Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Analize-Comentarii Joi 02 Aprilie 2020 - 9920 vizitatori azi
Apararea interesului national.

Asa numita "dreapta" s-a culcat mereu cu asa-numita "stanga" in imensul pat de bordel care este politica romaneasca. Alegerile prezidentiale ar putea aduce o schimbare in bine doar printr-un joc al hazardului. Obiectivul principal al oricarui presedinte al Romaniei ar trebui sa fie apararea interesului national, care se traduce, in principal, prin intarirea pe plan intern si extern a pozitiei statului national unitar modern. In acest moment, insa, cred ca sunt mai importante asteptarile poporului roman si posibilitatea reinvierii increderii lui in conducatori si in viitor. Cu o populatie nemultumita nu se poate face reforma. Sa iei puterea nu e greu, conteaza ce faci cu ea pentru tara. Mesajul transmis prin vot a fost foarte clar: schimbati-va sau veti fi schimbati. In campania electorala am asistat doar la o lupta pentru putere intre doua clanuri, asa cum a fost mereu timp de 25 de ani. Nici cel ales si nici cel care a pierdut nu au prezentat un proiect de tara solid, un program politic, o viziune despre viitor si despre marile provocari interne si internationale. Am asistat doar la dezbinarea tarii, nu la unitatea ei. Romania, dupa 25 de ani de post-comunism, este o tara in care cei care au condus si conduc au fost dispusi sa cedeze ori sa distruga totul doar pentru a avea puterea. Rezultatul este o tara in faliment, traind pe datorie, pentru care colapsul a devenit o chestiune de probabilitate matematica, pe fondul unei polarizari uriase a saraciei si a bogatiei. Singura salvare poate veni dintr-un proiect de tara indraznet, gandit pe termen lung si foarte lung, si ancorat in realitatile profunde ale Romaniei. Pentru acest mare proiect se va putea ridica un steag, sub care sa se adune toti romanii din tara si de pretutindeni; un proiect in elaborarea si aplicarea caruia sa ne regasim independenta de gandire si de actiune, ca tara; un proiect care se poate realiza in esenta prin resursele si capacitatile proprii. Numai astfel, prin noi insine, vom face din Romania o tara respectata care sa conteze in politica mare, la scara europeana si mondiala.

Romania este un stat complet aservit, prea slab pentru a avea un cuvant de spus in lume.


Azi, Romania este un stat complet aservit, prea slab pentru a avea un cuvant de spus in lume. O tara deprofesionalizata, cu mari probleme demografice, care si-a cedat suveranitatea si a dinamitat conceptul de scoala a muncii, pe fondul cresterii alarmante a analfabetismului. Nu mai suntem o destinatie, in sens politic, ci un teritoriu pe care-l survolezi cu avionul, in drum spre alte zari. In sens economic, tara e o tinta predilecta doar pentru acele transnationale care jefuiesc patrimoniul natural sau imbolnavesc populatia, fizic si spiritual, cu produsele lor otravite. Suntem un loc cunoscut pe harta crimei organizate, a traficului de persoane, pentru jefuirea obiectelor de patrimoniu si a padurilor, ca depozit de deseuri si cate alte asemenea activitati infractionale. Statele aservite, precum Romania, nu pot lupta cu adevarat impotriva coruptiei interne. In pofida retoricii oficiale, ele nu pot beneficia in mod real de aliante sau de parteneriate cu natiunile puternice. Intr-o situatie limita, un stat puternic nu va salva un stat complet subordonat aflat la ananghie, oricate garantii formale i-ar fi oferit, ci doar va dispune de el. Tarile Romane au avut astfel de experiente, in trecutul nu foarte indepartat, ganditi-va la nefericitul an 1812. Iar azi, exemplul Ucrainei este mai mult decat graitor.


In 25 de ani, Romania a absentat de pe scena diplomatiei.


