Lucrurile importante nu se lasa pe mana oamenilor neimportanti. Problema statului in aceasta perioada este nedefinita, complexa, conexa, neatragatoare, nerezolvata. N-ar fi atat de greu de rezolvat daca oamenii care trebuie sa o rezolve n-ar constitui, ei insisi, problema. Toti vorbesc despre reforma statului, dar fara sa inteleaga in profunzime ce este statul acum si mai ales, cum trebuie sa fie la finalul reformei. Nimeni nu vorbeste despre neputinta statului, despre slabiciunea lui, despre incapacitatea functionala si structurala la care nepriceperea politicienilor l-a adus. Nimeni nu vorbeste despre ce configuratie, functii, anvergura, forta au statele natiunilor emergente (Brazilia, India, China), care au infruntat criza si au iesit invingatoare. Nimeni nu cauta explicatii in rolul  si comportamentul statelor in declansarea si adancirea crizei. Ce rol are statul in adaptarea natiunilor la particularitatile globalizarii ? Care sunt functiile statului azi si cu ce instrumente le indeplineste ? Unde sunt sursele de explicatie pentru faptul ca o tara ca si China are o crestere economica de 10 % in timp ce o alta tara, ca SUA, se scufunda ? Cum se explica faptul ca SUA au deschis lumea si tari precum India, Brazilia, China au valorificat magistral aceasta deschidere, punand in pericol rolul de hegemon al deschizatorului de partie ? Unde este analiza de stare a statului roman? Este structural statul roman in criza ? Este functional statul roman in criza ? Vorbind despre forta si anvergura statului roman ma intreb, care este anvergura statului si care este forta sa ? Care sunt parametrii de stare ai statului si cum sunt responsabilizate institutiile care compun statul ? Avem o problema de abordare in constructia si functionarea statului.  Nu mai avem oameni de stat. Statele, ca si oamenii, nu mor din cauza dimensiunilor lor, ci din cauza lipsei de putere. URSS a avut un aparat statal foarte mare, o anvergura foarte larga, dar a murit fara sa se traga un cartus. A fost un stat slab, lipsit de coeziune si in care cetatenii nu aveau incredere. Increderea nu mai este de mult doar o notiune psihologica, ea este si o categorie economica si mai mult, o categorie politica. Este un concept multidisciplinar. In constructia statala este atata nevoie de incredere ! Care trebuie sa fie relatia dintre stat si privat ? De unde atata inversunare a statului impotriva statului ? Guvernul si Presedintele Romaniei sunt principalii adversari ai statului. Una este sa fi perceput ca reformator si alta este sa fii perceput ca dusman, iar din pozitia de dusman nu o poti urmari decat in distrugere si nu in reformare. In felul acesta, relatia de incredere dispare si fara incredere nu se poate construi, ci numai demola. Suntem in starea in care cetateanul dispretuieste statul, statul dispretuieste cetateanul, iar pe de alta parte, atat cetateanul, cat si statul si-au dat mana si dispretuiesc, cu toata forta, munca. Ma intreb, in lipsa unei analize oficiale asupra aspectelor structurale si functionale ale statului, unde o fi problema ? Din analiza rapoartelor anuale ale prefectilor nu rezulta date care sa poata fi exploatate in acest sens. Toti afiseaza povesti de popa beat, fara cap si care se termina ca elefantul, dintr-o data, cu o coada mica, fara concluzii, masuri si directii prioritare. Analiza guvernului pe aceasta tema lipseste, iar superficialitatea cu care se preda o functie de ministru este o sursa de explicatie pentru toata drama. Dintr-o data, tema arhitecturii spatiale a statului, este subiectul national. Pana ce familia Columbeanu va oferi un alt subiect, presa a fost inflacarata si este pe cale de a inflama toata tara. Politicienii au fost surprinsi ca si scriitorii in 1989. Toti erau dizidenti, dar literatura de sertar lipsea. Toti politicienii au fost surprinsi fara proiecte, dar spectaculos a fost faptul ca mirarea a cuprins mai ales fetele celor de la putere. Toti au fost cuprinsi de frica. Toti s-au simtit amenintati. Toti s-au distins prin capacitatea lor de a se mira. Trebuie sa recunosc, faptul ca Basescu a realizat o surprindere cutremuratoare. Dupa 1989, un cutremur mai mare in clasa politica, nu a produs nimeni. Isteria, panica, frica au cuprins toata clasa politica. Cetatenii trebuie sa inteleaga ca nu de grija statului au intrat in vrie, ci pentru pozitia individuala in raport cu statul, fie el bun ori rau, mare sau mic. Pentru ei, acum, conteaza relatia cu statul si nu reforma statului. Boala netratata a statului  se agraveaza. Politicienii, in fata mortii statului roman, se vor salva cum s-au salvat ei si in 1940 cand tara a fost macelarita si ciopartita. S-au salvat ei si regele lor, al politicienilor si in 23 august 1944, pe seama poporului si a 170.000 de soldati romani care au fost facuti prizonieri de rusi si din care s-au mai intors in patrie doar 20.000. Dar cu tara cum ramane ?

