Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Analize-Comentarii Miercuri 01 Aprilie 2020 - 13690 vizitatori azi
23 August: O tradare a intereselor nationale sau unica solutie de la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial???

In decursul istoriei, actul de la 23 August 1944 a fost prezentat sub diferite forme, in functie de interesele ideologice de moment, de la armata sovietica eliberatoare, pana la "revolutia antifascista si antiimperialista". Dupa 1989, actul de la 23 August nu a fost reconsiderat si reanalizat tot din motive politice.

  Ce reprezinta ziua de 23 august???

 Actul de la 23 August reprezinta actiunea prin care Romania iese din alianta cu Germania, capituland neconditionat in fata URSS, cu toate consecintele ulterioare.

Incepand cu Stalingrad, impresia generala este ca Germania nu va reusi sa castige razboiul. Consecinta fireasca este ca intreaga clasa politica si de stat avea obligatia de a scoate Romania din razboi, de a limita efectele aliantei cu Germania si de prezerva interesele romanilor, traducandu-se aceste interese prin pastrarea formei de stat, pluripartitiste si democratice. De acest lucru este convins chiar si Ion Antonescu, in acest sens depunand diligentele necesare.

Negocierile secrete pentru iesirea Romaniei din razboi se poarta pe trei planuri, de trei grupuri diferite, independente unele de altele, cu interese separate, insa doua dintre ele avand acelasi interes national de indeplinit.

 

Grupul Ion Antonescu

 Convins de imposibilitatea victoriei germanilor, il insarcineaza in mod direct pe Mihai Antonescu cu ducerea tratativelor de pace. Se deschid doua canale de negociere. Initial negocierile se deschid doar cu Marea Britanie. Initial la Cairo, printul Barbu Stirbey deschide negocierile in numele guvernului. Britanicii, practici si neechivoci, accepta cu deschidere negocierile. In vara anului 1943 se ajunge cu usurinta la un accept. Conditiile armistitiului sunt extrem de favorabile: se pastreaza independenta, suveranitatea, forma de guvernamant si Constitutia din 1923, Romania devine cobeligeranta, participanta activ la razboi, Ion Antonescu preda puterea, formandu-se un guvern condus de Iuliu Maniu. Se recastiga Ardealul, dar se pierde Basarabia si Bucovina de Nord. Eventualele compensatii se vor calcula la sfarsitul razboiului, in functie de implicarea Romaniei. Ion Antonescu are o singura solicitare: informarea lui Hitler cu privire la iesirea din razboi si acordarea Germaniei un termen de 15 zile pentru parasirea tarii. Si aceasta conditie este acceptata. Maniu este informat despre rezultatul negocierilor, aderand fara rezerve la solutia propusa.

Insa Marea Britanie conditioneaza armistitiul de Statele Unite ale Americii. Partea militara accepta si adera fara rezerve la negocierile britanicilor. Obstacolul principal, hotarator in incheierea armistitiului, il reprezinta insa Roosevelt. Presedintele american aste adeptul total al "capitularii neconditionate". Orice incercare de influentare a presedintelui, chiar si o posibila negociere, sunt respinse cu fermitate. Romaniei i se oferea doar unconditional surrender. In atare situatie, britanicii il indreapta spre sovietici, singurii care pot lua o hotarare unilaterala.

Tatonarea incepe la Stockholm la sfarsitul anului 1943 prin ambasadorul Nanu. Surprinzator pentru americani, sovieticii nu au aceeasi inflexibilitate, lucru demonstrat direct de Molotov care declara la intalnirea de la Teheran ca "singurul care poate sa faca armistitiul este Antonescu." Sovieticii nu aveau incredere in comunisti, extrem de putini, nici in Maniu, prea apropiat de britanici. Cu Antonescu ar fi putut negocia, el nefiind in mod direct influentat de nimeni.

Negocierile se intensifica in ianuarie si februarie 1944. Dupa o perioada de acalmie, se ajunge la sfarsitul negocierilor. Conditiile sunt din nou favorabile partii romane, atat cat se putea. Pe 12 aprilie se prezinta ultima forma:

-                           Armata romana ori se preda in totalitate, ori ataca pe armata germana. A doua varianta este cea aleasa.

