Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Analize-Comentarii Luni 25 Mai 2020 - 5334 vizitatori azi
Ideologii, provocatorii si slugoii de la "Acum" ca politruci.

Discutiile in jurul provocarilor lansate sub semnaturi diverse pe ACUM.TV sunt inutile. Nici o logica a polemicii nu functioneaza, nu se aduc argumente si atunci cand se aduc ele se bazeaza pe anacronisme sau prejudecati, adesea din ambele parti. Nu ma intereseaza daca fostul disident Stefan N. Maier il considera, in consens cu Petru Clej, antisemit pe Eminescu. Nici ca Moses Rosen si tagma au reusit sa blocheze, sub un regim nazional-comunist de parada, terminarea editiei eminesciene, cinci decenii.
Nu asta e problema.

Problema era, atunci cand a fost scrisa poezia Doina (De la Nistru pan-la TIsa) ca si toate articolele eminesciene privitoare la chestiunea israelita sau a Orientului, ca Romania fusese invadata de o populatie alogena si ca aceasta invazie facea rau cetatenilor romani ai acelei tari, prin exploatarea fara limite, prin camatarie, prin incitarea la alcoolism, cu alcool fabricat clandestin, in cadrul unui conflict de interese care nu era liber negociabil intre parti, din pricina imixtiunii violente si a santajului operat de imperii sau state cu politici imperialiste, care voiau sa controleze Gurile Dunarii, una din cheile comertului spre Orient si blocau invazia de saracie spre Vest a populatiei din Zona de Rezidenta a Imperiului tarist rus, prin fixarea sarantocilor evrei la periferia Europei.
Patriotismul poetului era rezultatul unei alegeri intemeiate pragmatic, dupa principiul functional si azi : decat sa moara mama mea, mai bine sa moara mama lui, daca situatia, pe care nu eu am creat-o, ma obliga sa aleg. Este o dilema tragica pentru un om de bine, cum era Eminescu, dar nu se putea extrage din acest context istoric.
Clej, Maier, Laszlo, Sabin Gherman, Ivanciu se fac ca nu observa asemanarea esentiala, nu superficiala, intre cele doua epoci si in numele unor principii transnationale sau restrans comunitare (ardelenisme) se aburca pe tribune de unde dau lectii celor slabi de inger. Mistifica contextele, le ignora, le falsifica sau le manipuleaza cu nerusinare. Maier nu admite scuze pentru xenofobie in nici o epoca. Dar admite, implicit, toate actiunile de agresiune politica, demografica si economica care au provocat si provoaca xenofobia. Pentru ce? Fiindca e solidar cu agresorii? Muscalii au invadat Romania, nu romanii Rusia. Sau nu este asa?
Nu inseamna ca acesti sicofanti nu produc uneori fragmente critice valabile, dar ideologia care le subintinde este una antiromaneasca, fiindca ei presupun ca principiile in numele carora scriu ar aduce o substantiala imbunatatire a conditiei romanilor. Ceea ce nu poate fi dovedit. Pentru moment, cele doua decenii de restauratie dovedesc, cu cifrele la indemana, contrariul. Nu e vorba de a regreta trecutul recent, ci de a respinge cu toata hotararea prezentul, cu regulile impuse de centre de putere imperialiste, cu valorile sale de import, care au indus o mare parte a distrugerii, a devalizarii Romaniei, prin impletirea complice a intereselor straine cu interesele unor romani colaborationisti.
Problema antisemitismului lui Eminescu este falsa si modul in care se prezinta chestiunea de catre Clej, prin citarea poeziei Doina (De la Nistru pan-la Tisa), este un caz tipic de manipulare, de decontextualizare. Prin acest lucru Clej se dovedeste fie un redus mintal, fie o sluga.
Eminescu nu avea nici un motiv sa accepte ca pe o fatalitate invadarea Moldovei de catre o semintie migratoare (vezi Youri Slezkine, Le siecle juif si Soljenitin, Doua secole impreuna), nici exploatarea si devalizarea Romaniei de catre straini, cum nici devalizarea ei de catre unii romani, complici sau nu cu strainii. Dar alegea sa se ocupe cu mila si plangere de soarta romanilor, in acest context, si alegerea lui era perfect indreptatita. Ca si a mea, acum.
Statisticile arata clar situatia de atunci, de dupa 1850. Un regim de invazie in Moldova. Sa citeasca indivizii citati mai sus, hartile publicate mai nou de Carol Iancu, Razvan Paraianu, sau cele vechi editate de Radu D. Rosetti, ca sa vada ca in decurs de o jumatate de secol romanii moldoveni au devenit minoritari in propriile lor orase sau targuri, cu tot ce inseamna control al alogenilor, de cultura rusa sau germana, de moravuri diferite, comunitati inchise in ghettouri asumate sau impuse, asupra vietii economice, a preturilor, a exportului si importului, ulterior a invatamantului superior etc. Reactia de aparare, in astfel de cazuri, este normala si necesara.

Cei care submineaza, in conditiile actuale, coerenta sociala, solidaritatea comunitara, care sustin solutiile individualiste, liber-schimbiste, sunt in mod obiectiv, dusmani ai romanilor. Detaliile, ca si aparenta buna-intentie critica, nu mai au aici importanta.
Romania are nevoie de o politica echilibrata in care interesele colective sa fie prioritare pana ce se reduce efectul individualismului dirijat de importatorii de ideologie, care au adus biblia lui Hayek, bursele lui Soros, ongeurile cu teoriile despre democratia minoritarilor, care ascund iredentisme, despre meltingpot, si distrug mitologia nationala, de care mai este nevoie, ca sa nu devenim o pasta modelata de oameni pentru care nu existam decat prin consum, credit, forta de munca ieftina si tacere supusa.

