Analize-Comentarii Duminica 19 August 2018 - 6372 vizitatori azi
Alexandru Ioan Cuza - simbolul renasterii nationale.

Il stim din cartile noastre de istorie si ne-am obisnuit sa-i zicem domn, desi el semana foarte putin cu domnii de mai inainte. A fost sef de stat ales de popor, asa cum o facem si noi in perioada postdecembrista. S-a intitulat "domn’’, dar de fapt a condus tara 7 ani ca un adevarat presedinte de republica.

            Nimic n-a putut fi mai inaltator pentru ceea ce avea sa faca in timpul domniei, decat sa transpuna in viata indemnul pe care prietenul si colaboratorul sau apropiat, Mihail Kogalniceanu i l-a facut cu prilejul urcarii sale pe tron:  " Alegandu-te pre tine Domn in tara noastra, noi am voit sa aratam lumii aceea ce toata tara voieste: la legi noua, om nou. O, doamne ! mare si frumoasa ti-este misiunea !...

Fii dar omul epocei; fa ca legea sa inlocuiasca arbitrariul, fa ca legea sa fie tare ; iar Tu, Maria ta, ca Domn, fii bun si bland, fii bun, mai ales pentru aceia pentru care mai toti Domnii trecuti au fost nepasatori sau rai.

           Fa , dar, ca domnia ta sa fie cu totul de pace si de dreptate; impaca patimile si urile dintre noi si reintrodu in mijlocul nostru stramoseasca fratie’’.

            Chipul marelui "facator de bine’’ a crescut in memoria poporului nostru. El a incercat sa faca un pic de dreptate in lume si sa picure un strop de alinare, acolo unde durerea ardea cel mai tare. S- a ridicat deasupra lacomiei, a ambitiei si prostiei politicienilor, s-a sfadit cu toti "fonfii si flecarii vremii’’ pentru a-si pune in aplicare istoricele sale reforme. Si nu i-a fost usor sa infaptuiasca atatea, numai in sapte ani cand i se impotriveau toti cei care nu voiau sa renunte la privilegiile lor pe care le considerau vesnice  (apropo de ce se intampla si astazi), napustindu-se asupra lui ca niste pasari rapitoare  "cu ultragii si calomnii’’.

            Fara sa se sperie, Cuza si-a continuat cu tact si rabdare drumul marilor infaptuiri epocale. N-a scos sabia, dar a lovit prin politica sa indrazneata pe toti cei care se impotriveau.  Avea poporul de partea sa pe care il simtea atat de aproape si pentru care s-a batut vitejeste in toti anii sai de domnie.

            Domnul poporului s-a invaluit in legende si cantece care i-au eternizat faptele. Una dintre cele mai importante reforme ale sale este Legea rurala, dar istorica sa infaptuire ramane Unirea Principatelor de la 24 Ianuarie 1859.

           Istoria a fost destul de aspra cu el, caci la 10 februarie 1866, pe Cuza l-au doborat dusmanii, silindu-l sa abdice, sa paraseasca  o demnitate pe care a pastrat-o ca pe un "depozit sacru’’ pus mereu in slujba natiunii.

           In 1873, cu ocazia inmormantarii sale, prietenul si colaboratorul sau apropiat, Mihail Kogalniceanu tinea sa sublinieze ca: "nu gresalele l-au rasturnat, ci faptele sale cele mari’’ si ca "atata vreme cat va avea tara asta istorie, cea mai frumoasa pagina va fi aceea a lui Alexandru Ioan Cuza’’.

 

In acelasi sens spunea si Vasile Alecsandri in versurile sale:

"Cat or fi romani pe lume,

 Cat va fi pe cer un soare

 A lui Cuza mare nume,

 Sa fiti siguri ca nu moare’’.

        Timpul, acest judecator inexorabil si drept l-a asezat pe Alexandru Ioan Cuza la locul care i se cuvine, nu in raport cu pretentiile si larma pe care unii au starnit-o, ci cu opera pe care a creat-o si cu iubirea si intelegerea pe care a avut-o fata de semenii sai.

 

MIRCEA DAROSI.

0 comentarii2730 vizualizări21 ianuarie 2018




rss 2.0
rss 2.0