Tara trebuie adusa la nivelul unei chemari. Iar asta se face printr-un proiect mare, care sa descatuseze energiile intregii natiuni. Un proiect care sa identifice nisa Romaniei in competitia mondiala a secolului al XXI-lea, sa reconstruiasca tara pe baza acestei premise fundamentale; sa creeze locuri de munca sigure si bine platite, un sistem de sanatate centrat pe grija fata de fiinta umana si nu pe profitul industriei de medicamente si al asigurarilor de sanatate private; un proiect care sa regandeasca strategic toate activitatile economice, sa reindustrializeze tara pe baza tehnologiilor nepoluante si a principiilor economiei civice - modelul economic pe care eu il propun; sa reprofesionalizeze tara si sa readuca placerea romanilor de a munci; mai presus de orice, un proiect cu o strategie perfecta pentru invatamant, cercetare, inovatie, cuplata cu una demografica, spre a asigura dainuirea neamului, in vesnicie. Pentru asta avem nevoie de invatatori si profesori entuziasti, plini de daruire pentru cauza nationala, modele de urmat pentru tineri. Sa renasca dragostea pentru frumos, pentru arta in toate orasele Romaniei. Sa nu ezitam sa aducem specialisti straini acolo unde este nevoie. Acest lucru este absolut firesc si se intampla peste tot in lume unde dorinta de performanta e mai presus de orice - vezi cazul guvernatorului canadian al Bancii Angliei. Marile teme internationale, cum ar fi energia sau resursele, sa se discute la Bucuresti. Institutii internationale serioase, si nu sediile unor firme fantoma, sa fie localizate in Romania. Asta inseamna sa ai cota internationala, sa existi si sa fii respectat.

 

"Fara cultul trecutului nu exista iubire de tara".


Spiru Haret spunea: Romania este un stat complet aservit, prea slab pentru a avea un cuvant de spus in lume. "Investesti in educatie, culegi in economie". Forte malefice au distrus cu buna stiinta dragostea de tara, patriotismul, au taiat panglica istoriei, pentru a ne lipsi de dragostea de glie si de vointa de a fi o natiune demna. Cel mai mare ganditor politic al natiunii romane, Mihai Eminescu, spunea: "Fara cultul trecutului nu exista iubire de tara". Revenind la alegerile abia incheiate, ele ar putea aduce o schimbare in bine doar printr-un joc al hazardului. Sistemul se apara foarte bine, se adapteaza usor, isi aduce actorii pe scena, si cedeaza doar de frica, atunci cand este incoltit.


Se vand cu 85% mai putine carti decat in urma cu 25 de ani. Populatia poate fi manipulata prin lozinci si devize propagandistice extravagante, golite de adevar si continut.

 

Retelele de socializare nu vor putea produce o reformare a clasei politice. Pot fi doar un catalizator al reformarii, dar raman simple mijloace de comunicare in masa ale vremurilor actuale, pe care le utilizeaza atat oamenii cinstiti, cat si escrocii. Generatia Facebook, obisnuita sa tot ""gugaleasca pe telefoanele inteligente, este coplesita de cantitatea de informatii care o asalteaza. Preia totul pe fuga si nu mai are rabdare sa aprofundeze lucrurile. In Romania nu se mai studiaza profund si nu se mai citesc carti. De altfel, se vand cu 85% mai putine carti decat in urma cu 25 de ani. Iata de ce populatia poate fi manipulata prin lozinci si devize propagandistice extravagante, golite de adevar si continut. In Romania, unele clanuri au folosit mai abil decat altele retelele de socializare si, drept urmare, au inregistrat un avantaj politic temporar. Cat despre puterea "democratiei directe" care ii entuziasmeaza pe tinerii de pe Facebook, in mare parte este o iluzie. Ea exista in spatiul virtual, dar este foarte greu de transpus in realitate, in cadrul actualului sistem neoliberal. Sa nu uitam ca sistemul insusi foloseste Internetul pentru a-si cosmetiza imaginea si pentru a manipula populatia. Eu sunt intru totul pentru democratia directa, participativa. Ea nu este insa posibila intr-un stat servil, cu o economie neoliberala de tip extractiv. Ea poate inflori doar intr-o economie civica, avand drept partener un stat puternic, un stat animat de o logica parteneriala, in care toti actorii participanti la dialogul social lupta pentru un ideal comun. Este nevoie in primul rand de o democratie economica. La noi, in discursul public este absenta notiunea de lucrator-proprietar; aceasta "molecula" a economiei civice este generata de raspandirea larga a proprietatii productive gratie formelor cooperatiei moderne sau organizarii micilor producatori in sistem cluster, pe modelul Mondragón sau Emilia Romagna. Vorbim de "descentralizare" cand, de fapt, ar trebui sa vorbim de sisteme "distribuite". Vorbim de "crestere infinita" cand, de fapt, avem nevoie de o revolutie a sustenabilitatii.


