Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Analize-Comentarii Sambata 28 Martie 2020 - 10032 vizitatori azi
SOMNUL UNEI NATIUNI

"Idiotii drapati sunt in arme,
Ne vaneaza mereu mai atent,

Daca lumea-i credula si doarme
Vom ajunge in maini de sergent.’’

 A.Paunescu.


Ajuns in culmea dementei, presedintele suspendat, pune in scena ultimele "nebunii" ce nu pot fi nici pe departe macar imaginate intr-un stat democratic european la inceput de secol XXI. Dar, intr-un regim  ce-si traieste probabil agonia, intr-un regim politienesc, paramilitar si tiranic cu cetateanul de rand, totul este permis.

Iata, stimati cititori, unde am ajuns, dupa mai bine de douazeci de ani de democratie, dupa peste douazeci de ani, de reforme care mai de care, in toate domeniile societatii.

"Somnul ratiunii naste monstri" conform spuselor lui R. Descartes. Pictorul Francisco Goya, exemplifica printr-o capodopera aceasta constatare ludica a filosofului francez. Iar noi, natiunea romana, suntem sortiti a trai aceasta constatare decenii de-a randul. Cum altfel am putut oare ajunge sa traim teroarea monstrilor ce tind sa ne sufoce acum ? Dezinteresul, nepasarea, "somnul" ne-a adus in ipostaza de a ne fi lezate cele mai elementare drepturi. Am crezut unii, ca a ne folosi doar simtul si dreptul de alegatori, e suficient.  Unii, nici macar nu s-au oboist sa si-l exercite, fie pentru ca "pe mine nu ma intereseaza" fie pentru ca au ascultat porunca unui dezaxat. Gresit, in toate cazurile. Votul trebuie dublat de o atitudine civica, critic  exercitata de alegator pe toata perioada unei legislaturi. Cetateanul trebuie sa-si poata gasi oportunitatea de a fi critic la adresa clasei conducatoare vremelnice, prin sindicate (dezorientate, compromise, decapitate), prin sociatatea civila (din pacate o mare parte a acesteia, inregimentata politic), sau in mass-media (colorata si ea din pacate, tot mai mult in ultimii ani).

In atare conditii, cum oare ar fi rezistat tentatiei, un individ ce avea in AND-ul lui comportamentul dictatorial?! S-a trezit (nu a deschis ochii la lumina, pentru ca intunericul e zona lui de operare), s-a inconjurat de cei aidoma lui, iar in final a ajuns cocotat chiar in varful societatii ce dormea…

Ca somnul, sa le fie mai lung, invoca cuvinte placate urechilor cetateanului de rand: reforme, democratie, justitie independent, indreptata impotriva mogulilor, interes national -CONCEPTE TOTAL STRAINE LUI.

Actiunile premeditate dealtfel, au vizat si atragerea institutiilor de forta alaturi de el. Au devenit slugi oarbe si credincioase: rand pe rand parte din justitie, procuratura, servicii de informatii (fara numar)…

Putinele voci ce se ridicau sistematic si constant asupra lor, erau hartuite, infricosate, santajate, decredibilizate, ridiculizate, in fel si chip.

Cand cohortele de slujitori interni intru sprijinirea " tronului" nu mai faceau fata uriasei masinatiuni propagandistice, Cezarul nu precupetea nimic. Cerea sprijinul Inaltelor Porti. Pentru avantaje economico-financiare uriase  pentru grupurile transnationale ai caror lobby-sti sunt, desigur ca rand pe rand, tot felul de emisari, tutari, functionarasi europeni,  ii sareau in ajutor facand abstractie de norme democratice consecrate de-a lungul timpului in lumea libera.

Am ajuns sa ascultam sau sa citim declaratii incredibile, ce frizeaza  hilarul ca sa nu spunem nebunia, ale unor indivizi, la care pana mai ieri ne uitam cu respectul cuvenit unor sfinte moaste.

Am ajuns sa vedem aplicata dubla masura, in relatiile externe:

  1. Sa vedem (mai mult sau mai putin) presiuni externe inimaginabile si nepermise asupra unui guvern legitim dintr-o tara membra UE.
  2. Sa auzim despre strategii incredibile sugerate celor din tabara suspendatului, pentru a reveni in Cotroceni, nesocotind milioanele de voturi de la Referendum.

Si toate acestea....si cate altele....pe fondul adormirii ratiunii natiunii!

Una din ratiunile treze, sau altele pe cale de a se trezi, pe buna dreptate ar fi sa se intrebe: "Bun, si ce e de facut?’’. Se poate conchide rational, ca doar doua sunt caile:

  1. Putem dormi mai departe, ne putem lamenta, dar in vis  "n-avem ce face, destinul, soarta este implacabila ’’. In acest caz, platim pentru ca am atipit in post aidoma santinelei ce se lasa gituita de un dusman tacut.
  2. Ne trezim, curmam aceasta anormalitate, trimitand-o la ghena istoriei, pentru ca este in joc nu numai viata noastra si a familiilor noastre, ci viata prietenilor la care tinem,viitorul urmasilor,  valorile si principiile care, vrind-nevrind, inca ne definesc.

Daca totusi, vom crede de cuviinta sa urmam a doua cale, este momentul, sa incepem prin a-i ruga, a-i implora, pe primul-ministru,si pe presedintele in exercitiu, sa iasa din aceasta letargie din ultima vreme (impusa se pare). Sa ia atitudine publica, impotriva abuzurilor de tot felul, ce se produc in ultimele zile, abuzuri savarsite cu concursul unor INSTITUTII ALE STATULUI ROMAN. Nu trebuie decat sa-si exercite controlul in limita legala, asupra institutiilor din subordine.

In cazul in care, nu o pot face, din varii motive, poate deasemenea ar fi bine sa ne spuna, pentru  ca natia sa poata dormi, mai departe, in asteptarea CEASULUI DIN URMA.

 

 D.Pop

15 august  2012.

0 comentarii3843 vizualizări16 august 2012




rss 2.0
rss 2.0