Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Analize-Comentarii Luni 14 Octombrie 2019 - 1274 vizitatori azi
Ultimul articol al lui Fanus Neagu: HOITARII

Fanus Neagu inainte de moarte: "Au pus mana pe tara niste oameni care urasc Romania! Patapievici si Tismaneanu au beneficiat de spaimele a trei presedinti: Iliescu le-a dat ce au vrut, Constantinescu si i-a facut copii de suflet si Basescu i-a infiat. Tot ei conduc presa si televiziunile". Ultimul articol al lui Fanus Neagu: HOITARII

http://www.ziaristionline.ro/2011/05/24/ultimul-articol-al-lui-fanus-neagu-hoitarii/fanus-neagu-foto-karina-knapek-jn/

Observ, plin de furie, ca de la o vreme, ori de cate ori dispare in noaptea vesniciei un scriitor ro­man de prestigiu, imediat, din desertul gandirii se ridica doi, trei sau patru vulturi hoitari ca­re se reped sa-i smulga celui dis­pa­rut orice urma de virtute sau talent.

Am in minte doua cazuri care m-au cutremurat: va­lul de insulte azvarlit din prapastia urii asupra cri­ti­cului Mihai Ungheanu, avandu-l ca autor pe Vla­di­mir Tismaneanu, precum si vartejul de isterie barbara dezlantuit la TVR 1 de Andrei Cornea impotriva lui Adrian Paunescu. Tin sa precizez ca n-am schimbat in viata mea o vorba cu domnii mai sus pomeniti. Nu-i dusmanesc, nu-i pretuiesc, iar pana acum mi-erau total indiferenti.

I-am privit uluit cum improscau cu bale de turbare pe acesti colegi ai mei pe care i-am iubit o viata intreaga si ma opresc astazi o clipa sa-i intreb pe cei doi ticalosi: Cum de indrazniti sa ne injurati mortii chiar in ziua cand ii ducem la groapa? De unde aceasta pornire imbecila de a ne spurca izvoarele? Poftei voastre scelerate de a ne insangera zilele cand ne e sufletul cernit ma simt dator sa ii raspund cu aceeasi vehementa. Sunteti doi provocatori de duzina, doua jerpelituri. Sa ne intelegem, aveti tot dreptul sa nu va placa ce au scris Mihai Ungheanu sau Adrian Paunescu - gusturile nu se discuta, nu se amendeaza -, dar sunteti de-a dreptul ticalosi cand voi, fiii unor tortionari comunisti, veniti si ii acuzati pe prietenii nostri disparuti ca fac parte din sirul marilor vinovati care au intronat si slujit dictatura stalinista in Romania.

Sa tragem rabojul din grinda si sa socotim: tatal dumitale, domnule Vladimir Tismaneanu, cunoscut sub nu­me­le de Leon Tisminetchi, zis Ciungul, a fost agent KGB de cand a dat in pamant si pana a murit. Stabilit in Romania dupa 23 august 1944, el raporta periodic Ambasadei sovie­ti­ce tot ceea ce se intampla in cadrul CC al PCR. La cererea expresa a lui Gheorghiu-Dej, Hrusciov a aprobat sa fie eli­mi­nat din cadrele activului de conducere. A fost trecut lu­crator la Editura Politica, sub conducerea lui Walter Roman, unde a tradus, sunt dator s-o spun, in chip excelent ope­re­le lui Vladimir Ilici Lenin. Ani lungi m-am delectat cu sca­pa­ratoarele lui intorsaturi de fraze. Reproduc din memorie o misiva a lui Lenin catre un secretar PCUS de gubernie: "Sti­mate tovarase N, pentru victoria revolutiei impusca-i imediat pe toti culacii din gubernie, pe toti taranii mijlocasi si si pe sovaielnici". Acest si adverbial ii da si astazi emo­tii calofilului care sunt. Pe cand tatal tau se straduia sa ne puna sub ochi asemenea "opere", tatal lui Mihai Un­gheanu ara pamantul in arida campie a Baraganului. N-a fost membru al PCR, dar, se intelege de la sine, el a impus comunismul in Romania.