Aricultura taraneasca este privita ca o frana de cei aflati in fruntea bucatelor.

 

Binomul centralizare/descentralizare apartine vechii paradigme, socialiste si neoliberale. Economia civica pe care o propun eu, si care este deja o forta in multe parti din lume, gandeste in termenii sistemelor "dis¬tribuite", dinamicilor parteneriale ("peer to peer"), productiei locale de serie mica. Agricultura taraneasca, ajutata de know-how-ul agriculturii postindustriale, este mai productiva decat agricultura industriala, eminamente distructiva. In Romania, agricultura taraneasca este insa privita ca o frana de cei aflati in fruntea bucatelor.

Marea parte a populatiei este condusa prin impostura. Limba romana este masacrata,Biserica oficiala este pangarita, iar biserica ascunsa, prigonita.

 

Daca sistemul economic romanesc sta sa faca implozie, nici in sfera culturii si a spiritului nu stam mai bine. Greu mai gasesti un intelectual integru astazi. Limba romana este, pur si simplu, masacrata, parca a devenit o limba straina, stricarea ei este promovata din plin de la cele mai inalte tribune. Biserica oficiala este pangarita, iar biserica ascunsa este prigonita. Mare parte a populatiei este condusa prin impostura de catre fariseii care, vietuind in pacat, sunt mereu tematori pentru scaunele lor si atunci cauta sa se inconjoare de iobagi platitori de impozite, folosite pentru desfraul si vanitatile stapanilor. -a vorbit mult de reforma clasei politice. Este un fals, pentru ca se urmareste doar redistribuirea puterii si dobandirea de avantaje pentru cei care o detin, prin rotatie. Singura ocupatie constanta a clasei politice in ultimii 25 de ani a fost si este deturnarea banului public, imbogatirea fara scrupule. Clasa politica actuala este nereformabila. Trebuie schimbata.

 

Statul gandeste ca un musuroi de furnici, in care toti cara bobul, dar nu exista matca. Majoritatea actelor normative din Romania sunt facute pentru un mediu economic infractional.

 

Imi este greu sa ma gandesc la masuri pro-business, avand in vedere haosul generalizat din ultimul an. Chiar daca au existat masuri punctuale benefice, precum reducerea C.A.S. cu 5 puncte procentuale, ele nu pot fi scoase din contextul dezastruos. De altfel, chiar si masura reducerii C.A.S. a fost aspru criticata la nivel politic, din cauza neprezentarii de o maniera transparenta si credibila a resurselor bugetare care sa compenseze reducerea incasarilor la bugetul de stat. Din acest motiv, o masura considerata foarte buna de mediul de afaceri a fost perceputa ca o balbaiala sau pomana electorala. Mediul de afaceri a fost afectat prin impozitul pe constructii speciale (cunoscut ca "taxa pe stalp"), a carui introducere a insemnat venituri sporite la buget, incasari facute insa din conturile contribuabililor seriosi, care si asa suportau o povara fiscala coplesitoare. Pe de alta parte, majoritatea actelor normative din Romania sunt facute pentru un mediu economic infractional. Din cauza nivelului extrem de ridicat al evaziunii fiscale, legile incearca mai degraba sa ingradeasca infractionalitatea, decat sa incurajeze mediul de afaceri. Ca o consecinta direct, avem tratarea nediferentiata a agentilor economici, de parca ar face parte cu totii din categoria infractorilor. Absolut toate societatile sunt tratate de actele normative si organele de cotrol din aceasta perspectiva; se blocheaza conturi, se trimit somatii si se perturba activitatea agentilor economici, ignorandu-se "interesul fiscal national". Astfel, statul gandeste ca un musuroi de furnici, in care toti cara bobul, dar nu exista matca. Nu se are in vedere rezultatul final, care ar trebui sa fie reprezentat de sprijinirea mediului de afaceri si de crearea de locuri de munca. Lipsa unor masuri concrete de combatere a evaziunii fiscale pe intreg circuitul economic a dat posibilitatea oamenilor de afaceri de carton sa se imbogateasca. Astfel, in domeniul comertului, de exemplu, statul nu are control asupra achizitiilor intracomunitare, abundand asa-zisele firme fantoma, evaziunea continuand pe intreg circuitul, pana la desfacerea catre consumatorul final (persoane fizice) fara bon fiscal.


