Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Analize-Comentarii Miercuri 01 Aprilie 2020 - 10978 vizitatori azi
De ce ne urasc fiii celor care au bolsevizat Romania?

Imediat dupa evenimentele din decembrie 1989, in peisajul mediatic au aparut voci care au inceput sa ne rastalmaceasca istoria, minimalizind si denaturind faptele de glorie ale inaintasilor, sa ne defaimeze personalitatile devenite simboluri si valori ale spiritualitatii romanesti si, in general, sa-i prezinte pe romani ca un popor necivilizat, fara cultura, fara demnitate. La inceput, mai timide, aceste atacuri au crescut, treptat, in agresivitate, ajungindu-se ca, astazi, ele sa devina un fapt obisnuit, de care nu se mai simt deranjati nici macar cei direct vizati, adica romanii. Constrinsi sa se ingrijeasca de propria existenta, sub presiunea unui individualism impus aproape cu brutalitate de activistii neoliberalismului postdecembrist, multi dintre ei nu si-au mai dat seama ca in Romania se instaura, cu fiecare actiune politica sau asa-zisa reforma administrativa, economica, culturala etc., un regim de ocupatie. N-au sesizat, desi s-au straduit unii sa le deschida ochii, ca atacurile din ce in ce mai virulente asupra valorilor noastre culturale au fost gindite tocmai sa inlesneasca realizarea acestui obiectiv. In acest scop, trebuiau demolati stilpii de rezistenta ai unitatii si coeziunii poporului, ai credintei sale stramosesti, ai dorintei sale de a trai intr-o tara libera si independenta, in care sa se simta stapin pe munca si bogatiile sale, valori pentru care si-au dat viata generatii intregi de inaintasi. Multi au fost dusi in eroare de aceste atacuri perfide, ajungind chiar sa creada ca trecutul istoric al poporului roman, in spiritul caruia au fost educate atitea si atitea generatii de romani, ar fi fost glorificat, artificial, de propaganda comunista. Campania furibunda de condamnare a fostului regim, ce a reprezentat, practic, suportul ideologic al actiunilor de demolare a structurilor institutionale ale statului, s-a dovedit a fi extrem de benefica si pentru propaganda denigratoare indreptata impotriva valorilor definitorii ale neamului romanesc. A trebuit, insa, sa treaca 20 de ani, sa vedem tara prabusita, cu economia devastata, cu bogatiile ei in mina a tot felul de aventurieri straini, cu valorile noastre spirituale defaimate, cu invatamintul, cultura, sanatatea si chiar vitalitatea poporului grav afectate, ca sa ne dam seama ca tot ceea ce a inceput in acel decembrie nefericit pentru poporul roman n-a fost nimic altceva decit o agresiune de mari proportii, care continua si in prezent si care nu are alt scop decit sa ne piarda ca neam, pentru ca aceste teritorii si cine or mai ramine pe ele sa ajunga pentru totdeauna sub stapinire straina. Daca mai sint unii care se indoiesc de aceasta perspectiva si nu inteleg ca tot dezastrul ce s-a produs in ultimii 20 de ani este rezultatul unor actiuni premeditate, le supun atentiei, ca un argument suplimentar, o scurta analiza asu pra unora dintre cei mai aprigi detractori si defaimatori ai neamului romanesc. In primul rind, cred ca nu-i o simpla coincidenta ca, in marea lor majoritate, acestia sint fiii celor care, tot intr-un moment greu pentru tara, respectiv spre sfirsitul celui de-al II-lea razboi mondial, au impus, de asemenea, Romaniei un regim de stapinire straina, facindu-se cunoscuti prin zelul lor nemasurat fata de ocupantul sovietic. Activisti ai bolsevizarii tarii si dusmani ai poporului roman, acestia ne-au ramas in amintire prin cunoscutele fapte criminale din anii ’50, ce au urmarit anihilarea fizica a intelectualitatii, considerata, pe buna dreptate, stilpul rezistentei nationale. A se constata ca analizele si rechizitoriile asupra acestor grave evenimente i-au ocolit, cu premeditare, pe adevaratii vinovati. Au fost supusi, insa, oprobriului public tot romanii, care, din ignoranta, au devenit victime ale manipularii si au fost folositi in asemenea actiuni barbare. Adevaratii criminali de atunci si-au dus traiul tihnit pina la adinci batrinete si si-au lasat urmasi de nadejde, care le continua "opera" si in vremurile noastre.

Iata, doar, patru dintre aceste nume:

 Leonte Tismaneanu, nascut Leonid Tisminetki,

Walter Roman, nascut Neuländer,

Dionis Patapievici, nascut Denys Patapiewicz, si

Mihai Oisteanu, nascut Mihail Oigenstein.

