Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Analize-Comentarii Miercuri 08 Aprilie 2020 - 6610 vizitatori azi
Francul pe val, bucuria socialismului bancar.

Iarna ne surprind inzapezirile, primavara inundatiile, iar in lungul anotimp al crizei ne ia ca din oala aprecierea francul elvetian. Ritualul anual al surprizelor miraculoase traverseaza in prezent o noua dimensiune a expunerilor multiple si neasteptate ale tarii, despre care ne minunam sistematic in fata micului ecran. Meteo, micro, macro sau geo (termen mai in voga) sunt paradigmele magice prin care spontaneitatea jurnalistica incearca sa suplineasca argumentele de rigoare. La ce solutii sa se astepte zeci de mii de romani ajunsi astazi in pragul falimentului daca cei abilitati in a da explicatii si analize solcaie din micro in macro si din bio in geo? Unii din geo-mediocritate striga "guvernul", iar altii din geo-pastorie se inchina la Banca Nationala. Iar romanul de rand de cine sa asculte in aceasta criza?

Moneda elvetiana s-a apreciat zilele trecute vertiginos fata de euro si fata de alte valute europene, strivite in corsetul de cursuri fixe al Uniunii Europene. Romania si-a ales drumul european si pe cale de consecinta a tinut leul, pe cheltuiala contribuabilului, la un nivel constant fata de euro, fie ca acesta a mers la deal sau la vale. Si Banca Nationala a Elvetiei a incercat pentru o perioada de trei ani de zile sa tina rata de schimb a francului la un curs de 1,2 franci pentru un euro. Fiind o valuta forte, administrata de o banca ce isi merita apelativul "national", francul a fost expus unei aprecieri puternice tocmai datorita incertitudinilor din zona euro. Deprecierea recenta a monedei europene fata de dolar ar fi insemnat pentru Elvetia, in varianta in care ar fi pastrat plafonul stabilit in urma cu trei ani, ca francul elvetian sa preia tensiunile aferente unei ancore de stabilitate pentru o Europa bantuita de datorii. Elvetia a renuntat la rata stabilita in 2012 pentru ca un euro nu mai valoreaza astazi atat cat valora pe atunci.

Problema in Romania nu este cea a aprecierii francului, ci a tolerarii creditarii in valuta a populatiei. Banca Nationala a Romaniei ar fi trebuit sa stie ca plafonul artificial introdus de Elvetia nu tine la nesfarsit si sa ofere din timp mecanisme de conversie a tuturor creditelor in valuta. Ceea ce s-a intamplat insa este simptomatic pentru politica de dublu standard a acestei institutii. Atunci cand este vorba de semnarea unui credit in valuta, papa Vasilescu elogiaza autonomia si maturitatea partilor contractuale, in maniera unui apostol al relatiilor ultraliberale dintre adulti si minori, mizeaza mai degraba pe ocheade seducatoare decat pe varsta discernamantului, masurata in ani de experienta financiar-bancara, a populatiei. Romanul ca minorul inghite gogoasa. Iar cand romanul este la un pas sa nu mai poata onora creditele in valuta, risc la care a fost expus cu buna stiinta de BNR si care, mai departe, afecteaza profitul bancilor straine, tresare scanteia socialista din nomenclaturistii de pe Lipscani. Deodata statul, deci contribuabilul, trebuie sa asigure asteptarile indecente ale unor banci straine jecmanitoare prin impovararea fiscala. Unde sunt regulile pietei libere pentru banci? Intr-o lume a liberalismului vasilescean, decenta impune, pe cale de consecinta, sa lasam si bancile sa dea faliment, nu doar romanul. Si iata cum cetateanul Ion traieste in capitalism, iar bancile in comunism. Practic, vom asista la o socilizare a pierderilor pe urma volatilitatii monetare, pastorita de banci in numele capitalismului. Daca tot nu mai avem capital autohton, de ce pazim bancile straine de romani, si nu invers? Doar nu sunt bancile noastre. Raiffeisen Bank sau Erste sa ceara la Viena sau la Berlin sprijin pentru riscurile valutare la care a expus Hinterlandul de la Riga la Belgrad si sa nu astepte pomeni de la romani. Aprecierea francului elvetian nu are voie sa se transforme intr-o actiune de subventionare a bancilor straine din Romania. Falimentul lor ar fi chiar mana cereasca pentru bugetul statului. Ne-am lua inapoi toate activele ipotecate colonialistilor, explicandu-le care sunt riscurile liberalismului pe care l-am invatat de la ei timp de doua decenii si jumatate.


Radu Golban.
2 commentarii2674 vizualizări19 ianuarie 2015




rss 2.0
rss 2.0