Justitia romana este selectiva, abuziva si demonstrativa.

In Romania, nu exista un control al numerarului. A existat o propunere de act normativ cu privire la restrictionarea tranzactiilor in numerar, dar proiectul este blocat in Parlament. Astfel, toti asa-zisii bani negri din economie circula liber, intr-un circuit financiar ce da posibilitatea beneficiarilor din tranzactii ilicite sa se imbogateasca, achizitionandu-si proprietati si alte bunuri in numerar, uneori cu sume astronomice. Plafonarea platilor si incasarilor in numerar ar forta o mare parte din banii negri existenti in economie sa se albeasca, statul urmand sa beneficieze nemijlocit de fiscalizarea acestor sume. Justitia romana este selectiva, abuziva si demonstrativa, ii executa in pas de defilare pe diversi oponenti sau pe cei care mediatic sustin alte interese, iar apropiatii sunt protejati. Undeva, mai la vale, oricum toti ajung la o intelegere; daca justitia ar fi fost corecta, ar fi fost la datorie pentru toti, iar coruptilor din puscarie le-ar fi fost confiscate averile. Sumele uriase furate de la statul roman ar fi putut constitui o baza buna pentru proiecte nationale de investitii - ceea ce nu se intampla.

Revolutia sustenabilitatii si proiectul de tara, "Hrana, Apa si Energie" sunt solutiile prosperitatii prin revenirea la simplitate.


Plecand de la ceea ce stim cu siguranta ca se va intampla in lume, adica o criza a hranei si a apei, se poate identifica nisa Romaniei in economia globala. Eu am propus o revolutie a sustenabilitatii si un proiect de tara, "Hrana, Apa si Energie", prin care Romania poate cuceri lumea, nu doar sa se refaca pe ea insasi. Este solutia prosperitatii prin revenirea la simplitate. Cu alte cuvinte, un model economic al proximitatii, in care se intareste proprietatea privata productiva, i se ofera omului sansa de a-si securiza familia, iar surplusul muncii lui intra in circuitul economic local si national. "Micro" este distribuit in masa, iar micile firme isi asigura autonomia economica prin cooperare in retea. Pe acest model s-au dezvoltat vertiginos tari ca Taiwanul sau regiunea Toscana si, partial, Sillicon Valley, ca sa dau doar cateva exemple. Investind in infrastructura viitorului, vom putea face din Romania un model pentru multe alte tari. Mai ales pe fondul disfunctionalitatilor grave ale modelului neoliberal, degradarii vietii in toata Europa si lipsei de viziune a U.E., care continua sa se afunde in criza.

Eu sunt gata sa-mi slujesc oricand tara, sa colaborez cu oricine, dar nu in orice conditii. Iar cu privire la interesul national, pentru mine nu exista negociere.

Cea mai pretioasa institutie creata de om in istorie este statul. O societate fara stat e ca un trup fara cap; pe o astfel de societate o asteapta anarhia, fragmentarea si disolutia finala. Cand statul devine captiv, cum este acum in Romania, nu mai este stat. Este doar haos bine dirijat de cei care au capusat statul. Statul practic s-a privatizat si nu mai poate raspunde socialului. Binele comun nu mai exista ca tel suprem al statului. Nu exista baza mai solida decat binomul stat-cetatean. Cand statul este lovit, subminat, incapacitat, cetatenii sai devin populatie, o masa amorfa, se transforma in creaturi supuse manipularii si dezradacinarii. Uitati-va la romanii din ziua de azi, au ajuns pribegi in tara lor!
Statul este un zid de aparare a ceea ce inseamna viata si cultura romaneasca. In absenta lui, identitatea, dainuirea noastra sunt in pericol.


