Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Analize-Comentarii Miercuri 01 Aprilie 2020 - 13942 vizitatori azi
Razboiul cu vechea ordine - capitolul libian. In memoria lui Muammar Muhammad Abu Minyar al-Gaddafi.

In luna februarie 2011 incepea inca un capitol al luptei lumii civilizate cu ororile vechii ordini: razboiul civil din Libia. Pe 11 februarie, dictatorul Hosni Mubarak era fortat sa demisioneze din fruntea statului egiptean. La doar citeva zile, pe 15 februarie, scinteia era aprinsa in Libia. Mai precis, in orasul Benghazi au inceput actiuni de protest similare celor din Egipt, impotriva tiranului Gaddafi, care au fost reprimate in singe trei zile mai tirziu de catre autoritati. Acesta a fost punctul de inceput al unei miscari populare sprijinite de NATO, in scopuri umanitare si pacifiste. Razboiul civil a luat sfirsit pe 20 octombrie, acelasi an, odata cu uciderea dictatorului.

Asa vor invata copiii nostri la orele de istorie. Peste 1000 de ani, daca aceasta lume va mai fi si daca va urma acelasi curs, in acelasi fel vor povesti istoricii epopeea libiana, iar adevarul va fi uitat.

Atunci cind esti un criminal sau te invoiesti cu criminalii, faptele bune sint in ochii tai un pacat de moarte. Astfel, Gaddafi a fost vinovat in ochii lumii intregi si a platit cu viata si cu viitorul oamenilor sai. Dar sint anumiti ochi din aceasta lume care au vazut sau vor sa vada altceva. Pentru ei rezum mai jos, in putine cuvinte, caci faptele sint multe, o alta varianta a celor intimplate. Adeseori am auzit cuvintele: "Sa lasam istoria sa judece". Eu zic insa: Sa nu lasam istoria sa judece, caci o sa judece strimb, ci sa incercam sa aflam adevarul inainte de a fi prea tirziu. Care sint pacatele cele mai importante pentru care istoria si lumea intreaga l-au condamnat pe Gaddafi la moarte? Fehler! Es wurde kein Dateiname angegeben. Opinia publica spune in cel mai bun caz ca Libia a fost invadata pentru petrol. Dar petrolul a fost pentru invingatori o simpla captura de razboi si nimic mai mult. Cauzele sint mult mai profunde.  Gaddafi, ca mai toti leaderii din ultimii zeci de ani din tarile arabe si nu numai, a urcat la putere cu sprijin occidental. El a fost ridicat deci pentru a reprezenta interesele celor care l-au uns. Tipic pentru astfel de personalitati, dupa ce a preluat puterea, a incercat cit a putut sa satisfaca pretentiile stapinilor, dar stind in fruntea tarii zeci de ani (si nu 4 sau 5 ani ca in regimurile democratice), in timp a inceput sa se ataseze de cauza poporului in mijlocul caruia si-a dus viata. El si-a dat seama cel putin de faptul ca urma sa lase tara mostenire fiului sau. Si nici un parinte nu vrea sa lase copilului mostenire o tara distrusa. Iar ca sa privim lucrurile si altfel, am putea crede ca Gaddafi s-a folosit de occident pentru a prelua puterea, pe care a folosit-o apoi in beneficiul lui si a propriului sau popor.  In ochii celor care l-au uns, Gaddafi a aparut ca unul care ii sfida incontinuu. A robi o tara inseamna a pune biruri strivitoare pe educatie, pe resurse si pe sanatate. Inseamna sa distrugi tinerii, sa faci toata tara dependenta de exterior. Cel putin asa se astepta occidentul ca Gaddafi sa procedeze, adica dupa model occidental. Insa nesupusul a facut altfel. A oferit invatamint gratuit, inclusiv la nivel superior, a dat bani tinerilor casatoriti saraci pentru a-si cumpara casa, a pus la dispozitia oamenilor un sistem de sanatate gratuit. Tot el s-a opus categoric introducerii in Libia a vaccinurilor si a altor practici eugenice de sterilizare, aplicate pe scara larga in lumea "civilizata". Benzina si curentul electric erau foarte ieftine. De asemenea, a pus la cale realizarea celui mai ambitios plan de aductiune a apei potabile de care s-a auzit vreodata, prin care voia