Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Analize-Comentarii Sambata 28 Martie 2020 - 12980 vizitatori azi
Reforma in sistemul de sanatate este necesara si din acest punct de vedere sunt de acord .

Proiectul Legii sanatatii, aflat in dezbatere publica, una despre care sper ca nu va fi formala doar cu scopul de a bifa procedura, necesita cateva observatii de fond. Mai ales ca, pana in acest moment, interventiile publice ale autoritatilor - ministrul sau seful comisiei, Cristian Vladescu - nu au raspuns argumentat la multele chestiuni care au fost ridicate de specialistii in sistem.

 De ce doresc o noua lege a sanatatii ? Pentru ca Romania este pe 99 la Sanatate conform OMS

 OMS se bazeaza pe trei piloni fundamentali:

1.ameliorarea sanatatii,

2. cresterea capacitatii de raspuns fata de asteptarile populatiei

3.  asigurarea echitatii in ceea ce priveste contributia financiara.

 Pe primele locuri in topul clasamentului se afla Franta, Italia, Malta si Austria. Pe locul 102 se situeaza Bulgaria, pe 130 Federatia Rusa si pe locul 144 China.

Dar nu o doreasc oricum , ci dupa importanta pe care o are, fiind a doua ca importanta , dupa Constitutie, deservind  20 mil. de oameni , de la prima zi de viata pana la ultima.

Daca va fi adoptat in forma actuala proiectul de lege va reprezenta inca o lovitura data statului social (si, in consecinta, Constitutiei), in conditiile in care noua lege ascunde un adevar trist: anularea dreptului la sanatate al cetatenilor, fie si in forma mai curand declarativa in care a existat pana acum. Eliminarea unor mecanisme de protectie sociala in contextul crizei economice va avea ca efect amplificarea efectelor acesteia asupra unui numar insemnat de cetateni.

 

 

 

Modificarile noii legi a sanatatii. Ce noutati aduce

 

Proiectul noii legi a sanatatii va schimba multe dintre bazele de functionare a sistemului medical. 

-Conform proiectului de act normativ se va pastra in aceeasi forma sistemul actual de colectare a asigurarilor de sanatate. Modificarea care se va realiza, insa, vizeaza modul de alocare si gestionare a fondurilor colectate, prin introducerea caselor de asigurari private de sanatate in locul actualelor case judetene de asigurari de sanatate.

 

-"Practic, o schimbare esentiala in sistem va fi legata de interpunerea intre CNAS si furnizorii de servicii medicale a unei verigi suplimentare, reprezentate de casele de asigurari private, care va aduce elemente de competitivitate si eficienta in gestionarea fondurilor, si care va stimula inclusiv cresterea calitatii serviciilor medicale pentru a atrage cat mai multi asigurati", a declarat ministrul Sanatatii.

-Un al doilea nivel la care sunt propuse modificari legislative semnificative in proiectul supus dezbaterii publice este cel al segmentului care consuma/utilizeaza peste 50% din buget, respectiv sectorul spitalicesc.

-"Medicina primara va fi un alt sector in care se inregistreaza schimbari importante. Pe langa medicul de familie va apare medicul angajat direct de catre autoritatea locala. Acesta va fi sprijinit de o echipa multidisciplinara al carei nucleu de baza va fi format din asistenti comunitari si mediatori sanitari.

 - desfiintarea caselor de asigurari judetene; vor disparea Adunarile Generale ale Asiguratilor si Consiliile de Administratie Tripartite (Patronate-Sindicate-Guvern);
- CNAS devine parte a guvernului; CNAS va deveni Agentia de Plati a Ministerului Sanatatii, care va primi banii de la Ministerul de Finante; CNAS va repartiza banii unorcontractoriprivati;
- strangerea banilor din taxa pentru sanatate se face prin MF si este supusa aceleiasi aprobari a parlamentului prin bugetul de stat, dar administrarea va fi maicentralizata;
- desfiintarea atributiunii de inregistrare, acreditare si avizare a profesionistilor din sistem (acum in sarcina organismelor de drept public numite Colegii) si trecerea ei la nivelul MS;
- transformarea spitalelor in fundatii, asociatii si societati comerciale;
- desfiintarea Comisiei Nationale pentru Acreditarea Spitalelor;
- dreptul ca societatile comerciale de asigurari sa formeze "retele" de spitale, cabinete, laboratoare, "pe baza contractuala".
Argumentele aduse de autoritati in sprijinul acestor propuneri sunt:
1) banul public nu va mai fi controlat de stat, ci de niste "privati", despre care se crede ca vor gestiona banii mai bine;
2) va creste competitia in sistem, ceea ce va duce la cresterea calitatii actului medical;
3) se desfiinteaza monopolul statului in finantare.

