Analize-Comentarii Duminica 17 Decembrie 2017 - 620 vizitatori azi
Pervertirea cantecului popular in presa stalinista si socialista.

Statul a destramat institutiile rurale neoficiale. De exemplu, hora satului. Adunarile, in general, nu erau pe placul stapanirii. Taranii au fost obligati sa paraseasca lumea in care se nascusera. La vremea respectiva, vesnicia nu mai trebuia sa fie la sat, trebuia sa se mute la oras.

Comunistii au avut grija sa controleze tot, inclusiv distractia romanilor. Aparatul de stat a nascocit metode prin care nimic nu ramanea la voia intamplarii.

 A fost perioada in care s-au infiintat ansamblurile de muzica populara, sa se bucure poporul! Trebuia sa se si distreze organizat! Altfel, necajitul e tentat sa se distreze prosteste!

Au functionat dupa modelul sovietic, al Ansamblului lui Moiseev, care propunea ansambluri foarte mari, ca sa arate grandoarea regimului si forta puterii populare.

Folclorul a devenit politica de stat: Sindicatele aveau ansamblul Rapsodia Romana, Ministerul de Interne detinea Ciocarlia, iar tripleta de aur de la centru era completata de ansamblul Doina al Armatei. Odata cu ansamblurile, au aparut si vedetele de muzica populara socialista. Colindau tara si promovau folclorul de tip nou, revolutionar, angajat. Isi luau melodiile din muzicile traditionale si le aplicau niste versuri pe care, la vremea respectiva, le creau niste versificatori. La metru, la kilogram[1]!

Existenta folclorului a convenit, in general, ideologilor partidului comunist. O creatie literara populara, cu autori neidentificabili, poate fi opusa propagandistic creatiei literare culte, care prin intelectualism si individualism ii alarmeaza (si ii si complexeaza) pe adeptii marxism-leninismului. Asa se explica situatia aparent privilegiata a folclorului, care inca din primii ani de dupa 1947 a fost difuzat in randurile maselor populare prin intermediul culegerilor si al manualelor scolare, al revistelor si emisiunilor radiofonice. In 1949, la Editura de Stat, apar brosurile Ghicitori si Strigaturi la hora, in 1953 si, respectiv, 1956, Institutul de Istorie Literara si Folclor al Academiei R.P.R., al carui director era G. Calinescu, publica o cuprinzatoare Antologie de literatura populara in doua volume, insumand peste 1150 de pagini, in 1953, se tipareste, sub egida ESPLA, o "culegere de texte si melodii" cu titlul Din folclorul nostru¸ prefatata de Mihai Beniuc,  in populara colectie "Biblioteca pentru toti", tot in 1953, in alta colectie de mare tiraj, "Biblioteca scolarului" a Editurii Tineretului, apare volumul Poezii populare. Scriitorii aserviti partidului, nu numai Mihai Beniuc, ci si Marcel Breslasu, Cicerone Theodorescu si multi altii, sunt mobilizati sa scrie prefete la volumele de folclor - de ordinul zecilor - care mai apar in continuare in timpul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej.

 

.

 

In timpul (socialismului) lui Nicolae Ceausescu, in mod special dupa tentativa sa de "revolutie culturala" din 1971, folclorul va intra in malaxorul urias al Festivalului National "Cantarea Romaniei", care va avea ca principal scop nu culturalizarea maselor, cum s-a pretins, ci deposedarea creatiei culte de prestigiu artistic si autoritate morala, amestecarea ei pana la indistinctie cu creatia naiva si cu pseudocreatia unor activisti culturali. Folclorul propriu-zis este folosit ca munitie pentru tragerea salvelor de nationalism-comunist la fiecare ocazie festiva. 

Dragostea partidului comunist pentru folclor, de o consecventa remarcabila, a deformat de fapt folclorul si i-a pus in primejdie existenta, ca o monstruoasa imbratisare strangulatoare. Folclorul a fost de la inceput cenzurat, eliminandu-se in mod special referirile la mitologia crestina si fiind scos din circulatie un intreg gen - colindele de Craciun. Concomitent, creatia literara populara a fost interpretata tendentios, in prefete, postfete si note de subsol, in articole critice si texte didactice, fiind considerata, printre altele, o expresie a luptei de clasa. Aceasta actiune de mistificare a mers atat de departe si a devenit intr-atat o parte componenta a ritualului cercetarii folclorului, incat urme ale ei gasim si in savantul tratat de Istoria literaturii romane, vol. I, editat de Academia Republicii Populare Romane in 1964, in plina perioada de dezghet ideologic.