sa faca Libia un paradis. Deja acest proiect, preluat de Pure Technologies si considerat o minune a ingineriei moderne, a fost aplicat cu succes pe anumite portiuni. Mai mult, in 2007 era lansat RASCOM - QAF1, primul satelit african, finantat in cea mai mare parte (cu 300 milioane de dolari din totalul de 400 de milioane necesare) de Gaddafi. Prin aceasta, s-a dat o puternica lovitura companiilor de telecomunicatii din Europa, care cistigau 500 de milioane de dolari pe an de pe urma faptului ca Africa trebuia sa apeleze la serviciile lor. Nu mai vorbim de interesele strategice globaliste puternic stirbite.  In 1951, Libia era considerata una din cele sarace tari din lume. In anul 2011, inainte de actiunea umanitara a NATO, era tara cu cel mai ridicat standard de viata din Africa. Dar pacatul capital al lui Gaddafi a fost unul absolut intolerabil. Copiind modelele furnizate de fostii stapini, el planuia ceea ce nu putea fi conceput. Si gindurile lui aveau sa devina realitate incepind chiar cu anul cind a fost omorit. Astfel, in 2011 urma sa infiinteze FMA, adica Fondul Monetar African. Intr-o atare situatie, FMI (Fondul Monetar International) nu mai avea cum sa ofere imprumuturi camataresti tarilor din Africa, pentru a le obtine apoi la pretul dobinzii, asa cum a facut cu multe din statele Europei si nu numai. De asemenea, Gaddafi urma sa infiinteze o Banca Centrala Africana, care ar fi dus la oprirea folosirii monedelor occidentale si la utilizarea monedelor africane. In plus, o Banca de Investitii Africana urma sa sisteze investitiile occidentale oneroase in Africa.  In sfirsit - ceea ce i-a pecetluit soarta - Gaddafi voia sa infiinteze Statele Unite ale Africii. Desi acesta este si planul globalistilor, care vor sa uneasca intreaga lume, planul lui Gaddafi  nu putea fi nici aplicat, nici tolerat. De ce? Pentru ca lumea unificata in viziunea lui Gaddafi era o lume prospera, libera si puternica, pe cind globalistii vor o lume total supusa, lipsita de mijloace proprii de existenta, total dependenta si depersonalizata. Asadar, Gaddafi nu era oricine. El era un dusman extrem de periculos, puternic si vizionar. El a pacatuit pentru ca a vrut prea mult bine intr-o lume in care nu poti fi lasat sa realizezi asa ceva. Si a platit cu viata. Care au fost fortele dezlantuite asupra lui Gaddafi  si a poporului libian?  Mereu si mereu am auzit de poporul inocent in lupta cu tiranul cel rau. Cine este acest popor "nevinovat", cine sint acesti "rebeli", asa cum au fost numiti ei in presa? Este vorba de patru forte interne principale, toate infiltrate si imputernicite de Occident:

1.    Cadoul britanic consta din triburile monarhiste Harabi si Obeidat din coridorul Benghazi - Darna - Tobruk. In timpul luptei impotriva colonialismului italian, aceste triburi au servit in zona interesele britanice. Drept recompensa, unul din leaderii lor a fost urcat pe tronul Libiei, sub numele de regele Idris I. Acest rege a fost indepartat de Gaddafi  in anul 1969!

2.    Cadoul SUA consta din Al Qaeda. Organizatia Al Qaeda a fost infiintata in anii 1981-1982, in timpul razboiului din Afganistan, de catre Robert Gates, Secretarul de Stat al Apararii american de pina in iulie 2011, pe vremea aceea adjunct al sefului CIA. Scopul a fost acela de a crea o arma in lupta cu URSS. De atunci, Al Qaeda a fost folosita pentru a declansa razboaie in diferite tari, sub pretextul de a lupta impotriva Al Qaeda (Serbia, Afganistan) sau de a ajuta Al Qaeda (deghizata acum sub numele de "rebeli" in Libia). Desi infiintata de CIA in Afganistan, Al Qaeda care a luptat in Libia este de origine locala, pentru ca regiunea Darna este cea care a furnizat cel mai mare numar de membri din istoria acestei organizatii. Astfel, putem chiar spune ca Al Qaeda este libiana.