 

 

 

Modificari pentru pacienti:

  • asigurarea medicala de baza este obligatorie (acoperita ca si astazi din contributia sociala retinuta din salariu) dar asiguratul va putea alege liber compania privata de asigurari medicale cu care sa incheie un contract si spitalul in care sa se trateze (daca acesta se afla printre cele cu care lucreaza compania privata de asigurari medicale cu care pacientul a incheiat contractul);
  • asiguratorul poate fi schimbat anual, dar doar in lunile octombrie - noiembrie;
  • optiunea incheierii unei asigurari medicale suplimentare; valoarea maxima a deductibilitatii din taxe pentru fiecare asigurat este de 300 de euro pe an; asigurarea optionala va acoperi si coplata;
  • cei neasigurati vor putea beneficia de asistenta medicala doar in cazul unei urgente sau a unor boli cu potential epidemic;
  • printre veniturile asupra carora se calculeaza contributia pentru asigurarea obligatorie se numara salariile, activitatile independente, veniturile obtinute din agricultura, din cedarea folosintei bunurilor, din investitii, etc.;
  • coplata (o taxa suplimentara platita medicului) se mentine pentru serviciile medicale care vor fi incluse in asigurarea medicala de baza dar nu pot depasi o suma anuala mai mare decat salariul pe o luna; dovada coplatii se va face prin "tichetul moderator pentru sanatate".

-

 

Cine are asigurare medicala de baza gratuita:

  • pensionarii cu pensii mai mici de 740 lei; 
  • copiii si tinerii pana la 26 de ani daca sunt studenti;
  • persoanele cu handicap; 
  • gravidele si lauzele;
  • sotul, sotia sau parintii fara venituri proprii aflati in intretinerea unei persoane asigurate raman asigurati doar daca persoana asigurata plateste o contributie de 5,5% din jumatate din salariul minim de baza brut;
  • membrii unei familii care au dreptul la ajutor social. 

 

Servicii medicale:

  • Serviciile medicale care vor fi incluse in asigurarea medicala de baza se definesc printr-un contract-cadru anual, nu prin aceasta lege cadru. Totusi, expertii FMI critica proiectul de lege pentru ca acesta nu descrie procesul prin care acest pachet de baza va fi definit si nu mentioneaza obligativitatea folosirii unor studii sau date statistice in acest scop.

 

Modificari pentru medici:

  • vor putea negocia salariile cu spitalele in care lucreaza;
  • schimbari minime in privinta malpraxisului, termenul de prescriere va scadea de la trei ani la un an;
  • medicii de familie isi pot constitui o echipa de asistenta comunitara (formata din asistent medical, mediator comunitar, moasa, asistent social, fizioterapeut).

 

Companiile de asigurari private:

  • pentru a fi acceptati pe piata din Romania trebuie sa aiba in portofoliul international cel putin un milion de asigurati, iar valoarea asigurarilor incheiate sa fie de cel putin 250 milioane euro;
  • in cazul asigurarilor obligatorii companiile private nu au dreptul sa refuze pacienti (invocand varsta sau istoricul sanatatii) si nu au dreptul sa rezilieze contractele odata ce ele au fost incheiate;
  • angajatorii vor avea un avantaj de negociere cu companiile private de asigurari medicale fata de un individ;
  • pot negocia cu spitalele si cabinetele medicale pretul serviciilor medicale in limita tarifului maxim stabilit de CNAS;
  • Ministerul Finantelor va pastra rolul de colector al contributiilor obligatorii;
  • 7% din banii proveniti din asigurarile medicale obligatorii vor ramane la CNAS pentru acoperirea cheltuielilor de administrare si echilibrarea riscurilor intre asiguratorii de sanatate.