O economie dirijata si planificata, in parte, ar fi redus, dupa 1989, dezastrul supraproductiilor locale, al dependentei excesive de importuri, in domenii vitale.
Iar acum, cand milioane de romani au ajuns sa lucreze in straini, dupa ce toata industria Romaniei a fost starpita sub diferite pretexte, dintre care privatizarea obligatorie a fost cel mai nociv, nici nu mai stim daca neamul are vlaga de a se scoate din mocirla. Efectul combinat al supunerii sub ceausism cu acela al destramarii sociale produse de restauratia individualismului capitalist este notoriu. Sa speram ca nu si ireversibil. Ideologiile au efect daca sunt sustinute de bani sau prin izolare. De izolarea comunista am scapat. E nevoie sa ignoram ideologiile «acumiste». Si sa gandim cu al nostru cap, in baza organicismului eminescian, solutii proprii pentru interese proprii. De ceilalti, sa se ocupe Clej si ceilalti.
Nu inseamna sa ne izolam ci sa stabilim prioritati. Colaborarea se poate construi pe baza de egalitate. Nu merge intr-o Europa unde sunt cativa dulai indestulati si multi catei infometati.
Eminescu a semnalat un pericol si a sunat adunarea. Solutia eminesciana nu a fost practicabila. Nici nu este practicabila in asteptarea unui Fat Frumos si salvator. Acum romanii sunt mai greu mobilizabili iar complexitatea lumii noi cere multe capete reci colaborand cu cele fierbinti, lucizi cu spirite puternice, organizate in retele orizontale. Nu mai putem tolera gandemele emise de capetele seci ale politicienilor pe care i-am ales, amagiti de discursuri populiste si de foame.
Dar «natiunea care separa inteleptii de razboinici va avea lasi care sa cugete si prosti care sa lupte.»
 

Dan Culcer

PS. Petru Clej crede ca Doina ar fi dovada xenofobiei si antisemitismului la Eminescu. Individul nu cunoaste istoria romanilor. Articolele sale sunt mestesuguri de tampenie.
Eu cred ca poemul este expresia disperarii si descrierea tragica a unei realitati trecute.

 

Doina (necenzurata)

De la Nistru pana Tisa
Tot Romanul plansu-mi-s-a
Ca nu mai poate strabate
De-atata strainatate.
Din Hotin si pan’la Mare
Vin Muscalii de-a calare
De la Mare la Hotin
Calea noastra ne-o atin
Si Muscalii si Calmucii
Si nici Nistrul nu-i inneaca
Saraca tara, saraca!
Din Boian la Cornu Luncii
Jidoveste ‘nvata pruncii
Si sub mana de jidan
Sunt romanii lui Stefan.
Vai de biet roman saracu
Ca’ndarat tot da ca racul
Fara tihna-i masa lui
Si-i strain in tara lui.
Din Brasov pan’la Abrud
Vai ce vad si ce aud
Stapanind ungurul crud
Iar din Olt pana la Cris
Nu mai este luminis
De greul suspinelor
De umbra strainilor,
De nu mai stii ce te-ai face
Sarace, roman, sarace!

De la Turnu ‘n Dorohoi
Curg dusmanii in puhoi
Si s-aseaza pe la noi;
Si cum vin cu drum de fier
Toate cantecele pier
Zboara paserile toate
De neagra singuratate
Numai umbra spinului
La usa crestinului.
Codrul geme si se pleaca
Si izvoarele ii seaca
Saraca, tara, saraca!

Cine ne-a adus jidanii
Nu mai vaza zi cu anii
Si sa-i scoata ochii corbii
Sa ramaie-n drum ca orbii
Cine ne-a adus pe greci
N-ar mai putrezi in veci
Cine ne-au adus Muscalii
Prapadi-l-ar focul jalei
Sa-l arza, sa-l dogoreasca
Neamul sa i-l prapadeasca,
Iar cine mi-a fost misel
Seca-i-ar inima ‘n el,
Cum dusmanii mi te seaca
Saraca, tara, saraca!

Stefane, Maria Ta,
Lasa Putna, nu mai sta,
Lasa Arhimandritului
Toata grija schitului
Iara grija gropilor
Da-o-n seama popilor
La metanii sa tot bata,
Ziua toata, noaptea toata,
Sa se-ndure Dumnezeu
Ca sa-ti mantui neamul tau…
Tu te-nalta din mormant
Sa te-aud din corn sunand
Si Moldova adunand
Adunandu-ti flamurile
Sa se mire neamurile;
De-i suna din corn o data
Ai s-aduni Moldova toata
De-i suna de doua ori
Vin si codrii-n ajutor;
De-i suna a treia oara
Toti dusmanii or sa piara
Dati in seama ciorilor
Si-a spanzuratorilor.

Stefane, Maria Ta,
Lasa Putna, nu mai sta
Ca te-asteapta litvele
Sa le zboare tigvele
Sa le spui moliftele
Pe cati pari, pe cati fustei
Capatani de grecotei
Grecoteii si strainii
Manca-le-ar inima cainii
Manca-le-ar tara pustia
Si neamul nemernicia
Cum te prada, cum te seaca
Saraca, tara, saraca!

0 comentarii2793 vizualizări05 august 2011




rss 2.0
rss 2.0