Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Analize-Comentarii Miercuri 08 Iulie 2020 - 6384 vizitatori azi
MUNCA - CONCEPT INTEGRATOR.

A vorbi si mai ales a scrie despre munca sunt fapte mai mult evitate decat asumate sincer. Se vorbeste, in general, suficient de vag pentru a fi suficient de irelevant. In preajma zilei de 1 mai a vorbi despre munca induce, in mod gresit, spre  conotatii ideologice. Daca aruncam ancorele in trecut, vedem ca in Biblie, in Vechiul Testament, se precizeaza ca "Domnul Dumnezeu a luat pe om si l-a asezat in gradina Edenului ca s-o lucreze si s-o pazeasca" (Geneza, 2,15). Deci, este clar ca Dumnezeu l-a creat pe om sa continue lucrarea sa, transformand prin munca lumea, facand-o mai umana. Noul Testament, care zdruncina temeliile lumii, consacra rolul muncii (pilda talantilor sau prin formula "nici paine fara munca, nici munca fara paine"). Noi ne-am obisnuit sa avem o viziune reductionista asupra muncii, iar mesajele liderilor politici, confectionati in croitoriile de liste electorale, spun mai multe despre ei decat despre rolul muncii. Munca este un concept integrator ce preia omul inainte de nastere, prin observatiile medicului, apoi la gradinita, scoala, loc de munca, pensie si dupa moarte, il inscrie in memoria colectiva cu faptele sale de munca, oferind generatiilor viitoare modele de viata, comportament si atitudine. Gestiunea fortei de munca este o chestiune care necesita o abordare de tip strategic si cere, in mod obiectiv si necesar, o viziune clara asupra traiectoriei poporului tau. Pentru asta ne trebuie oameni de stat, nu militanti de partid. La aceasta data viziunea liderilor politici nu depaseste orizontul lipitorilor de afise electorale. In fond, este normal, din moment ce acest tip de munca i-a consacrat si i-a aruncat in varful ierarhiei sociale. Liderii politici confunda, in ignoranta lor, munca cu locul de munca. Locul de munca nu presupune neaparat si bunastare, nici individual si nici national. De multe ori,  locul de munca este un loc de unde pleci zilnic acasa. Uneori, un loc de pe care sunt platite trei randuri de functionari, asa cum a fost cazul Secretariatului General al Guvernului. Munca este o activitate creatoare de care trebuie sa fie mandru orice om. Munca este la fel de importanta pe toate treptele ierarhiei sociale. Liderii nostri politici nu au inteles ca este extrem de periculos pentru coeziunea sociala si pentru solidaritatea poporului, sa introduci in viata natiunii elemente perturbatorii in temeiul  expresiei muncii. Presedintele Basescu a apreciat public faptul ca filozofii sunt inutili, iar chelnerii si tinichigii auto sunt mai importanti pentru progresul societatii.

        Tot presedintele Basescu a demonstrat ca se inseala foarte des si cu precizie matematica. In acest sens, prin erorile sale, a zdruncinat coeziunea Armatei, apreciind ca subofiterii sunt mai importanti decat ofiterii. Grila de salarizare a introdus o confuzie si mai mare cu privire la rostul muncii. Este edificator in acest sens faptul ca Patriarhul Bisericii Ortodoxe are, fata de Seful Statului Major General, un salariu mai mare cu 60 de puncte, ca nu mai stie nimeni sa raspunda la intrebarea - ce fel de stat suntem: secular sau theocrat ? Ascensiunea in functiile publice, tot mai politizate, ilustreaza ca munca nu este un criteriu si o valoare, in societatea noastra capitalista, originala. Fara o judecata de valoare asupra muncii, am ajuns dintr-un stat national intr-un stat "piata". Societatea noastra a ajuns consumatoarea bunurilor produse de altii. Romania, fara o conceptie strategica asupra muncii, fara o viziune holistica asupra societatii, a ajuns sa cumpere, pe banii luati cu imprumut, lucruri de care nu are nevoie. A nu aprecia rezultatele muncii, ne-a adus in starea de fi lipsiti de industriile strategice. Daca nu ai sentimentul proprietatii, e usor sa vinzi, mai ales cand acoperi acest dezastru cu expresia "reforma". Ne-am vandut munca pe nimic sub masca privatizarii. Am ramas fara petrol, gaze, ciment, aluminiu, petrochimie, telecomunicatii, flota comerciala, siderurgie, industrie alimentara, fond funciar. Am vandut munca parintilor si bunicilor nostri. Ne-am trezit instantaneu ca avem pamanturi nelucrate. Toti liderii politici sunt nevinovati si nu stiu cum s-a distrus sistemul de hidroamelioratii, nu stiu nimic de vanzarea padurilor, de disparitia fabricilor de tractoare si utilaje agricole. De disparitia industriei de aparare n-a auzit nimeni. Am ajuns atat de miopi, incat am vandut telecomunicatiile statului grec, pe motiv ca statul roman e un prost administrator. Un popor care isi vinde pe nimic propria sudoare, nu merita prea multa apreciere. (n.r.- liderii politici, nu poporul a vandut). Am ajuns pana acolo incat ne-am dezis de propria istorie. Niste urmasi ai pribegilor, adusi cu tancurile de sovietici, ne arata cat suntem de vinovati. Neica-nimeni, ai caror parinti au primit cu flori armata sovietica in Basarabia, in 1940 si au macelarit soldatii romani in retragere, ne explica noua ca suntem pe contrasens in istorie. Am ajuns ca, dupa ce  ne-am vandut munca pe doi lei, sa ne  lepadam de identitatea noastra, sa ne fie rusine ca suntem romani. Eu zic ca ar trebui sa le fie rusine la unii pentru "munca" prestata de parintii lor in guvernele lui Gheorghiu Dej, dar mai ales, de a lor, ca este de aceeasi natura cu cea a parintilor lor.