 

Modificari pentru spitale:

  • spitalele devin autonome (pozitia si raspunderea directorilor de spital vor creste) si vor putea fi organizate ca societati comerciale, fundatii sau asociatii;
  • spitalele care accepta pacienti doar cu asigurare medicala de baza vor putea solicita tarife suplimentare pentru cel mult 30% din numarul de paturi;
  • vor aparea "spitalele de interes national", stabilite prin hotarare de guvern, singurele care vor putea fi finantate suplimentar direct de la bugetul de stat (o masura criticata de FMI pentru ca ar favoriza clientelismul politic);
  • cheltuielile cu salariile personalului din spitale nu va putea depasi 70% din decontarile de la Fondul National de Asigurari, limitandu-se astfel cheltuielile cu numerosul personal ne-medical din spitalele romanesti.

 

Rolul CNAS:

 

 

  • stabileste un pret maxim pentru serviciile medicale pe care asiguratorii privati nu-l pot depasi;
  • supravegheaza si monitorizeaza functionarea caselor private si ia masuri pentru evitarea aparitiei monopolului pe piata asigurarilor medicale private;
  • decide criteriile in functie de care sunt acceptate pe piata companiile de asigurari private;
  • controleaza si gestioneaza sistemul informatic prin care se tine evidenta asiguratilor romani;
  • functia de presedinte al CNAS ramane una politica, numirea fiind facuta de primul-ministru;
  • CNAS-ul nu va mai putea aloca direct fonduri pentru achizitionarea de aparatura medicala si construirea/consolidarea de unitati medicale.

Controverse legate de Legea sanatatii

In primul rand, este vorba de transformarea spitalelor in asociatii, fundatii sau societati comerciale. Schimbarea statutului spitalului se face cu avizul MS, dupa decizia administratorului spitalului - de regula, autoritatile locale sau ministerul in subordinea caruia se afla marile spitale si institutele nationale -, fara a se preciza nici criteriile, nici conditiile si fara a se face referire la o eventuala lege care sa reglementeze aceasta transformare (art. 76, alin 2). Lipsa acestor criterii, ca si faptul ca fundatiile, fie ele si de interes public, nu sunt verificate de Curtea de Conturi ridica suspiciuni in ce priveste utilizarea discretionara a banilor. Mai mult, potrivit prevederilor OG 26/2000, comisia de cenzori, cea care asigura controlul financiar, este numita si revocata de consiliul director al fundatiei/asociatiei (art. 29, alin. 2, lit. c), in care cel putin trei sferturi dintre membri sunt din interiorul fundatiei. Cumulate, aceste prevederi vor putea duce la fraude financiare.

Suspiciunea de proasta gestionare a banului se amplifica si din cauza ca legea nu prevede mecanisme suplimentare de verificare a modului in care CNAS cheltuieste sumele colectate de la asigurat in Fondul National Unic de Asigurari Sociale de Sanatate (FNUASS), perpetuandu-se astfel sistemul pagubos, dovedit in peste 12 ani de practica, intr-o lege care, declarativ, doreste reformarea sistemului. Daca la aceasta lipsa de transparenta mai adaugam faptul ca un spital de dimensiuni medii are un buget de aproximativ 8-10 milioane de euro anual, cred ca s-a spus suficient.

In privinta asigurarilor sociale de sanatate, merita observat in primul rand ca nici de aceasta data pachetul minim de servicii medicale nu este definit, desi a fost promis cu surle si trambite la instalarea in functie a ministrilor . Din cauza nedefinirii pachetului de servicii medicale de baza, platile in sistemul medical raman similare celor din legislatia actuala, sistemul ramanand complicat si neperformant, lipsit de clarificarile necesare obtinerii de rezultate viabile. Se vor plati in continuare furnizorii de servicii medicale pornind de la tariful pe persoana asigurata, pe serviciu medical, pe caz rezolvat, pe zi de spitalizare, prin pret de referinta de decontare sau prin acord global etc., cand, in mod normal, trebuia platita fiecare procedura in parte pe care CNAS o prevedea si se angaja ca o asigura. Astfel, sistemul propus va genera in continuare insatisfactie si saracie atat in spitale, cat si de fapt in intreg sistemul medical.