-                           Se va forma un nou guvern, condus in perioada ostilitatilor de catre Ion Antonescu, cu participarea directa a tuturor fortelor politice, inclusiv comunisti, in functii de vicepremier;

-                           Administratia si forma de guvernamant raman aceleasi, cu repunerea in drepturi a Constitutiei de la 1923;

-                           Diktatul de la Viena se anuleaza, dar se pierde Basarabia;

-                           Trupele sovietice primesc un culoar de trecere prin Bucovina de Sud si Maramures, acestea practic revenind URSS;

-                           Trupele sovietice nu au acces in Romania;

-                           Acordarea unui termen de 15 zile trupelor germane de a parasi Romania;

Este maximum posibil negociat, in mod explicit mult mai mult decat acel taios unconditional

Surrender. Americanii sunt surprinsi, insa sovieticii isi folosesc dreptul de zona de influenta. Acordul de armistitiu asteapta semnarea de catre sovietici. Un raspuns nu a venit niciodata.

 

Grupul Maniu

             Al doilea grup este cel al lui Iuliu Maniu. Lipsa de contacte cu sovieticii si americanii i-au creat un handicap hotarator. El nu a reprezentat niciodata un element direct de negociere, neavand nici forta, nici legitimitate. Sunt folositi exclusiv de catre britanicii precum "omul meu din Panama" . Iuliu Maniu nu a reprezentat niciodata in mod direct si exclusiv Romania in negocieri, ci a fost tot timpul o parte a acestora.

            La negocierile de la Cairo adera neconditionat. Rolul atribuit de prim ministru il bucura, asa incat are loc un schimb direct de informatii cu emisarii lui Ion Antonescu. Parteneriatul este deplin si neconditionat, cu participare activa la negocieri.

            In schimb negocierile de la Stockholm il nemultumesc, atat obiectiv, cat si subiectiv. Obiectiv deoarece se accepta prezenta comunistilor in guvern, impediment peste care trece cu usurinta, dar in special subiectiv. Sovieticii il doreau in continuare pe Ion Antonescu, oferindu-i un rol marginal in viitorul guvern. Iar acest lucru il indeparteaza in mod direct de maresal, apropiindu-l de camarila regala.

 

            Camarila regala

 Informatiile privitoare la incheierea negocierilor de la Stockholm sunt tulburatoare pentru adversarii lui Ion Antonescu. Sovieticii il recunosc pe maresal ca singurul conducator al Romaniei. Un armistitiu cu Antonescu ar fi reprezentat ramanerea definitiva a regelui si camarilei sale pe planul secund. Asa incat se pun in miscare rotitele de urzire a unui plan impotriva lui Antonescu.

            In forma de suprafata se pun bazele unei noi forte politice capabile sa preia puterea dupa incheierea armistitiului, pana la incetarea ostilitatilor sub comanda lui Ion Antonescu. Cu stiinta si acceptul maresalului, ca parte a planului de punere in aplicare a armistitiului, are loc crearea Blocului National Democratic prin alianta dintre Partidul National Taranesc, reprezentat de Iuliu Maniu, Partidul National Liberal, prin Dinu Bratianu, Partidul Social Democrat, prin Constantin Titel Petrescu si Partidul Comunist Roman, teoretic prin Lucretiu Patrascanu, practic prin Emil Bodnaras - ing. Ceausu la data de 20 iunie 1944

            Activitatea de suprafata este cea de preluare a puterii dupa incheierea armistitiului, insa au loc si doua activitati clandestine.

            Prima activitate are la baza declaratia Majestatii Sale in fata lui Maniu: "Daca ramane Antonescu vom sta mai departe sub papucul lui". Asa incat cu totii sunt de acord ca armistitiul trebuie sa aduca si inlaturarea maresalului.

            Mai adanc se afla insa activitatea precisa dorita de sovietici. Este o activitate ascunsa si fata de aliatii taranisti, liberali sau social-democrati.  Sovieticii aveau doua interese. Cel minim presupunea iesirea Romaniei din razboi, cu sau fara Antonescu, de preferat cu, datorita seriozitatii acestuia. Interesul maxim presupunea ocupatia Romaniei si transformarea acesteia in stat comunist.

            Asa incat pun la cale o actiune menita sa acopere si interesul maxim, interesul minim fiind acceptat doar in caz de forta majora.