Eu sunt pentru un stat puternic.


Romania este azi o tara sub asediul marilor corporatii fara patrie, al caror unic scop este profitul imediat, prin exploatarea resurselor naturale si a oamenilor transformati in resursa. Cand nu va mai fi interes politic strain, pentru ca nu vor mai fi resurse, sau cand nota de plata va fi prea mare in comparatie cu costurile de exploatare, tara va fi abandonata ca o mina epuizata. Si atunci se va trece la impartirea ei intre hienele din jur, pentru ca singura miza ramasa va fi doar geopolitica. Adica statutul de colonie al unei tari "intre ape", recunoscuta exclusiv prin "vocatia" de a fi vanduta strainilor pe 30 de arginti de catre vasalii cocotati in functii publice.


Proiectul "Hrana, Apa, Energie" ar insemna, pentru Romania, iesirea din captivitatea babilonica la care au condamnat-o tradarea, impostura si hotia.

Toti politicienii romani au sustinut neconditionat, in acesti 25 de ani, modelul neoliberal extractiv. Acesta nu s-a opus comunismului, l-a continuat cu alte mijloace, ambele sisteme avand nevoie de sclavi ca sa functioneze. Transpus in viata, proiectul "Hrana, Apa, Energie" ar insemna, pentru Romania, iesirea din captivitatea babilonica la care au condamnat-o tradarea, impostura si hotia. Economia civica are nevoie, pentru a prospera, de oameni liberi, integri, cu mentalitate si demnitate de proprietari. Nici un partid politic nu a urmarit sa emancipeze poporul, in sensul de a oferi fiecarui roman oportunitatea de a fi stapan pe propriul sau destin, intr-o tara puternica si respectata. Interesul national? "O vorba de dansii inventata". Asa numita "dreapta" s-a culcat mereu cu asa-numita "stanga" in imensul pat de bordel care este politica romaneasca.

Intreprinderile de stat au fost privatizate pentru a fi jefuite.

 

De 25 de ani, neoliberalii din Romania, de la stanga sau de la dreapta esicherului politic, tot incearca sa ne convinga ca statul nu are ce cauta in economie. Haosul economic controlat de clanurile infractionale, in care intreprinderile de stat au fost privatizate pentru a fi jefuite, este numit eufemistic "stat minimal". Eu sunt un critic al conceptului de "stat minimal" si sustin renasterea intreprinderii de stat acolo unde exista monopoluri firesti, impuse de cerintele de securitate nationala (resurse naturale, baraje hidroelectrice, linii de inalta tensiune), si trebuie asigurate serviciile publice esentiale (posta, transport in comun, sanatate, educatie, distributia apei etc.). Cu o mentiune, insa, foarte importanta: gestiunea intreprinderilor de stat trebuie sa fie supusa disciplinei pietei, iar administrarea lor trebuie sa fie impecabila. Vom putea limita si chiar elimina influenta nefasta a entitatilor non-statale, daca vom transforma Romania intr-o fortareata economica. Zidurile ei de aparare, in domeniul economic, ar fi intreprinderile de stat, sectorul extins al economiei de proximitate, un sector financiar caracterizat prin revigorarea si dominatia bancilor populare si a uniunilor de credit, o agricultura taraneasca dezvoltata pe bazele celor mai performante metode ale agriculturii postindustriale. Iar aparatorul cel mai motivat sa apere economia Romaniei este, ca unitate sociala, familia, iar ca unitate economica, micul producator, lucratorul-proprietar din asociatii (inclusiv asociatiile profesionale de tipul breslelor), gospodaria taraneasca, designerul si inovatorul, meseriasii secolului al XXI-lea.