In al doilea rand, este vorba despre faptul ca in continuare banii asiguratilor vor fi colectati de catre Ministerul de Finante, procedura diametral opusa filosofiei afirmate oficial in proiectul de lege si sustinuta public de guvern. Este o fractura de logica a legii care, pe de o parte, doreste introducerea caselor private de sanatate, iar, pe de alta, centralizeaza colectarea banilor. Operatorii privati de asigurari (Asirom, Generali, Asigurari Tiriac, Omniasig etc.) s-au dovedit pana acum mult mai eficienti in colectarea banilor decat Ministerul Finantelor, via ANAF, stiut fiind ca gradul de colectare in Romania este printre cele mai scazute din Europa.

Aparitia caselor private de asigurari de sanatate este restrictionata de conditiile cumulative prevazute in art. 204, alin. 1, care elimina practic jucatorii autohtoni, deoarece nicio firma romaneasca de asigurari nu a avut subscrise polite medicale de asigurari in valoare de 250 de milioane de euro in anul precedent, adica 2011, si nici minimum 1 milion de persoane asigurate medical. Toate acestea duc cu gandul la excluderea premeditata a caselor romanesti, in detrimentul celor straine, despre a caror intrare pe piata circula deja informatii. Inca o chestiune ridica mari semne de intrebare: casele private de asigurari isi pot retine din fondurile primite de la CNAS pentru propria administrare 2,8% din suma (art. 204, alin. 2), la randul ei, CNAS isi retine o cota de 7% (art. 192, al. 4 si 5) pentru administrarea sistemului, ceea ce va duce la o reducere a FNUASS cu 9,8%. In plus, daca casele de asigurari private raman fara bani, le va sari in ajutor "in mod exceptional", CNAS (art. 191, al. 10).

Conducerea CNAS este un alt subiect de discutie. Consiliul de administratie, care acum este format din reprezentanti in parti egale ai guvernului, sindicatelor si patronatelor, va fi format din 5 membri, reprezentanti ai diferitelor ministere, plus un reprezentant al Comisiei de supraveghere a asigurarilor. Cu alte cuvinte, CNAS va fi un organism eminamente politic, eliminandu-se posibilitatea controlarii fondurilor de catre structuri independente de guvern. Aceasta in conditiile in care CNAS are un buget care reprezinta 3-4% din PIB-ul Romaniei (circa 4 miliarde de euro).

O alta chestiune extrem de importanta este aparitia unei noi structuri administrative, Agentia Nationala pentru Calitate si Informatie in Sanatate (ANCIS), aflata in "coordonarea" Ministerului Sanatatii si care preia procesul de acreditare a spitalelor. Se desfiinteaza astfel Comisia Nationala de Acreditare a Spitalelor (CoNAS), pentru independenta careia s-a facut mult tam-tam si s-au cheltuit 55 de miliarde de lei in 3 ani, plus 5 milioane de euro fonduri europene. Problema de fond este insa ca ministerul va fi cel care "va centra si va da cu capul", atata vreme cat marile spitale si institute nationale (care cheltuiesc 15-20% din fondurile CNAS pentru spitale) vor ramane in subordinea lui.

