Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Analize-Comentarii Luni 01 Iunie 2020 - 7296 vizitatori azi
Galeria (non-fotbal) de la Prefectura.

Au trecut cateva saptamani de cand miscarile nationale dirijate au inceput in Romania. Initial, sub celebra deviza timisoreana "azi in Timisoara, maine-n toata tara", aceste forme democratice de materializare a nemultumirilor "de veacuri"au avut o amploare care semanau cu un tavalug ce urma sa mature din calea lui "tot ce misca in tara asta, raul, ramul".

Pe masura scurgerii acestui dusman numit timp, protestele mai mult sau mai putin belicoase au mai redus motoarele, astazi ajungand sa arate ca motorul unei motorete Mobra care urca in  Dealul Jelnei incarcata cu vreo trei mioare(roman). Odata cu asprimea iernii, s-au subtiat si  fortele protestatare, atat  financiar cat si numeric, asta spre bucuria personajelor principale din lozincile scandate cu gura plina de aburi de votca si nu wishky, asta din urma fiind apanajul inaltelor cercuri finantatoare. Intre timp, enoriasii unor preschimbari in viata politica a tarii si-au dat seama ca "mare ti-e gradina doamne"si au inceput sa se retraga de pe principalele campuri de batalie. Au ramas aici doar cei care sunt inca suportati financiar de catre stapanire, cativa care de ce sa nu recunoastem au timp berechet sa-si sufle mucii in fluierele donate de celebrii meseriasi ai acestui instrument de tortura, Craciunescu, Balas, Avram, Diaconu, etc. Intre timp, competitorii si-au mai imbunatatit "relatiile de joc", s-au mai cunoscut intre ei, s-au mai inchegat, trecand la un joc mai mult pentru spectatori decat pentru scor, lasand pe locul doi punctele  necesare intrarii in clasamentul guvernarii. Si-au abandonat agresivitatea de la inceput (asta fiind o dovada a lipsei de pregatire fizica in domeniul politic), iar acum fac doar o simpla prezenta pentru a nu pierde meciul la masa verde, dar mai ales pentru a le servi antenelor specializate pe "Gica Contra", secvente de mistocareala revolutionara. Printre protestatarii selectionati de finantatori se afla jucatori provenind de la diverse cluburi, primarii, scoli de sunete, case de pensii , etc.  Din exteriorul fenomenului, adica de pe trotuarul de vis a vis, se poate observa lesne ca sunt "probleme cu vestiarul" altfel spus, odata intrati pe teren, jucatorii nu se mai inteleg intre ei. Capitanul de echipa (liderul grupului) da tonul la fluier, iar "restul" trece sa cante pe vocile atent exersate in culise. Sunt ajutati cand nu mai stiu textul de un curier care aduce noile partituri aburinde precum un covrig in coada unui maidanez scapat intentionat din evidenta primariei. Pai, aici e aici, liderul grupului nu stie ca in timp ce jucatorii trag tare de....frig si de jurnalisti, el, curierul, la umbra unei pensii de nesimtit, face curse intre sediul partidului si Arena National pentru a improspata sloganele Anti(impotriva). Ba mai mult, incearca  musai sa se impuna cu fluierul lui colorat.......  ca cafeaua,  in fata unui lider statornicit si cu state vechi de activist al miscarii nationale anti-impotriva. Vazand jalnicile aratari din arena, imi aduc aminte de un cantec de pahar (n-are legatura cu iaurtul si cornul), de pe vremea tobosarului Bandi ....."trec tiganii, trec.."...Uite asa  trece si viata noastra, intre un discurs rostit cu emfaza in adunarea de partid de actualul curier al strazii si o "tura de coada" pe timpul ridicarii ajutoarelor de la primarie. Numai ca infierbantati de licorurile calde din interior, nu ne dam seama de aceasta scurgere a timpului. Biserica este aproape, inca nu-i tarziu sa ne revenim si sa-i multumim celui de sus ca ne mai tine sa ne luam pensia si sa ne vedem nepotii.

 

 

S.P.

0 comentarii2072 vizualizări17 februarie 2012




[ Închide secţiunea de comentarii ]

Nu există comentarii

Adaugă un comentariu





rss 2.0
rss 2.0