            Au loc negocieri directe intre Mocsonyi-Styrcea, Niculescu-Buzesti, pe de-o parte, si Emil Bodnaras, ca reprezentant sovietic. Pentru a-si atinge interesul, promit Majestatii Sale si camarilei regale puterea imediat dupa  capitulare. Trupele sovietice intra in Bucuresti si pot folosi pe deplin intreaga tara, se platesc compensatii de razboi, armata lupta alaturi de sovietici. Conditiile capitularii sunt insotite de oferta conducerii statului de catre camarila regala.

            Majestatea Sa, dornica sa scape de toate posibilele tutele, dornica de actiune, accepta toate conditiile. Gongul poate sa bata.

            Maresalul asteapta telegrama de armistitiu de la Moscova. O astepta de 5 saptamani. "Prizonier de onoare" al lui Hitler, este hotarat sa duca razboiul pana la semnarea armistitiului. Hotaraste ca linia de aparare sa fie la Namoloasa-Galati, sau mai bine zis la Marasti-Marasesti-Oituz. Pregateste trupele, replierea pe front si asteapta. Ori armistitiu, ori continuarea razboiului.

            Iuliu Maniu, Dinu Bratianu si Titel Petrescu asteapta la randul lor semnalul de inlocuire a lui Antonescu si incheierea armistitiului. Abia la 20 august se pun de acord cu Majestatea Sa cu privire la data inceperii actiunii. Se stabileste ca pe 26 august sa fie arestat maresalul.

            Inca in dubiu, timorat de actiunea ce urma sa o intreprinda, Majestatea Sa ezita. Presiunile sunt imense, pericolele de asemenea. Daca ar fi asteptat data de 26 august, partidele istorice ar fi clamat victoria si puterea. Daca ar fi actionat inainte, putea pierde partida. Cu toate solicitarile camarilei, ezita sa puna planul in actiune.

            Elementul hotarator este telegrama din dimineata zilei de 23 august. La guvernul Romaniei soseste o telegrama de la Moscova. Guvernul sovietic este de acord cu termenii armistitiului cu Guvernul Antonescu. Vestea cade ca un traznet asupra camarilei regale. Opresc telegrama si o prezinta Majestatii Sale.

            Cum se stia in mod precis ca telegrama va fi returnata, seful cifrului fiind om al Majestatii sale aflat in complot, trimiterea ei are ca scop determinarea in mod direct la actiune.

            Despre actul in sine se stie cam tot. Insa trebuie enumerate cateva elemente definitorii:

1.      Despre desfasurarea actiunii nu stiau nici un reprezentant al partidelor politice. Iuliu Maniu afla abia la momentul comunicatului despre arestarea maresalului. Profund nemultumit, cere socoteala, dar este indepartat elegant de catre camarila.

2.      Actul de la 23 august nu reprezinta semnarea vreunui armistitiu. Armistitiul se va semna pe 12 septembrie, dupa ce sunt luati prizonieri de razboi sute de mii de ostasi, si reprezinta o capitulare neconditionata a Romaniei.

3.      Desi initial guvernul trebuia sa aiba ca vicepresedinti sefii de partide, ei sunt doar ministrii secretari de stat, cu rol decorativ, intregul guvern fiind format si condus de camarila regala.

4.      Daca in oricare alta varianta negociata trupele rusesti nu aveau acces in Romania, de aceasta data accesul este nelimitat, iar comportamentul acestora este unul de ocupatie;

5.      La nici doua luni, cu acceptul sovieticilor, sunt eliminati din guvern toti ministrii secretari de stat. Apare in schimb Dr. Petru Groza ca vicepresedinte. Astfel se imparte puterea intre camarila regala si sovietici.

 

Este actul de la 23 August o tradare a intereselor nationale, a poporului roman? Daca privim din perspectiva principiului "Capul ce se pleaca/sabia nu-l taie", este o actiune corecta de salvare a ceea ce se mai putea salva. Insa, daca nu ar fi gasit sovieticii o adeziune al Majestatii Sale si a camarilei regale la actiunile lor, cu siguranta ar fi acceptat armistitiul, cu sau fara maresal.

            Sunt actiunile Majestatii Sale o tradare a poporului roman? Din respect fata de Casa Regala, punem totul pe seama tineretii si lipsei de experienta. Insa camarila regala a tradat poporul pentru atingerea unor interese personale efemere.

 

 

Alin Cordos .

0 comentarii3360 vizualizări23 august 2011




rss 2.0
rss 2.0