Aprecierea muncii in tara noastra, am ajuns sa o faca altii. Un caporal chior de la FMI este primit cu onoruri de Presedintele Romaniei, toata presa se imbulzeste sa puna mana pe el ca pe moastele Sf.  Parascheva, la Iasi. El ne spune cum muncim, ce muncim, cum este sambria, cat ne penalizeaza cu ochiul sau chior, la cat iesim la pensie, etc. In fata acestei caricature, Parlamentul, in fuga mare, schimba legi si se scuza ca a gresit treaba cu TVA-ul, dar il asigura ca nu mai greseste. El ne spune cum sta treaba cu Coada nemuncii si cu cate altele. Statul este prezentat ca dusman al poporului, care suge sangele natiunii, adica a luat locul chiaburului de pe vremuri. In acelasi timp, prin bugetul de stat, Primul Ministru are un fond de rezerva mai mare ca in anul precedent, cu 500%. Astfel, statul intervine pentru stimularea MUNCII in folosul partidului, stimulandu-se nemunca si incurajand dependenta fortei de munca fata de un partid-stat. Daca statul era capabil sa gestioneze forta de munca a poporului, veneau altii sa lucreze la noi, nu eram in situatia ca cea mai dinamica forta de munca sa bata la porti straine. Guvernul Basescu-Boc va intra in istorie prin faptul ca a alungat forta de munca din tara, iar celor care au ramas le-a redus posibilitatea de a munci si le-a devalorizat munca. Cine era sa organizeze munca romanilor ? Un guvern de  nepriceputi si un parlament care arata ca el nu merge la munca ? Poate mai bine ca nu merg la lucru, ca de asta se zice in popor "fereasca  Dumnezeu de prostul harnic". Va dati seama ce exemplu de angajament in munca dau ei numarand voturile ca repetentii ! Noi ne oprim doar asupra numararii votului pentru ca ne-am obisniut cu faptul ca parlamentarii nu se prezinta la munca. Mai ofera ei un exemplu poporului, luandu-si vacante lungi si imputernicind guvernul sa emita ordonante ca si cum toti directorii de institutii si-ar lua vacante si ar lasa la conducere un marunt functionar cu puteri depline. Ati putea concepe asa ceva ?

Poporul roman nu e lenes, ci e condus prost si s-a invatat cu minciuna, ca tiganul cu scanteia. Cred ca ziua muncii trebuie sa fie, pentru fiecare dintre noi, un motiv de meditatie, de analiza a propriei munci si mai ales, un motiv de mandrie pentru munca noastra. Daca forta de munca este o marfa, atunci sa o pastram cat mai mult cu putinta si sa o vindem cat mai bine. Sa nu dispretuim nici o profesie, toate sunt necesare si importante. Sa dispretuim minciuna si neprofesionalismul,  incompetenta si incapacitatea liderilor de a crea un cadru de justitie sociala in care fiecare sa gaseasca satisfactia muncii  cinstite. Sa lasam ca munca sa ne pozitioneze pe scara valorilor. Tinerilor trebuie sa li se creeze o perspectiva asupra muncii si mai ales, certitudinea ca atitudinea fata de munca determina altitudinea pe scara sociala.

Din nefericire, sarbatoarea muncii a devenit, pentru noi, o jelanie.

 

Col. (rez) Gaftone Ioan

 

0 comentarii2667 vizualizări30 aprilie 2011




rss 2.0
rss 2.0