3.    Al doilea cadou al SUA a fost Frontul National de Salvare Libian, condus de Khalifa Hifter, agent CIA.

4.     Cadoul francez: Miscarea condusa de Nuri Mesmari, aflat cindva in anturajul lui Gaddafi. Acesta a fugit in octombrie 2010 din Libia la Paris, fiind urmarit in tara pentru deturnare de fonduri. In Franta a luat legatura cu serviciile secrete franceze impreuna cu care a pus la cale caderea regimului de la Tripoli.

Acum, care sint fortele pur externe?

1.     Sub eticheta aducerii democratiei si sprijinirii actiunii umanitare, pe 19 martie fortele NATO declanseaza o operatiune militara singeroasa in Libia. Bombele umanitare au dus la omorirea a in jur de 60.000 de oameni, majoritatea din rindul civililor. In paralel, NATO i-a pregatit militar pe rebeli si le-a oferit armament.

2.     Cel mai mare dusman al poporului libian, care a lovit in lumea intreaga, mai periculos si mai distructiv decit bombele, a fost mass media internationala. Prin intermediul caselor de prestitutie, cum bine le zicea un contemporan, razboiul psihologic a fost cistigat din start. Nu numai ca poporul libian nu a avut nicio sansa dinaintea opiniei publice asmutite asupra adevarului, dar si lumea intreaga a mai primit un somnifer cu cianura. Trebuie aici sa se consemneze faptul ca televiziunea Al Jazeera este aservita intereselor occidentale.