Moneda nationala este singurul atu important care ne-a mai ramas in mana pentru a ne pastra independenta ca stat.


Eu sunt ferm convins ca Romania are nevoie de o stare de spirit, nu de doctrine, iar aceasta poate fi data de asumarea de catre toata natia romana a unui mare proiect de tara. Nimic nu trebuie sa fie ascuns, ocult, ambiguu. Totul sa fie transparent, clar explicat, pe intelesul tuturor, pentru ca romanii sa stie pentru ce lupta. Atunci se va vedea ce forta avem si de ce suntem in stare. Moneda nationala este singurul atu important care ne-a mai ramas in mana pentru a ne pastra independenta ca stat. Pentru informarea corecta a cetatenilor este nevoie de o dezbatere foarte serioasa inainte de a decide daca Romania ar trebui sau nu sa adere la zona Euro. Exista efecte secundare care trebuie analizate - spre exemplu, cresterea artificiala a preturilor.


Inaintea interesului national nu sta nimic, nici macar viata!

 

Fara a intra in prea multe detalii tehnice (exista un studiu al lui Giovanni Mastrobuoni, de la Princeton University, care explica foarte bine partea tehnica), putem spune ca - in ciuda rapoartelor oficiale care au concluzionat ca trecerea la Euro a avut un impact limitat asupra cresterii preturilor - fenomenul nu a fost niciodata investigat pe deplin. Pana acum analiza s-a limitat la dinamica inflatiei, insa inflatia este un indicator sintetic al cresterii preturilor care nu ia in considerare elemente esentiale, precum nevoia de timp a oamenilor de a se obisnui cu ceva nou sau faptul ca inevitabil anumite preturi vor fi "rotunjite". Perceptia majoritatii cetatenilor Uniunii Europene este ca trecerea la Euro a cauzat cresteri semnificative de preturi. Pana si nemtii, il numesc Teuro (Teur inseamna "scump" in germana). Un alt efect secundar este cedarea unei parghii foarte importante - politica monetara. Intr-un moment in care nu mai exista un consens intre tarile mari din Vest asupra politicii monetare (vezi situatia de anul trecut, cand Germania, Olanda si Austria au votat impotriva scaderii ratei dobanzii de catre B.C.E.), cum va putea o tara ca Romania sa-si apere interesele? Luati, va rog, exemplul Marii Britanii. Este in UE si isi mentine moneda nationala, lira sterlina. Oare de ce? Si ne amintim imediat ca Londra este adevaratul centru financiar-bancar al Europei si al lumii. Numai niste netrebnici pot accepta atat de usor ceva atat de dubios, pentru simplul fapt ca este "european" sau pentru ca asa li se spune sa faca. Inaintea interesului national nu sta nimic, nici macar viata! Dar, din pacate, in Romania, la nivel decizional, se gandeste mic si se actioneaza si mai mic.


O moneda care sa apartina cu adevarat cetatenilor,ar pune banul sa lucreze in serviciul economiei reale si nu al bancilor.

Noi trebuie sa gandim "out of the box", sa gandim liber daca vrem sa inlocuim actualul model economic falimentar. Nu mai putem lasa sfera financiara sa domine economia reala. Sursa raului in lume este banul camataresc (debt-money), proprietate exclusiva a sistemului bancar. De ce n-ar putea poporul suveran sa emita moneda? Sute de orase din lume emit "moneda locala" - de ce n-ar face-o si un stat suveran? Ma gandesc la o moneda care sa apartina cu adevarat cetatenilor, bazata pe o rezerva fractionara de 100%. Un sistem financiar restructurat, in care functia de creditare sa fie separata de cea de emitere a monedei. O astfel de masura ar pune banul sa lucreze in serviciul economiei reale si nu al bancilor, ar elimina datoriile publice si private, ciclurile inflatie/deflatie si ar permite un sistem de impozitare nu mai mare de 5%. Am realiza o redistributie a bogatiei si a proprietatii private in baza meritelor si a capacitatilor productive, eliminand definitiv speculatiile financiare. Nu-i o utopie, iti trebuie insa curaj, spirit de sacrificiu si dragoste de neam.


