Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Analize-Comentarii Joi 02 Aprilie 2020 - 9638 vizitatori azi
Eminescu mereu cu noi !

Am primit spre lecturare patru carti, cu regret doar cu cateva zile inainte de aceasta mareata sarbatoare de 15 ianuarie 2015, cand aniversam 165 de ani de la nasterea Luceafarului poeziei romanesti-Mihai Eminescu, aleasa si Ziua Culturii Romane, deci am primit de la un fost coleg de scoala-sing.Gavrila Filimon din Sighet, mare iubitor si cunoscator al literaturii romane, poezie in special, aceste carti :

1.Un volum de 499 pag. editat de Polirom Iasi cu 93 scrisori inedite din perioada 1879-1883 ale lui Eminescu catre Veronica Micle si 15 scrisori ale Veronicai catre Eminul meu iubit, 2 scrisori ale Veronicai M. catre Harieta Eminovici si o scrisoare a lui Titu Maiorescu catre Mihai Eminescu, toate redate in facsimil. Cata placere, sa revedem scrisul ordonat al marelui poet, dar si al Veronicai atat de asemanator cu al lui Eminescu, el se adreseaza Veronicai cu: Dulcea mea Doamna, Dulcea mea amica, Draga si dulce Nicuta, Mai Momotelule etc.

2.Marturii...Eminescu-Veronica Micle de Augustin Z.N.Pop (f.interesanta)

3.Amintiri despre Eminescu, de ilustrul judecator, magistrat si istoric Teodor V.Stefanelli -prieten cu Eminescu la colegiul din Cernauti si din perioada studentiei la Viena.

4.Poezii de Veronica Micle.

Am luat din carticica lui T.Stefanelli doar "Eminescu si serbarea de la Putna 1871’’ , dar sunt atatea amintiri care ar trebui readuse in memoria generatiilor actuale.

Mihai Eminescu era student la Viena cand se reintalneste cu T.Stefanelli, aici prietenia lor devenind mai stransa, dar dupa 1872 drumurile lor se despart cand T.S. este trimis judecator la Campulung Moldovenesc, apoi pretor la Seletin, din nou la C.M. si din 1903-prim consilier al Curtii de Apel din Liov(capitala Galitiei) si din 1910-consilier aulic la Curtea de Casatie din Viena pana la pensionare in 1911. Intra odata cu Nicolae Iorga in Academia Romana, istoria fiind domeniul in care s-a afirmat.

La Viena, studentii romani de pretutindeni: Bucovina,Transilvania, Romania -spuneau tinutului romanesc din afara Austriei si Ungariei -au format societatea academica "Romania juna’’. Ideea unei serbari organizate la Putna din 15-27 aug.1871 la mormantul marelui Erou-Stefan cel Mare a purces de la Eminescu: "Eminescu mi-a spus ca el a "clocit’’ aceasta idee si cand l-am intrebat de ce retace aceasta si nu o spune ca sa o stie toti, nu numai cunoscutii sai cei mai de aproape, mi-a raspuns ca nu ar fi recomandabil sa stie guvernul austriac ca romanii din Romania, adeca supusi straini, au propus aranjarea acestei serbari, dar el(Eminescu) a sugerat ideea in mai multe parti, asa ca nu se mai stie de la cine anume vine. ’’Au inceput sa vina la societate bani din tara care au fost depusi la firma comerciala a doi romani "Perlea si Murasianu’’ din Viena si care in scurt timp au disparut cu bani cu tot de pe piata din Viena. Eminescu se intreba: "Ce va zice lumea, ce vor zice contribuentii? Toata serbarea e primejduita si publicul nu va mai avea incredere in noi. Si tocmai o firma romaneasca a trebuit sa ne aduca o deceptiune atit de amara.’’  Dupa o sedinta a comitetului format, tot Eminescu ne-a spus ca "vor mai curge bani si de acu si multe corporatiuni si institute publice nu au trimis inca ofrandele lor’’. S-a ales un nou comitet cu Dan Pamfil -prezident si Mihai Eminescu-casier. Asa din banii adunati s-a facut fata cheltuielilor. Comitetul s-a mutat la Cernauti ca sa poata dirija de aproape lucrarile; Eminescu a fost ales si in delegatiunea ce avea sa reprezinte la serbare pe studentii din Viena. Comitetul se stabili apoi la Putna. Eu am sosit la Putna dupa Eminescu. Misuna curtea manastirii si satul Putna de studenti si lumea ce sosise la serbare. Eminescu cunostea cea mai mare parte din oaspetii sositi din Romania: -Uite, acela-i Mihai Kogalniceanu si celalalt este Cerchez-primarul Iasilor, ei stau de vorba cu col.Boteanu.