Modificarile aduse de proiectul de lege privind malpraxisul sunt cu siguranta nemultumitoare pentru pacienti. Desi, medic fiind, nu pot sa nu observ ca, potrivit prevederilor art. 175, aceeasi comisie de specialitate se va ocupa si de stabilirea malpraxisului, si de "solutionarea amiabila a conflictelor cu pacientii", ceea ce ridica semne de intrebare asupra echidistantei si credibilitatii comisiei in fata pacientului. Deoarece prin Legea 192/2006, Legea 370/2009 si OG 13/2010 a fost definita institutia medierii, era mai corect ca solutionarea amiabila a conflictelor dintre pacienti si personalul medical sa fie facuta de o persoana sau institutie independenta. Oricum, si pana in prezent comisia de malpraxis de la Colegiul Medicilor era vazuta mai mult ca un organism de aparare a medicilor, si nu a pacientului. Mai mult, legea pare ca face eforturi de a-l exonera cu orice pret de raspundere pe medic, tinand cont ca acesta nu va fi raspunzator de "daunele si prejudiciile aduse", daca acestea se datoreaza "conditiilor de lucru, dotarii insuficiente cu echipament de diagnostic si tratament, infectiilor nosocomiale" etc. (art. 147, al. 2).

Consecintele Legii

 

Analiza motivelor si a textului proiectului dezvaluie insa altceva.

A. Banul public va fi controlat politic de stat in continuare: Ministerul de Finante va strange banii, guvernul decide bugetul, parlamentul voteaza (art. 191).

B. Asiguratorii privati nu vor putea competitiona pentru pachetul de baza si pentru diferiti asigurati (bogati vs. saraci, tineri vs. batrani), pentru ca legea nu permite. CNAS va face redistributii (art. 192.2). In cel mai bun caz, ca in Olanda, competitia poate fi la nivelul asigurarilor suplimentare, peste pachetul de baza. De aceea, esential este cum va arata acest pachet. Pentru pachetul de baza nu este insa necesara o noua lege, el fiind si acum stabilit de guvern prin HGR (Contract-Cadru) si Norme (Ordin MS).

C. Proiectul limiteaza libertatea pacientului de a alege un furnizor de servicii: un asigurat nu poate accesa decat un furnizor agreat de compania de asigurari, si nu pe cel pe care il vrea pacientul (art. 204 coroborat 207.1.c). In plus, din moment ce companiile de asigurari vor detine "retele" (art. 205.13), spitale, cabinete, laboratoare, apare evident ca pe acestea le vor sustine financiar si cu acestea vor face cele mai bune contracte. In Legea asigurarilor sociale de sanatate 145/1997, se preciza clar ca finantatorii (casele de asigurari) nu pot detine institutii de servicii de sanatate si intra in relatii privilegiate de contractare cu "retele".

D. Valoarea punctajelor pentru serviciile medicale va ramane aceeasi, stabilita de CNAS, si nu de asiguratorii privati (art. 205.5). De aceea, important este cat se colecteaza in sistem.

E. Legea nu propune modificari de taxe publice pentru sanatate, textul fiind identic cu cel al legii actuale (Legea 95/2006). Pentru a genera fonduri suplimentare, proiectul nu propune cresterea taxei de sanatate (acum, 10,5%, Legea 95/2006) la 14%, cum era initial in Legea 145/1997. In Olanda, care a fost luata ca "model" pentru proiectul de lege, fiecare cetatean plateste 95 de euro pe luna pentru pachetul minim oferit de companiile de asigurari, iar daca doreste sa se asigure suplimentar, mai plateste 6,2% din salariu, liberii intreprinzatori platind 4,4%. Aceasta inseamna, coroborat cu micsorarea pachetului de baza, costuri suplimentare personale pentru bolnavi.
Singura taxa in plus clar formulata este cea pentru coasigurati, care va fi de jumatate din salariul mimim pe economie, dar acest surplus este neglijabil.

F. Proiectul propune formarea unei institutii superbirocratice, anume ANCIS, care apare prin cuplarea Institutului de Management pentru Servicii de Sanatate cu Comisia Nationala pentru Acreditarea Spitalelor, acum independenta, si care va fi astfel desfiintata.

G. Transformarea spitalelor in fundatii si societati comerciale va fi foarte simpla. Autoritatile locale vor renunta la ele si nu vor mai fi obligate (ca acum) sa finanteze diferite tipuri de cheltuieli pentru acele spitale (art. 80.2), astfel ca bugetul spitalelor-fundatii va fi mai mic cu 15%.