"Tarile nu au prieteni, au aliati, iar aliantele sunt utile atata timp cat servesc interesul statului tau". (Generalul De Gaulle)


Atata timp cat nu esti puternic economic, nu desfasori competitia mintilor mari in tara ta, nu esti solid social si cultural, nu existi. Aranjamentele de culise, facute doar pentru protejarea anumitor persoane si a sistemului securist au distrus tara. Dupa cum am spus: un stat cu conducatori care se intrec in a-si manifesta servilismul nu are parteneri, fiindca nu poate sta la masa tratativelor, ci sub masa, pentru a lustrui pantofii celor puternici, adica ai mesenilor. Scriitorul si analistul politic Lev Vershinin relateaza un incident relevant in acest sens: in data de 20.02.2014, liderul ucrainean Ianukovici a semnat o intelegere cu opozitia, intelegere ai carei garanti au fost ministrii de externe ai Poloniei, Germaniei si Frantei. A doua zi, Ianukovici a fugit, iar puterile garante s-au spalat pe maini, pentru ca orice este permis in relatiile cu un stat slab si complet aservit. Exista numeroase alte exemple de acest fel, pe diverse meridiane ale lumii.
Romania, astazi, este un stat slab, sarac si inapoiat, iar ceea ce i s-a intamplat Ucrainei i se poate intampla maine si Romaniei, intr-o forma sau alta, indiferent de apartenenta la diverse organizatii, parteneriate s.a.m.d. Nu ne apara nimeni, trebuie sa fim puternici si sa ne putem apara singuri.

 

F.M.I.-ul a pus umarul la indatorarea Romaniei, ca sa fie o prada mai usoara pentru hienele care stau la panda.


Un stat puternic si un conducator de glie ar pune capat contractului si oricarui fel de "colaborare" cu F.M.I.. Va rog sa-mi spuneti unde in lumea asta, in care tara unde a fost prezent, a adus F.M.I.-ul prosperitate? Niciunde, va rog sa verificati. F.M.I.-ul a pus umarul la indatorarea Romaniei, ca sa fie o prada mai usoara pentru hienele care stau la panda. Si asta la initiativa si prin uneltirile celor pusi sa o apere si al caror fals renume ascunde marea frauda din aceasta tara.
Pamantul este cea mai mare avere pe care o avem. Solul este adevarata mina de aur a Romaniei. Iar pamantul nu este o marfa, ci proprietatea noastra, a tuturor, el nu poate fi de vanzare, instrainat, pentru ca e piatra unghiulara a devenirii si dainuirii noastre ca popor. Daca intelegem asta si traim constant acest sentiment, zi de zi, facem din agricultura varful de lance al dezvoltarii economice nationale, cu toata industria, si invatamantul, si cercetarea subordonate acestui obiectiv. Din gospodaria taraneasca facem modelul european de viata sanatoasa, iar din taranul roman, simbolul crestin autentic al vesniciei neamului romanesc si gena autentica de civilizatie, in Europa si in lume.

Prin export de hrana sanatoasa si apa curata cucerim Europa si lumea!


Gandim bursa graului la Braila si cea a energiei la Bucuresti, facem din Constanta poarta economica numarul unu a tarii, inaintea aeroportului "Henri Coanda", si prin export de hrana sanatoasa si apa curata cucerim Europa si lumea! Aceasta este mostenirea noastra, dar si vocatia si destinul nostru, ea nu este o alternativa posibila printre multe altele, este unica! Nu exista un plan B, pentru ca nu avem o tara B, noi nu avem decat Romania. Iar, inainte de toate, eu doresc ca poporul roman sa stie ce vrea si sa-si dea seama ce poate!


Nota: Textul prezentat este o adaptare dupa dialogul "Alegerile prezidentiale ar putea aduce o schimbare in bine doar printr-un joc al hazardului" dintre domnul Dr. Calin Georgescu si jurnalista Adina Ardeleanu.

 

Material primit la redactie.

0 comentarii1974 vizualizări02 ianuarie 2015




rss 2.0
rss 2.0