Ce au ei in comun? In primul rind, faptul ca toti sint evrei, proveniti din teritoriile unde sovieticii si-au pregatit actiunile impotriva Romaniei, toti, dupa 1964, si-au romanizat numele pentru a-si ascunde originea, dar, mai ales, crimele savirsite in perioada de bolsevizare a Romaniei, toti au ajuns, cu sprijinul Moscovei si al NKVD-ului, pe trepte inalte ale ierarhiei de partid, toti si-au lasat cel putin cite un urmas carora le-a transmis atitudinea lor ostila fata de romani si misiunea de a continua sa-i dusmaneasca.

Anul 1964 a marcat inceputul unei perioade de dezghet in politica statului comunist. Romanii din nomenclatura de partid si-au intarit pozitiile si au inceput sa imprime propagandei si ideologiei de partid un caracter national din ce in ce mai pronuntat. S-au recunoscut si au fost condamnate chiar si o parte din greselile si crimele trecutului. Romania se distanta tot mai mult de Moscova si stabilea relatii cu lumea occidentala. Concomitent, aparatul de partid si institutiile statului au fost curatate de elemente alogene, barindu-se, totodata, prin subtile pirghii administrative, accesul etnicilor minoritari in functii importante. In aceste conditii, indivizi ca aceia nominalizati mai sus si-au pierdut pozitiile dominante in partid si, o data cu ele, privilegiile importante de care beneficiau. Desigur, n-au fost aruncati in strada din locuintele luxoase pe care le ocupau, asa cum au facut odraslele lor cu romanii dupa 1990, dar nici nu li s-a mai permis desfriul si opulenta cu care se obisnuisera si, mai ales, favoarea pe care le-o dadea puterea. Cei care le-au facut aceasta "neplacere" erau tocmai romanii, pe care ei ii urau genetic si lucru acesta n-aveau cum sa-l uite. Unii au mai apucat momentul razbunarii din decembrie 1989, asa cum a fost Silviu Brucan, alt evreu cu nume schimbat, altii au lasat pe seama urmasilor dusmania impotriva romanilor si, din cite se constata, acestia se dovedesc extrem de zelosi in a-si executa aceste obligatii testamentare. Ii recunoastem, prin ostilitatea ce o manifesta fata de romani, prin inversunarea cu care incearca sa ne instraineze de valorile nationale si, in general, prin raul imens facut tarii in acesti 20 de ani, pe indivizi ca Vladimir Tismaneanu, Petre Roman, Horia Roman Patapievici sau Andrei Oisteanu. Sint binecunoscute blasfemiile lor impotriva personalitatilor istorice, culturale, teologice etc. care ne-au marcat istoria si ne-au ridicat spiritualitatea nationala ce ne da identitate , legitimitate si ne plaseaza in rindul natiunilor civilizate etc. Si ei, ca si bolsevicii din care, biologic, se trag, tot de pe functii de autoritate ii dusmanesc pe romani. Puterea ce le-o confera aceste functii le permit sa actioneze cu mai multa eficienta si, totodata, sa beneficieze de privilegii si sa duca un trai opulent pe seama poporului pe care-l batjocoresc prin cele mai infame expresii. Daca parintii lor i-au dusmanit pe romani in numele comunismului, iata ca ei o fac de pe pozitie de anticomunisti. Numai vectorul s-a schimbat, scopul a ramas insa acelasi, adica sa-i mentina pe romani intr-o stare de inapoiere culturala pentru a-i putea domina. Pentru romani se pun, insa, niste intrebari: de ce tocmai Patapievici, cel care s-a afirmat deschis ca denigrator al neamului romanesc, a fost numit si reinvestit in functia de presedinte al Institutului Cultural Roman, organism care ar trebui sa ne promoveze cultura si valorile in lume si de care el, de fapt, se foloseste pentru a ne batjocori si a ne expune in ipostaze umilitoare? De ce o alta odrasla de bolsevic, in speta Tismaneanu, a ajuns "inchizitorul" comunismului, folosindu-se de aceasta ocazie, autoritate si, bineinteles, fonduri substantiale, pentru a-i ataca, de fapt, tot pe romani? De ce si celelalte odrasle de bolsevici se situeaza bine in zona privilegiatilor postdecembristi, nimeni nu-i deranjeaza cu nimic, ocupa functii importante, duc un trai opulent pe seama romanilor pe care continua sa-i umileasca cu abjectiile lor anticomuniste? Sunt intrebari la care ar trebui sa raspunda cel care le-a incredintat aceste functii si continua sa-i incurajeze in actiunile lor, desi acestea oripileaza tot mai multa lume. Sint, desigur, intrebari retorice pentru ca si individul numit Basescu Traian, prin tot ceea ce face, se pozitioneaza impotriva intereselor poporului roman. In aceste conditii ar trebui sa-i intrebam pe cei care l-au votat pe acest individ daca nu cumva prestatia lui incepe sa-i dezamageasca, daca nu cumva incearca un sentiment de culpabilitate fata de raul ce s-a abatut asupra tarii.

 

 

 

 

 D. Pop.

2 commentarii2562 vizualizări12 martie 2012




rss 2.0
rss 2.0