H. In expunerea de motive, se afirma ca salariatii isi vor putea negocia salariile, lucru fals, din moment ce legea obliga noile spitale, fundatii sau societati comerciale sa acorde, ca si acum, salarii tot intr-o proportie de maximum 70%, dar nu din bugetul global al spitalului, ci numai din banii primiti, adica decontati (si nu contractati!) de la asigurari pentru serviciile medicale (art. 79.3).

I. In motivatie, se afirma ca, prin acest mod de organizare, spitalele pot atrage fonduri private, lucru iarasi fals, din moment ce si in prezent spitalele pot primi donatii.

 

 

 

 

 

Propuneri

Se stie ca finantarea si gestionarea publica din Europa de Vest, spre deosebire de finantarea publica si/sau privata si gestionarea privata din Statele Unite (cum se doreste in proiect), conduce la sisteme de sanatate care produc sanatate pentru oameni, contrar a ceea ce se intampla in SUA. De aceea, consideram ca banii asiguratilor trebuie gestionati de case publice de sanatate, si nu de companii private.

 Acesta este motivul pentru care am propus, organizarea sistemului prin 8-10 case de asigurari publice, fiind dovedit ca circa 2-2,5 milioane de cetateni pot sustine independenta unei case publice de sanatate. Fondurile pentru aceste case urmand sa intre direct in conturile bancare ale acestora (ca in Olanda!!). Aceste case vor fi conduse pe doua paliere, precum cele enuntate in Legea princeps din 1997: Adunarea Generala a Reprezentantilor, formata din suma tuturor asiguratilor acelei case, care angajeaza un Directorat executiv, responsabil anual in fata AGR. Acest Directorat poate avea management privat, dar banii sunt de fapt ai publicului.

In ceea ce priveste finantarea Fondului National Unic de Asigurari Sociale de Sanatate (FNUASS), pentru a mentine solidaritatea in societatea romaneasca, mai corect ar fi ca cei 25%, bani pe care artizanii legii ii sugereaza a veni din fonduri private directe, sa fie obtinuti prin cresterea taxei pentru sanatate de la 10,7% (acum) la 14% (ca intre 1998-2004). Astfel, vor creste veniturile FNUASS in mod solidar, si nu prin cheltuielile directe ale bolnavilor.

Graba aplicarii legii nu se justifica, mai ales in conditiile in care se afirma ca se doreste reformarea sistemului, o operatie de fond unde experimentele sunt contraindicate. In Olanda, de unde se clameaza ca s-a preluat sistemul, legea prin care companiile private de asigurari au devenit gestionarii banului public a fost discutata 16 ani, iar 8 ani a fost aplicata limitat, in anumite regiuni. De aceea, logic ar fi ca proiectul sa fie aplicat limitat, intr-un Proiect-Pilot, in cateva judete. De-abia dupa ce vor aparea observatii despre cum functioneaza propunerile proiectului, se poate lansa o lege.

In loc de o lege discutabila, ar fi mai important sa se introduca o serie de mecanisme de echilibru in sistem: diminuarea numarului celor care au dreptul de a trimite pacientii spre internare; revenirea la HGR 360/1998 (elaborata de fostul ministru UDMR Hajdu Gabor), prin care ambulatoriile de spital aveau doar 3 atribute: de control la 1 luna al pacientului externat, de consult interdisciplinar cu un alt spital si de apreciere a unei eventuale internari de urgenta trimisa de un medic specialist;

introducerea principiului numerus clausus pentru numarul de spitale, cabinete, analize si studenti la medicina, asa cum exista in Germania, Olanda, Franta etc.