Selectarea tendentioasa si, in continuare, interpretarea tendentioasa a creatiei literare populare a condus in cele din urma la forma maxima de mistificare: inventarea unui asa-zis "folclor nou". Primul document al acestei mistificari il constituie volumul Pe-un picior de plai. Folclor poetic contemporan, publicat de Teodor Bals, in 1957, la Editura de Stat Didactica si Pedagogica. In cuprinsul lui gasim versuri in mod vizibil contrafacute, apartinand probabil unor instructori de la caminele culturale satesti, unor autori de texte pentru brigazile artistice de agitatie sau lui Teodor Bals insusi, poet minor si lipsit de constiinta artistica. Cu timpul, fenomenul s-a extins, a devenit o practica cultural-propagandistica curenta[2].

Au fost implicati in actiuni de culegere de "folclor nou" chiar si elevii de scoala generala. Un asemenea exemplu este prezentat de organul de presa comunist "Ecoul" al Comitetului judetean PCR Bistrita-Nasaud cand un elev din comuna Feldru s-a deplasat la domiciliul unei consatene (C.I.), in varsta de 68 de ani, de la care a cules cantecul:

Foicica floare-albastra

Frumoasa-i comuna noastra,

E frumoasa-nfloritoare

Cum nu e alta sub soare.

Paine alba-avem pe masa

Bucurie-n orice casa,

Parintii nostri muncesc

Si in liniste ne cresc.

Si muncesc cu mult folos

S-avem traiul luminos.

Sa traiasca, sa-nfloreasca

Republica Romaneasca.

Si-al nostru partid iubit

Ca ni-i traiul fericit[3].

 

Un alt culegator de folclor a fost profesorul I.I. care publica articolul "Sentimentul muncii in cantecele noi" in urma deplasarii in Reteag-Poieni si Caianul Mic. Ne prezinta "traditiile progresiste ale folclorului nostru clasic", cantece noi care "reflectau cu prioritate sentimentul dragostei de patrie si partid, lupta poporului si abnegatia in munca pentru faurirea societatii noi, atitudinea omului fata de munca"[4]. Pentru edificare a cules "Cantecul recoltei" de la V.C. din Reteag-Poieni:

Frunza verde de cicoare

Am venit cu mic, cu mare

La aceasta sarbatoare,

Ce se tine-n largul tarii,

Sarbatoarea recoltarii.

Frunzulita de pe coasta

Cant cooperativa noastra

Fericita si bogata-n

Grau, porumb ca niciodata.

Noi aicea am venit,

Ca s-aflati cum am muncit

Si-am adus struguri din vii,

Mere rosii, aurii.

Si-am adus struguri din vie

Semn de mare bogatie.

Canta inima din mine

Cand vad azi atata bine

Cand vad satul ca o floare

Si campia roditoare[5].

 

"Frumusetea vietii noi" era exprimata de autor pe baza "de antiteza, trecut-prezent" in cantecul cules de la L.B. din Caianul Mic:

Vita verde de pe arac

Fata-am fost de om sarac,

Pe la oi, pe la paduri

Slugarit-am la chiaburi.

Vorba-nteapa, ochiu-mpinge

Jorda lunga ma ajunge.

"haide, misca-te golana

Sau vrei sa manci de pomana?!"

Zilele-asa-mi treceau,

Ochii-ncet mi se stingeau,

Fetele ma povesteau

Feciorii ma ocarau.

Si iar verde trei sulfine

Azi la noi e numai bine.

Frunzulita de trifoi

Ce frumos e-n sat la noi

Ca-mpreuna se munceste

Zi de zi el infloreste.

Si iar verde iarba grasa

Am adus la noi acasa

Numai parte din bucate

Zece maji si jumatate.

Si-or sa vina multe roade

Dulce ne-a fi painea, bade,

Semanata-mpreuna

Secerata-n voie buna,

Ti arata cu tractoare,

Rasfatata-n seri cu luna

Si in cantec de cununa[6].

De la aceeasi autoare a cules un alt cantec in care "ecourile vietii fericite erau legate organic de redarea sentimentului de dragoste pentru partid, deschizatorul de perspective luminoase, calauza cea mai inteleapta"[7]. Un asemenea era cantecul intitulat "Multumim partidului":

Foaie verde a bobului

Multumim partidului,

Luminand ca soarele

A unit hotarele

Si-a facut cooperative

Unde-i bogatia-n stive.

Multumim partid iubit

Ca de noi te-ai ingrijit,

Ne esti calauza-n viata

Zi de zi ne dai povata

Si traim azi fericiti

Laolalta, infratiti[8].

 

Un alt profesor, I.L., care-si desfasura activitatea in comuna Sieu-Odorhei, si-a intitulat articolul, publicat in acelasi ziar, "Cantece de viata noua". El vorbea despre "viata noua imbelsugata pe care oamenii muncii condusi de partid au faurit-o in anii de dupa Eliberare"[9]. Prezenta aceasta "straveche vatra de rapsozi populari, cu numerosi oameni talentati, care-si exprimau in versurile lor dragostea fata de tara… Asemenea oameni a intalnit si in comuna Sieu-Odorhei care, prin versurile lor, chiar daca nu straluceau prin valoare artistica, erau incarcate cu sentimente nobile, demne de a fi retinute si scoase la lumina"[10]:

Foicica de pe coasta,

Mandra-i astazi tara noastra.