- Vezi, cel cu mustata rasa e Alexandru Xenopol venit din Berlin si dincolo cel ce vorbeste este Gr.Tocilescu din Bucuresti. -Uite, cel batrin cu barbison este Ioan Bratescu si cel mai tinar e Gh.Dem.Teodorescu-corespondent al ziarului Romanul.

Eminescu a impartit foi cu o poezie in ziua serbarii cu 24 strofe, tiparita la "Buciumul roman’’ din Iasi care nu am aflat-o nicairi reprodusa. Din poezie redau o strofa ce releva dragostea pentru trecutul istoric:

"La nimbul ce-ncununa mormintul se zareste:

Lipnitul, Grumazestii si Balta si Ciceu,

Dumbrava Rosa, Baia si cum ingalbineste

Faloasa semiluna la Racova de greu’’.

In procesiune, Eminescu era tacut si inainta cu capul plecat. Iti facea impresia ca gindurile sale planau in departari ce numai el stia sa le patrunda. Nu a fost impiedicata nici ospatarea imensei multimi a poporului, nici petrecerile poporale. Dupa prima zi, Eminescu si Stefanelli, neprevazand unde a dormi s-au urcat in turnul de deasupra portii si s-au culcat pe fan unde veni si Teodorescu care alese lung timp locul de culcare, potrivi finul, isi facu un capatii invelit in pardesiu, asternu jacheta sub dinsul, se imbraca in palton si puse langa el o pereche de ghete de lac care nu-i incapeau in geamantan. Dimineata,Teodorescu trezit mai nainte avea mare suparare ca nu-si gasea ghetele. Am rascolit tot finul, dar in zadar. Se vede ca un bun crestin ne vizitase noaptea si placindu-i ghetele cele frumoase, le sterpelise. Eminescu facea haz si-i zise:- vezi, asa ceva noua nu ni s-ar putea intimpla pentru ca avem numai o pereche de ghete si din picioare nu ni le poate fura. Pe la sfirsite Eminescu s-a suparat pe prefectul Orest Renei, care la aceasta serbare implinea functia de comisar al guvernului si care s-a opus la intentiunea multor oaspeti de a tine discursuri libere si ca Slavici a fost silit sa declare mai repede serbarea oficiala inchisa.

Cel mai important lucru pentru Eminescu era insa rezultatul moral al serbarii si argumenta el: - se va ridica simtul national, aproape adormit pina acuma si va lua alt avint. A luat si atita amar de inteligenta parte la serbare, toti barbati marcanti; ei s-au apropiat unii de altii si nu se poate ca acest fapt sa nu influenteze activitatea lor publica si sa nu aiba urmari binefacatoare pentru neamul intreg. Desi despartiti prin hotare politice, toti stiu ca sunt unul si acelasi neam si aceasta convingere va mari puterea lor de rezistenta si ii va oteli in lupta pentru neam, lege si tara’’.       Amintiri despre Eminescu, de Teodor V.Stefanelli.


A consemnat Rodica Fercana care incheie cu o strofa din poezia sa "Tulpini de poeme’’:

 

"Abia tarziu mi-au inverzit cuvintele-n copaci

Si s-au pus in verde ram versurile,

Radacini imi urca de la mandri daci

Sa stranga in tulpini poemele’’.

 

.

P.S. Am folosit expresii ale vremii si ortografia cu "i’’ in cuvinte.

 

 

0 comentarii2961 vizualizări15 ianuarie 2015




rss 2.0
rss 2.0