 

 

 

 

Printre punctele propuse  pentru a fi introduse in noua lege a sanatatii se numara:

- instituirea prin lege a unor mecanisme consultative ale Ministerului Sanatatii, Casei Nationale de Asigurari de Sanatate, Asiguratorilor de Sanatate si Agentiei Nationale pentru Calitate si Informatie in Sanatate cu organizatiile de pacienti si cu asiguratii,

- realizarea unui capitol special in Lege dedicat Drepturilor Pacientilor,   

-finantarea corespunzatoare a sistemului,

-consultarea pacientilor la realizarea pachetului de baza,

-instituirea unui Comitet Consultativ National, includerea in Consiliul Director al CNAS si al Agentiei Nationale pentru Calitate si Informatie in Sanatate a unui reprezentant al organizatiilor de pacienti, ales printr-o procedura publica si democratica,
-consultarea obligatorie intre MS, CNAS, organizatiile de pacienti si organizatiile profesionale in elaborarea Contractului Cadru bianual,

-consultarea pacientilor la elaborarea Contractului Cadru pentru societatile de asigurari,

-stabilirea clara a raspunderii pentru derularea Programelor Nationale si Instituirea unor mecanisme de sanctionare imediata a responsabililor pentru derularea Programelor Nationale in momentul in care apar probleme in sistem din cauza managementului defectuos,

-instituirea unor Comisii Interministeriale pentru controlul, supravegherea si monitorizarea patologiilor majore care afecteaza populatia,

- cuprinderea in lege a unor prevederi privind posibilitatea finantarii de la bugetul Ministerului Sanatatii a organizatiilor neguvernamentale care desfasoara programe de sanatate publica si servicii dedicate pacientilor.

 

In loc de concluzie,  

Capcana ideologizarii Sanatatii 

 

Aici chiar e nevoie de o diagnoza perfecta si de un bisturiu care nu tremura.

 -  Pentru cei care deplang cantitatea prea mare de medicamente si bugetul exagerat pe cap de locuitor pentru asa ceva, trebuie spus ca Romania se afla pe ultimul loc in Europa la astfel de alocari.

Cu un buget de 230 de euro anual pe cap de roman (scazut si ala de la 275 de euro in 2010), nu ne putem compara cu media europeana de 450 de euro per capita anual, ca sa nu mai vorbim de fruntasii Uniunii: Franta, Belgia, Elvetia , cu 3000-3500 de euro pe om anual.

- Mai sunt serviciile: doar 15% din buget se duc pe servicii efective, iar una dintre explicatii este salariul foarte mic al unui medic in Romania fata de alte tari, la care se adauga precaritatea conditiilor din spitale.

De la celalalt capat. Hai sa ne asumam mentalitatea ca sanatatea e lasata de la Dumnezeu. Dar intretinerea si repararea ei nu.

 Asta e o afacere foarte omeneasca, iar in Romania deficitul pe CNAS este de mai bine de 1,5 miliarde. De euro. Banii astia se iau dintr-un buget tot mai sarac si sunt aruncati intr-o gaura neagra - CNAS-ul

Primul este invocat indeobste de stanga: e o minciuna povestea autoritatilor cu alocarile exagerate, Sanatatea e subfinantata, accesul la servicii medicale performante trebuie sa fie cat mai ieftin pentru toata lumea indiferent care cat plateste, ba chiar indiferent daca plateste. 

Ceea ce adeptii unui atare sistem nu vad este ca in ultimii 10 ani bugetul a crescut de 8 ori! Si ca, daca situatia actuala ar fi conservata, ar mai putea creste de 10 ori, dar serviciile tot atat de proaste ar fi.

Asta pentru ca actuala stare de lucruri nu responsabilizeaza pe niciunul din partenerii sistemului public de Sanatate: nici pe pacient (care nu face nicio legatura intre bani si serviciile pe care le primeste), nici pe prestatorul de servicii medicale (pentru unii dintre medici deja este irelevant salariul de la stat, doar nu pentru banii aia se duce la spital), nici pe asigurator - daca banii se termina sau se fura, cere de la buget.

Al doua abordare radicala vine de la dreapta. Totul trebuie privatizat, se ingrijeste doar cine-si permite sau cine plateste exact cat consuma - e o piata ca oricare altele. Ei, da, asa si e.

Dar, pe de alta parte, Sanatatea e o marfa pe care ar trebui sa si-o permita oricine - mai ales cei care muncesc si produc pe bani romanesti, adica euro putini.