Mandra-i tara ca o floare

Cum nu-i alta pe sub soare[11].

In centru satului Sieu-Odorhei, odinioara, doi grofi si-au cladit conacele. Dupa "Eliberare" oamenii au transformat un conac in scoala, iar in celalalt a fost creata in anul 1952 o statiune pentru mecanizarea agriculturii (SMT-SMA). Aceste fapte au fost ilustrate in "folclorul nou":

Foicica de pe tau,

Tot mai mandru-i satul meu

Cu scoala si semeteu,

Unde lucra tatal meu.

Tata si alti muncitori,

Toata ziua-s pe ogor,

De cu zori si pana-n seara,

Pentru sat si pentru tara[12].

Oamenii erau "constienti ca tot ce au realizat se datora conducatorului incercat, PCR":

Partidul cu-nvataminte,

Ne-a deschis pe noi la minte

Si muncim acum mai bine

Cu tractoare si combine.

Frunzulita de malin

Partidului multumim,

Ca partidul ne-ajutat

S-aducem lumina-n sat[13].

 

Metafora "becului electric" era prezenta si ea in creatiile folclorice:

Foaie verde de gutui

Tare-i forta omului,

Ca pe vant mi-l potoleste,

Gerul crunt mi-l ogoieste.

Steaua-n sticla o-nveseleste

Si-o coboara in fereastra,

S-aureasca tinda noastra[14].

 

O conditie "obligatorie" pentru o fata frumoasa sa fie iubita era ca sa fie "fruntasa in brigada, sa fie modesta si harnica":

Drag mi-i floarea de crin

Si mandra cu par galbin.

Drag mi-a fost izma creata

Si fetita albineata,

Cand zambeste se roseste,

Cand rade se rumineste,

Iar cand lucra in brigada,

Toata lumea sta s-o vada[15].

 

Stiinta de carte era un atribut care nu putea lipsi unui tanar in conditiile infaptuirii societatii multilateral dezvoltate si a deplasarii fortei de munca de la sat spre oras, a integrarii in viata sociala:

Stii mama ce-mi place mie?

Marul rosu din hartie

Si badea care sti scrie,

Marul rosu jumatate

Si badea care sti carte[16].

 

"In totalitatea lor", mentioneaza autorul in incheierea articolului, "aceste versuri exprimau o gama variata de sentimente general umane, prinse si fixate in chingile rimei si ritmului specific poeziei populare"[17].

Pe timpul comunismului am fost indoctrinati cu notiunea de folclor nou. Propaganda dorea ca poporul sa creeze alte legende si balade pornind de la tractoare si combine, brigadieri fruntasi si taranci activiste. Situatia era jenanta si nu facea decat sa arunce in deriziune un domeniu de o inestimabila valoare a culturii noastre. Un catren - cules in judetul Bistrita-Nasaud, in 1969, de M. Mardare - rezuma dispretul fata de CAP (Cooperativa Agricola de Productie, din timpul lui Ceausescu):

"Ceapeu, gradina mare!

Cine fura ala are.

Domnii fura cu caruta,

Iar noi furam cu traistuta".

 

Versurile "Ie-ne, Doamne, ce ne-ai dat/ Si ne da ce ne-ai luat", lapidare si pline de dramatism, dar iradiind si un fin umor,  specific stilului aluziv, pot fi considerate esenta mesajului secret transmis de tarani unii altora sau lui Dumnezeu. In cateva cuvinte se concentra, sobru, elegant, disperarea unei lumi. Ceea ce parea o strigatura era de fapt un strigat[18].                    

 

 

Alexandru Daraban.

 



[1] http://www.digi24.ro/special/campanii-digi24/1990-anul-0/1990-anul-0-folclorul-la-romani-drumul-spre-ruina.

[2] http://convorbiri-literare.dntis.ro/STEFANESCUiun4.html.

[3] Ecoul, Bistrita, Anul IV, 1971, nr. 287, p. 2.

[4] Idem, Anul VI, 1973, nr. 737, p.2.

[5] Ibidem.

[6] Ibidem.

[7] Ibidem.

[8] Ibidem.

[9] Idem, Anul VI, 1973, nr. 803, p. 2.

[10] Ibidem.

[11] Ibidem.

[12] Ibidem.

[13] Ibidem.

[14] Ibidem.

[15] Ibidem.

[16] Ibidem.

[17] Ibidem.

[18] http://convorbiri-literare.dntis.ro/STEFANESCUiun4.html.

0 comentarii3136 vizualizări07 iunie 2017




rss 2.0
rss 2.0