romania. A mai facut-o si Andrei Visinski in 45, impunandu-l pe Groza prim-ministru. Romanii au inteles dupa referendum ca nu exista niciun spirit democratic in politicile americane, atunci cand este vorba de un interes. Totul este o iluzie optica. Visul american ca simbol al democratiei este intradevar o imagine falsa. Discursurile actorilor de la Casa Alba in ultimii 50 ani, sunt o insiruire de fraze frumoase, inaltatoare, pline de sperante, insa goale in continut, pentru ca diferenta de la vorba la fapta este imensa. Toate interventiile armate ale SUA in ultimii 50 de ani pe anumite interese, s-au facut in urma unor campanii mincinoase de salvare a spiritului democratic ori in scopuri umanitare. In realitate erau vizate resursele economice, accesul la ele, prin schimbarea unor regimuri ostile cu cele servile. Daca revedem discursurile lui Bush junior, campania lui pornita impotriva distrugerii arsenalului chimic a lui Saddam Hussein si rezultatul obtinut in urma interventiei militare, vom constata, cat adevar razbate din cele intamplate. Aceste minciuni s-a resfrant foarte mult asupra imaginii SUA pe plan international. Sa ne amintim de sticluta cu substante chimice, pe care subsecretarul de stat Colin Powell o manevra liber in sala de sedinte a Consiliului de Securitate pentru a convinge ONU in a aproba interventia in Irak. Manevra ce s-a dovedit ca fiind o facatura a serviciilor secrete americane, fapt recunoscut ulterior insusi de general. Manevra asta a pacalit ONU care a aprobat interventia militara anglo-americana. Nici astazi nu s-a gasit acel arsenal chimic care ameninta omenirea. Mai mult comisia ONU a constatat ca astia nu puteau produce nici sticlutele in care sa puna substantele chimice. Pana si copiii au aflat ca interventia americana a vizat bogatiile subsolului statului Irakian. Dupa interventie, titeiul Irakian a fost impartit intre marile companii petroliere asa cum si-a dorit cercurile conservatoare republicane americane. Si astazi in randul opiniei publice din SUA, Anglia, Spania, Germania, Italia, Polonia, Norvegia, sunt proaspete resentimentele provocate de interventia armata anglo-americana in Irak. Opinia publica este revoltata ca in urma acestor facaturi nimeni nu este condamnat pentru crimele de razboi care au avut loc acolo. ONU tace si ne intrebam de ce ? Ce credibilitate mai are partenerul nostru american aici in Romania, in conditiile cand emisarii trimisi, schimba cursul democratic exprimat de popor. Pai ce democrat poate fi acela care apleaca urechea la o sluga demisa si nu are ochi sa vada la ce cozi s-au pus romanii pe o arsita nebuna sa demita un nebun ? Poate nu stim noi ce insemna democratia. Insa stim cu siguranta ca votul insemna totul, pentru noi astia care mai credem in democratie. Poate nu intelegem noi, cum este la ei cu democratia. Multi dau exemplu statul American, ca un simbol al democratiei. Dar analizand mai atent sistemul lor, observam ca totul este subordonat economicului. Nu exista doctrine de partid, si multipartidism. Ideea de multipartidism este falsa, pentru ca nu exista nicio confruntare de idei, politici, idealuri. Exista o poleiala data pe statuia libertatii in asa fel ca toti sa creada ca acolo este tara tuturor posibilitatilor. In realitate exista o dictatura bicefala a doua grupari economice apartinand republicanilor si democratilor, care au cazut la o invoiala ca periodic sa-si predea mandatele. Datorita razboiului, Roosevelt a fost singurul presedinte care a detinut patru mandate, insa cascavalul a fost si atunci distribuit echitabil intre cele doua grupari. Nu exista intre ele nici o lupta de principii si nu au doctrine. Intreaga campanie in jurul alegerilor este o mascarada, un teatru ieftin si lumea captiva, dependenta de internet a inceput sa le inteleaga aceste jocuri. Sceneta jucata intre Al Gore si Bush junior in 2000, este tabloul perfect pe care l-am descris. Pentru ca era randul republicanilor la oala cu bucate, au scos din joben cinci voturi in plus pentru Bush desi la prima numaratoare iesise Al Gore. Celelalte partidulete in asa zisul tablou democratic american nu conteaza. Acolo nu poate exista o a treia alternativa pentru a prelua puterea, din cauza dictaturii instaurate de cele doua cercuri economice, care-i hranesc pe americani cu ideia tembela ca nu poate exista in peisaj decat doua culori, roz si mai putin roz pentru care ei trebuie sa se bata. Zicala, "pleaca ai nostri, vin ai vostri, noi ramanem tot ca prostii" cred ca acolo s-a nascut pentru ca reflecta minunat societatea americana. La noi din cand, in cand democratia ii mai aduc si pe prosti la putere, pentru ca asta-i democratia. Altfel vorbim de o dictatura bicefala asa cum este in America, care frange cursul democratic.

.

Col.(r) Nour Constantin.

0 comentarii1666 vizualizări14 ianuarie 2014




[ Închide secţiunea de comentarii ]

Nu există comentarii

Adaugă un comentariu





rss 2.0
rss 2.0