Cel rau: niciunul dintre decidentii viitoarei legi a Sanatatii nu "simte" sistemul si carentele lui decat la nivel contabil.

Imi vine greu sa cred ca Emil Boc sau ministrul Sanatatii sau vreunul dintre ministrii Sanatatii a simtit pe pielea lui  cum e sa alergi seara, la ora 11,00 cu un copil cu febra in brate, intre camerele de garda ale spitalelor, si apoi de la o farmacie la alta - care elibereaza "compensate" si care nu - pentru ca, la un salariu de 200-300 de euro antibioticul devine de neplatit. Una dintre marile rusini (dar uite ca nu se simte nimeni) este ca demnitarul roman, atunci cand ii curge nasul, se suie, sub camerele de luat vederi, in avion, si se duce sa se caute la Viena - doar n-o sa se lase pe mana sistemului pe care cu onoare il conduce. Or, problema asa trebuie sa se si puna cand e vorba de un copil, un sot, un prieten, o mama - in materie de Sanatate - totul devine o chestiune de viata si de moarte, si nu una de clisee ideologice.

Fenomenul cel bun care complica ecuatia: tehnologia. Costul serviciilor medicale creste exponential cu descoperirile si perfectionarea tehnologica - e un termen pe care nu trebuie sa-l piarda din calcul nicio schimbare a sistemului si nicio bugetare.

Revenind la legea Sanatatii - si la alte legi pe care guvernul si-a propus sa le treaca, cu orice pret (da, cu orice pret) sa mai spunem un lucru. Nu stim, deocamdata, cum e mai bine. Nu stim daca bune sunt masurile "de dreapta", sau viziunea "stangii" asupra problemei. O dezbatere - reala, nu bifata - cu ochii in viitor si la consecinte trebuie sa aiba loc intre taberele cauzasilor de diferite opinii.

Dar dincolo de orice ideologie, trebuie stabilit care sunt esenta si finalitatea legii, unde vrem sa ajungem si, in definitiv, la ce folosim "Sanatatea". Care e nu doar o marfa, ci si o resursa nationala.  De aici pleaca totul.

Pentru ca nu putem face din ea nici doar o piata (dubla - de servicii medicale, si de asigurari), in care pacientul e doar clientul caruia toti vor sa-i dea cat mai putin si sa-i ia cat mai mult (stim cu se rezolva "avariile" si la RCA si la Casco). Mai ales ca orice piata va fi mereu controlata politic, chiar si atunci cand e privata - parca si vad cum casele private vor primi banii si tot felul de alte deconturi dupa principiul "unii sunt mai egali decat ceilalti" - regula atat de romaneasca a "comisionarii arieratelor".

Dar nu putem nici s-o lasam asa, ca acum, in regim de sanatoriu cu servicii de o stea, luat in concesiune de niste bucatarese care pleaca seara acasa pe usa din dos cu sarsanalele pline. Si in care si unii si ceilalti - "oaspetii" si "gazdele", se pacalesc reciproc - unii se prefac ca platesc, ceilalti se jura ca nu fura. Pentru ca socoteala asta arata: 4 miliarde de euro pe an pentru CNAS - din care un sfert sunt acoperiti de stat ca deficit, plus miliardul de euro cheltuit pe minister, plus aportul autoritatilor locale. Plus - atentie! - suma uriasa, neestimata pe care 4 din 5 romani o lasa in buzunarul alb. Ambele versiuni ignora insasi esenta sistemului de Sanatate. Nu piata, nu sanatoriu. Ci un sistem care sa tina cetatenii apti de munca si eficienti pentru cat mai multi ani - asta lasand la o parte principiile de solidaritate si civilizatia sprijinului acordat unui semen aflat, temporar, in nevoie - astea vor fi mereu, in patria acestui popor "cald si ospitalier" doar niste idealisme. Altfel, degeaba o sa crestem varsta de pensionare la 70 de ani, daca omul nu mai poate munci la 60 nici daca ar tine cu tot dinadinsul.

Sanatate!

 

 Dr. Marin Rus .

3 commentarii3255 vizualizări14 ianuarie 2012




rss 2.0
rss 2.0