Deasupra intrigilor politicienilor este statul roman asediat din toate partile. Mai sunt si oamenii cu problemele lor individuale, colective si nationale. Ei, oamenii, s-au lasat pacaliti si sunt si ei in asediu asupra institutiilor statale. Arhitectura spatiala a statului este forma prin care statul isi transmite puterea in limitele delimitate de frontiere. Este o modalitate de exercitare a suveranitatii asupra spatiului terestru, aerian si maritim al Romaniei. Imi pun intrebarea: cine a oprit si obstructionat politicienii sa faca proiecte si sa le supuna dezbaterii publice si apoi in Parlament ? Cine i-a oprit sa faca simulari privind circuitele si fluxurile de transmitere a puterii statului in  teritoriu ? Cine i-a oprit sa faca nivelurile ierarhice de putere si sa le verifice virtual operativitatea ? Bolnavul trebuie tratat. Statul trebuie evaluat de un medic bun si ala nu poate fi decat mediul academic. Mediul academic trebuie sa spuna raspicat, ca democratia nu poate functiona decat in relatie cu competenta. In ce priveste orizontul temporal al tratamentului sunt de parere ca treaba nu suporta amanare. Traditia poporului spune ca vorba lunga e saracia omului, iar boala ascunsa nu are leac. Cat timp ne-a trebuit sa-l impuscam pe Ceausescu? In cat timp am dizolvat toate structurile vechi ? Cat timp le-a trebuit ungurilor sa inlocuiasca, in 1940, administratia romaneasca? In cat timp am inlocuit structurile de putere bolsevice in 1941 in Bucovina si in Basarabia ? Cat timp ne-a trebuit sa-l, arestam pe MARESALUL ANTONESCU ? Sunt impotriva deciziilor fara randuiala serioasa, temeinica si imi pare rau ca acest proiect nu a fost pus in opera de Adrian Nastase. Ar fi avut oameni care ar fi garantat succesul. Dar asa e cand sari la gatul profesorului universitar si te iei dupa absolventii Scolilor de Vara si dupa voiajorii cu elicopterul.   Nu-mi place Basescu, dar barbateste trebuie sa spun ca pentru felul in care a pus acum clasa politica pe jar, mi-a placut. Mi-ar fi placut mai mult daca ar fi anuntat ca pana la ora "C" se pune lacat pe urmatoarele prefecturi....Asa am pus lacat pe comandamente de armate, divizii, brigazi. regimente, combinate, uzine, fabrici si nu s-a intamplat nimic. Pe noi nu actiunea ne omoara, ci lipsa de actiune, sau actiunea fara dreapta cumpatare. In ce priveste referendumul, trebuie spus ca si-a pierdut functionalitatea si eficienta. Referendumul pentru Constitutia Europeana a fost un exemplu de intrare in registrul arhivei procedurilor democratice. Viata democratica a demonstrat ca si consensul si-a pierdut forta si a fost inlocuit de votul majoritar aproape peste tot. Viata e prea complicata azi, iar decizia de tip strategic cere un nivel de expertiza pe care, uneori, nu il au nici cei alesi. Referendumul poate duce usor la decizii gresite (cazul Irlanda).  Cetatenii vor binele colectiv, dar nu intotdeauna il vad. Lumea civilizata a cam renuntat la el si se mai practica unde politicienii se ascund dupa cires. Acum imi vin in minte cuvintele generalului german Guderian care spunea ca pe campul de lupta sunt doar doua categorii de soldati: foarte rapizi si morti. Reforma statului va imparti clasa politica in doua: politicieni vii si morti din punct de vedere politic. Dar exista riscul si sa moara statul si sa ramana politicienii. Capacitatea de adaptare a politicienilor e mai mare decat a statului.

Col. (Rez) Ioan Gaftone.