Despre Ceausescu s-a spus cindva ca avea WC cu capac de aur, iar in timpul revolutiei din 1989 ca otravise fintinile. Despre Sadham Hussein s-a zis ca oamenii lui scoteau copiii kuwaitieni din incubatoare si ii lasa sa moara. Despre Gaddafi s-a spus ca a dat viagra soldatilor si ca ii indeamna sa violeze femei nevinovate sau ca isi omoara proprii oameni (pe care de altfel, i-a facut anterior cei mai educati si mai bogati oameni din Africa).  Daca as fi urmarit presa, as fi stiut care sint toate minciunile spuse in mass media zi de zi in timpul acestor luni. Dar nu ii urmaresc decit pe cei ce vor sa spuna adevarul. Jurnalisti, oameni politici, istorici si altii despre care nu a auzit nimeni, adesea pe cheltuiala proprie si riscind totul, au calatorit in aceasta perioada in zona conflictului ca sa afle adevarul, ca sa aiba ce spune celorlalti si ca sa scrie istoria. Au trebuit sa intre in Libia din Egipt sau din Tunisia, pe uscat, caci caile aeriene si navale fusesera blocate de trupele NATO. Acolo au gasit o lume cu totul diferita de ceea ce portretizase mass media. In ciuda a ceea ce stiau, Tripoli nu era ocupat, poporul nu era in teroare, majoritatea covirsitoare il sustineau pe Gaddafi, nu aveau loc violuri, copiii mergeau linistiti la scoala… Dimpotriva, au vazut si au filmat de exemplu demonstratia de la 1 iulie din Piata Verde din Tripoli (a auzit cineva de aceasta demonstratie?), unde in jur de 1 milion de oameni, in niciun caz citeva mii, asa cum s-a spus, - adica aproape toata populatia orasului Tripoli - au iesit in strada pentru a-si arata sustinerea fata de Gaddafi si opozitia fata de interventia NATO in scop umanitar in numele poporului libian. Asemenea demonstratii au avut loc aproape saptaminal in toata tara. Desi stiau ca moartea avea sa vina asupra multora dintre ei in zilele urmatoare, ceea ce se vede in materialul de mai jos e o demonstratie a bucuriei, asa cum marturisesc martorii oculari, ca a unor oameni uniti in jurul unei cauze drepte: http://www.youtube.com/watch?v=nSnlIlATIKw&feature=related Un alt lucru pe care mass media nu l-a spus este de exemplu uciderea in masa a negrilor de catre rebeli, deghizata de occidentali in omorirea unor mercenari (incepind cu minutul 1:51): http://www.youtube.com/watch?v=cslPrRLaQDI&feature=related Un alt exemplu de presa alternativa (reala) este reprezentat de imagini ale victimelor bombardamentelor NATO. Mai jos este o ilustrare. Peste tot in lume asemenea materiale au fost cenzurate, pentru a nu se afla ce s-a intimplat de fapt. Atentie: materialul contine imagini socante (incepind cu minutul 12:18): http://www.youtube.com/watch?v=VcMNJBvY2cU&feature=channel_video_title Gaddafi a pacatuit prin faptul ca a incercat sa-si apere tara. In ziua de astazi, cine tine cu tara lui si incearca sa o apere este fie prost, fie extremist, fie terorist, fie criminal de razboi, dupa caz. Au existat de-a lungul timpului tot felul de personalitati novatoare. Despre ele s-a spus ca sint inaintea timpului lor. Gaddafi a trait insa dupa timpul lui. Daca traia acum citeva sute de ani, probabil ar fi purtat in istorie titlul de Gaddafi cel Mare. Dar el a trait intr-un veac in care binele nu mai are nicio sansa sa ajunga la conducere, pentru ca nu este lasat. Pe multi i-a deranjat faptul ca Gaddafi era un fel de "tatuca" al poporului, ca se manifesta uneori bombastic si ca se imbraca cu haine pompoase. Dar oare de ce era asa? Pentru ca toti acesti asa-zisi dictatori din lumea araba sint de fapt seicii, califii si sultanii veacurilor trecute. Poporul, in majoritate covirsitoare, ii iubeste, le atirna portretele in casa fara sa ii oblige nimeni, le saruta mina si ii considera reprezentantii lui Allah pe pamint. Arabii nu au depasit perioada monarhiei, ci traiesc in continuare in lumea idilica de odinioara. Nici o grija, caci ii trezeste Occidentul la realitate!   Dar cum a murit Gaddafi? Se spune ca ar fi incercat sa fuga din Sirte, ca ar fi fost prins ca un ciine intr-o gura de canal, ca a fost omorit intr-un schimb de focuri s.a.m.d. Sursele alternative ne ofera o alta varianta:  In ziua de 20 octombrie, Gaddafi a iesit din locul unde se ascundea. Motivul pentru care a iesit in convoi in timpul zilei, intr-un oras ocupat de rebeli, avind deasupra drone gata oricind sa-l omoare, si nu la adapostul noptii, a fost acela ca purta un steag alb, deci voia sa se predea. Secretarul de Stat American Hillary Clinton tocmai atunci a ajuns in Libia, caci probabil Gaddafi voia sa negocieze cu ea conditiile predarii. Violind regula steagului alb, veche se mii se ani, si comitind astfel una din cele mai odioase crime de razboi, americanii l-au prins pe colonelul Gaddafi si l-au executat. Mortii nu mai pot vorbi… Satisfacuta peste masura de rezultatul scurtei calatorii in Libia, Hillary Clinton zicea, parafrazindu-l pe Caesar: "Ne-am dus, am vazut, a murit!": http://www.youtube.com/watch?v=Fgcd1ghag5Y   Acum, infrastructura care apartinea poporului va cadea in mina cotropitorilor occidentali. Libia va deveni ceea ce sint atitea tari: furnizoare de materie prima pentru abatoarele globalistilor. Poate Gaddafi chiar a pacatuit. Ca sa evite urgia ar fi trebuit sa plece capul, sa fie supus, cuminte si ascultator. Asa cum este de exemplu Basescu.  Dar ca sa nu inchei articolul cu Basescu, mai adaug un gind: se spune despre acest capitol tragic din istoria Libiei ca a fost un razboi civil. Dar oare chiar asa sa fie? Cind armatele a unei jumatati de lume distrug o tara, doar pentru faptul ca au avut sprijinul unor tradatori din interior, nu inseamna ca a fost un razboi civil. Mai degraba a fost o bucata suculenta din al treilea razboi mondial. Sa vedem acum ce urmeaza… Hm… Siria, Iran, Libia…

Daniela Elena Filioranu

9 commentarii2849 vizualizări06 februarie 2012




rss 2.0
rss 2.0