Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Analize-Comentarii Vineri 10 Aprilie 2020 - 8364 vizitatori azi
CU GANDUL LA MAMA.

Motto:"Mama este patria mea’’ (Grigore Vieru). Pe vremea cand trudeam la catedra si lectiile de compunere erau cele mai autentice exercitii de limba romana, mi-am dat seama ce sensuri multiple si ce valoare fierbinte poate avea verbul care formeaza celebra expresie hamletiana : "A fi sau a nu fi’’

Imi amintesc cu drag ca, la o lectie obisnuita, elevii asteptau ca niciodata sa-si puna in valoare imaginatia, sa traiasca emotia gandului curat si frumos, sa creeze prin arta cuvantului "capodopere’’ale vietii lor scolaresti. Nicio tema nu li s-a parut mai frumoasa ca aceea prin care, folosind verbul "a fi’’, trebuiau sa-si exprime gandurile si sentimentele fata de cea mai draga fiinta din lume. Obrajii le ardeau de nerabdare si in ochi le juca o nespusa dorinta de a scrie ceea ce simt despre mama. A doua zi, foarte multi voiau sa-si citeasca compunerea, s-o elogieze pe mama in cele mai alese cuvinte, sa-i faca portretul. Fiecare se distingea prin originalitatea expresiei, prin frumusete si marea grija de-a nu fi scapat vreo trasatura fizica si morala. Valuri de multumire se indreptau spre chipul celei care niciodata nu asteapta vreo recompensa pentru eternitatea iubirii sale.

Din lucrarile lor am mai desprins faptul ca mama este zambet si lacrima, mangaiere si alinare, sprijin la nevoie si sacrificiu. A fi mama inseamna bucurie si durere, bunatate si intelepciune. Ea da totul si iarta, rabda si nazuieste , iubeste si nu cere nimic, se jertfeste pentru binele si fericirea copiilor.

Ascultand compunerile, traiam impreuna cu ei bucuria acestor momente, pana cand textul unei eleve ne-a atras atentia tuturor : " Mama este fiinta care ne-a dat viata. Ea ne-a facut sa fim. Noi suntem parte din ea si ea este parte din noi. Mama mea nu mai este... mama a fost... mama era...’’

N-a reusit sa-si termine de citit toata compunerea, ca un oftat adanc i-a inecat cuvintele. Si-a lasat privirea in podea si a podidit-o plansul. Am incercat sa-i sterg lacrimile cu cateva vorbe de mangaiere si impreuna cu elevii, am strans intr-un cotlon al sufletului toata durerea care ne apasa si pe noi. Pentru ea , verbul" a fi’’avea acum numai forma trecutului, dar chipul mamei ii staruia in suflet cu toata puterea prezentului.


Mircea Darosi.

0 comentarii2513 vizualizări06 martie 2016




rss 2.0
rss 2.0