Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Analize-Comentarii Miercuri 01 Aprilie 2020 - 13866 vizitatori azi
Cronica scurta a unui timp ilogic.

Suntem inundati cu stiri despre ceea ce doreste a se intampla cu Ministerul Administratiei si Internelor (MAI). Aflam cum un ministru, ajuns pe functie datorita unor merite inexistente, depasit de realitate, pus pe taieri si reduceri salariale, doar din dorinta de a da bine in fata celor care l-au blagoslovit cu inalta pozitie publica, se balbaie si chinuieste ingrozitor limba romana incercand sa justifice ceea ce nu poate fi justificat. Vedem politisti supusi unui stres necontenit, amenintati de sefii lor, saraciti cu fiecare salariu, adusi la conditia de a invidia castigul cersetorilor pe care ii alunga de la colt de strada. Se anunta ca 10.000 de angajati ai MAI vor fi dati afara. Au loc demonstratii de protest, programe de televiziune la timpul de varf al audientei sunt dedicate acestor evenimente. Tensiunea se acumuleaza pe zi ce trece. Si totusi…

Si totusi, ceea ce se intampla azi cu MAI este numai o picatura din ceea ce s-a intamplat pe parcursul a mai mult de cincisprezece ani cu MApN! Foarte multi cetateni ai acestei tari nu au inteles adevarata dimensiune a dramei prin care a trecut armata romana. Iar acum, cand puroiul iese la suprafata, se mira. Mirare justificata. Pentru ca in armata s-a scrasnit din dinti si s-a tacut. Fiindca, in mare parte, militarii au inteles ca este nevoie de sacrificiu pentru ca tara sa acceada la NATO si UE de unde se astepta bunastarea, si l-au facut. Desigur, acum se cunoaste rezultatul si inutilitatea pentru popor a sacrificiilor de atunci. Si se simte ca atingerea acestor obiective strategice pentru Romania n-a adus nici lapte, nici miere, nici macar un dram de bine. Pana si speranta are acum nevoie de resuscitare…

Cifrele sunt incapabile sa evidentieze disperarea zecilor si zecilor de mii de militari azvarliti afara prin minciuna si santaj. Nimeni nu a contabilizat suferintele miilor si miilor de familii ramase fara sprijin, trecute brusc de la statutul de relativa siguranta sociala in zona neagra a deznadejdii. In armata, nu de 10.000 de oameni a fost vorba ! Aici s-a lucrat cu sutele de mii. Intr-un deceniu, armata romana s-a contractat cu peste 75%. Adica, din peste 320.000, angajatii sai au ajuns la putin peste 70.000 si acestia, in parte, civili ! Celor scosi afara li s-a promis marea cu sarea. Au fost asigurati ca viata lor poate continua cu demnitate. Ca va avea loc o reconversie profesionala, ca vor avea prioritate la angajarile in administratia publica. Doar minciuni! Statutul de militar a fost sters printr-un act legislativ abuziv si imoral. Soldele au scazut cu peste o treime. Pensiile militarilor au fost reduse, recalculate, revizuite, refacute, amestecate cu alte pensii, comparate cu veniturile agricultorilor si etichetate ca nesimtite. Veniturile, si asa mici ale celor disponibilizati, au fost drastic ajustate conform unei legi care n-ar fi trebuit sa-i includa pe fostii militari. Ordinele si medaliile primite pe parcursul vietii de soldat au fost  desconsiderate, statutul de militar al militarului in rezerva a fost anulat, o multime de drepturi retrase si legatura fireasca cu institutia militara desfiintata. Au fost create, artificial, tensiuni intre pensionarii de diferite grade, intre militarii in rezerva si cei in activitate, a fost subminata autoritatea gradului si, in acest mod, s-a sapat la temelia stabilitatii unitatii uneia din cele mai vechi si mai apreciate institutii ale statului. Consecintele ? Nu intereseaza pe nimeni, pentru ca, in Romania, totul este proiectat pentru durata unui mandat electoral. Pe principiul: dupa noi, potopul!.

Zilele trecute, ajuns la disperare, un pensionar militar si-a dat foc in fata palatului prezidential, dupa ce alte sute murisera fiindca inima, ori creierul, le-au fost blocate de valul nedreptatilor. Cu mai multe zile in urma, mii de militari in rezerva au demonstrat in strada, a nu stiu cata oara,  pentru incetarea umilintelor la care sunt supusi. Azi, in legatura directa cu gestul de deznadejde al maiorului in rezerva care s-a autoincendiat, ministrul apararii se declara mandru de ceea ce a facut cu armata tarii. El lauda, fara remuscari, "reforma" care a adus atat "bine" institutiei pe care, temporar, o conduce. Presedintele, comandant al fortelor armate, locatarul palatului la poarta caruia a ars torta umana, tace. Prim-ministrul are altceva de facut: taie panglici si  zambeste! Azi, arsului de viu, intre doua operatii de refacere a tesuturilor, i s-a planificat o sedinta la psiholog… Iata cronica unui timp ilogic, croit de potentati lipsiti de sentimente omenesti, orbiti de cifre, supusi si datori finantei internationale, lipsiti de simtul apartenentei la un popor si sclavi ai poftei nemasurate de inavutire.

Alte multe categorii sociale traiesc aceleasi drame. Alte multe milioane de romani isi plang, platonic si complet inutil, starea in care au ajuns. Deznadejdea si lipsa sperantei bantuie, ca un vant rau, plaiurile altadata mioritice.

Este cronica timpului pe care noi l-am acceptat, il acceptam si pentru prelungirea caruia am votat si vom vota probabil, iar. Este urmarea fireasca a faptului ca inca nu am inteles adevarul conform caruia pentru nenorocirile noastre suntem singurii vinovati. Avem conducatorii pe care noi i-am ales, reales, si pe care, in mod firesc, ii meritam.

N.B.  Pentru cei care nu vor sa-i  priceapa mesajul, precizez ca rostul acestei scurte cronici nu este vaicareala. Rostul ei este incercarea, de cele mai multe ori inutila, dar niciodata indeajuns,  de a trezi constiinte adormite si de a ajuta sa ne intelegem mai bine menirea. Este dorinta, nebuna poate, de a alunga indiferenta si de a condamna resemnarea.  Atat.

 

Palade Teodor

Teopal | Blog

0 comentarii2051 vizualizări03 august 2011




rss 2.0
rss 2.0