Si acum intre noi, domnule Andrei Cornea. Vreau sa te invat o rugaciune musulmana. Iat-o: Da-mi, Doamne, sa stiu multe, dar sa nu trec prin toate. Dar nu! Tu, balaure filo­zof (cu s sau cu z, nu stiu cum iti convine?), vrei sa treci de-a curmezisul prin toate santurile.

Adrian Paunescu este, dupa parerea mea, un poet ex­cep­­tional. Uneori cu aspre scaderi. Dar nu asta mi s-a parut ca te intereseaza pe dumneata, ci faptul ca, in timpul co­mu­nismului (adica in timpul vietii noastre!), a scris cand n-a avut incotro si versuri inchinate regimului pe care atat de mult il urasti, incat imi vine sa cred ca eu, si nu dum­nea­ta, sunt fiul lui Paul Cornea, fost secretar al CC al UTC intre 1948 si 1954. Domnul Paul Cornea, pentru cultura ca­ruia nutresc un deosebit respect, era in acei ani legatura directa a tuturor organizatiilor de tineret cu urmatorii tovarasi din conducerea superioara: Ioska Chisinevski, Leonte Rautu si Ofelia Manole.

Chisinevski a fost poate cel mai mare ticalos dintre toti comunistii care au pus pingeaua pe grumazul tarii asteia. Rautu nu lasa sa miste nici frunza, nici ramul si nici un vers din Eminescu. Iar Ofelia Manole… ei, tovarasa Ofelia Manole, secretara de partid a comitetului regional Bucu­resti, a fost cea mai sumbra ticaloasa care a trecut pe Bulevardul Magheru. Batranii scriitori pe care i-am cunoscut si care mi-au ramas in inima ca mari maestri preferau sa ajun­ga in Piata Unirii ocolind pe la Giurgiu decat sa dea ochii cu tovarasa Manole. Cred ca nici Elena Ceausescu n-a reusit decat arareori s-o egaleze pe tovarasa Manole. Cu totii au rasuflat usurati in ziua cand un soldat, indragostit de nepoata tovarasei, a introdus doua rafale de gloante in inima ei iubitoare de literatura, pe motiv ca i-a refuzat mana nepoatei sale. Daca ai sti ce jale a fost in Bucuresti, si acum sunt oameni care lacrimeaza!

In anul 1948, cand tatal dumitale tinea o stransa lega­tu­ra cu corifeii comunismului romanesc, invatatorul Constantin Paunescu, din comuna Barca, judetul Dolj, intra in inchisoare pentru ani lungi si grei fiindca fusese membru al Partidului Liberal. Nu stiu daca venisesi pe lume, dar tocmai in anul acela (ca sa vezi brodeala!) marele George Ca­li­nescu era dat afara de la catedra pe care o detinea la Universitate si in locul lui era numit un dentist, un tinichigiu (bi­ne-a zis psalmistul mai anul trecut ca si azi avem nevoie de tinichigii si chelneri), raspunzand la numele de Ion Vitner si care-l avea asistent - tin’te bine, neica! - pe tovarasul Paul Cor­nea. Buldozere, progres si lupta pentru ridicarea Roma­niei pe noi culmi. Calinescu nu s-a mai intors niciodata la ca­tedra. Nea Costica Paunescu s-a intors acasa ca sa moara. Iar Adrian, fiul sau, trebuie sa plateasca in eternitate pentru fap­tul ca nea Costica a ales gresit: in loc sa se tina de pulpa­na rosie a lui Papasa, credea in Bratieni si in I.G. Duca. Cand mor scriitori ca Ungheanu si Paunescu, neamul ro­ma­nesc simte ca i se rup un brat, un rau sau un codru. No­rocul aces­tui pamant este ca in aceeasi noapte, undeva in­tr-un sat sau intr-un oras, la apus de luna sau la rasarit de soare, se naste un alt soldat care sa acopere transeea ramasa goala.

Fanus Neagu.

0 comentarii2254 vizualizări28 mai 2011




rss 2.0
rss 2.0