Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Analize-Comentarii Luni 18 Noiembrie 2019 - 12258 vizitatori azi
Vulcanul s-a stins - a ramas muntele.

Scriitorii au fost si vor ramane o categorie profesionala de vocatie si talent. Ei sintetizeaza constiinta nationala in opere literare. Ei sunt glasul cel mai raspicat al constiintei nationale si purtatorii drapelelor identitare ale neamurilor. Ei ard incandescent si lumineaza calea popoarelor si se sting repede. Ei ilumineaza calea, dar nu o ei a traseaza, disting tendintele de evolutie si simt mai bine nevoile neamurilor si pot induce o anumita decizie. Alegerea caii este atributul liderilor politici. Artistii pot doar sa o corecteze, sa o influenteze si sa faca marsul popoarelor mai placut, mai rapid, mai reconfortant.

Intre cei care au ales drumul si cei care l-au iluminat, nu a fost intotdeauna armonie. Ezechil a fost aruncat in cusca leilor pe timpul robiei babiloniene, Aristotel a fost exilat la Siracuza, Ovidiu, la Tomis. Goethe, cand l-a vazut pe Napoleon, a exclamat "ecce homo", iar mai tarziu, s-a dezis de el. Puskin a fost exilat in Chisinau si Caucaz. Stalin l-a condamnat pe Sostakovici si apoi, l-a eliberat. Goga, poetul elanului national si al revoltei sociale, a fost inchis de regimul austro-ungar si interzis de romani la inceputul regimului comunist.  De-a lungul vremurilor, intre liderii politici si artisti, a fost o stare de echilibru dinamic, manifestatandu-se si multe dezechilibre. Artistii, ca factor de cristalizare si consolidare a constiintei nationale, au fost atent observati de liderii politici, pe tot parcursul istoriei. In aceasta relatie, excese s-au produs de ambele parti, pentru ca oamenii au si interese personale si trebuie intelese. Schimbarea raporturilor dintre stat si cetatean, dupa Revolutia din 1989, a generat mutatii si in raporturile artist - stat si artist - cetatean. Din aceasta perspectiva trebuie analizat si poetul Adrian Paunescu. Scriitorii n-au iubit regimul totalitar si era de asteptat ca, dupa decembrie 1989 sa apara literatura de sertar. Deziluzia noastra este ca nu a aparut. Uniunea Scriitorilor din Romania, dupa 1989 s-a autodevorat. Adrian Paunescu a fost cel mai critic in relatia cu puterea comunista, iar Cenaclul Flacara era instrumentul de lupta. Nimeni nu ne-a dus cu forta la spectacolele lui, dar salile si stadioanele erau pline. Ne placea spiritul de atac la ideologia comunista, eram liberi in acest spatiu si ne  manifestam ca atare. Versurile poetului Adrian Paunescu erau pe buzele tuturor. Nu indemnau la ura, ci la o asezare corecta a romanului pe scena istoriei europene. Sa faci ce a facut Adrian Paunescu pe stadioanele patriei, trebuia curaj si un pic de nebunie. El le-a avut. Acum este libertate de expresie si poti zice orice, dar libertatea de expresie a poetului trebuie analizata si evaluata corect, obiectiv si fara a o desprinde de datele regimului de atunci. El a fost, din aceasta perspectiva, scriitorul cel mai vizibil. Este de remarcat faptul ca Adrian Paunescu si-a pastrat si dupa 1989, aceeasi incisivitate, a ramas acelasi si ca poet, ca senator, ca om. A fost un om in accord  cu sine. Nu

s-au produs schimbari de azimut, de directie, in creatia lui.

El a plecat dupa ce a ars ca un meteor, trasand o directie luminoasa pe cerul intunecat al neamului romanesc. Istoria literara si a Romaniei il vor aseza acolo unde trebuie. Mie, ca intregii generatii, mi-a placut. A fost bine sau rau ca acest om mi-a aratat o directie si eu am mers pe ea, va judeca istoria. Daca istoria va valida aceasta directie si alte generatii vor putea merge pe ea, iar daca a fost rau, istoria o va  marca cu semnul interzis, oprind generatiile ce vor veni de a-si consuma energia, parcurgand-o. Oricum, ce a facut Adrian Paunescu este bine. Sa lasam timpul sa judece si oamenii sa se manifeste cum vor ei, dar cu masura si bun simt. Atacurile la persoana si opera poetului sunt pretul pe care el trebuia sa il plateasca pentru curajul de a fi avut opinii proprii si de fi avut consecventa de a le transforma in sentimente, credinte, atitudini. Omul a plecat si a ramas opera, meteoritul s-a stins, dar dupa ce a  a iluminat sufletele noastre intr-o perioada intunecata. Vulcanul s-a stins si din lava lui a rezultat un munte maret. Sa lasam lava sa se raceasca si apoi sa incepem urcusul cu incercarea de a deslusi strigatul din adancuri al poetului. Strigatul acestuia nu poate fi inteles gresit, oricat de incet s-ar transmite. Cu Adrian Paunescu se stinge ultima generatie de invatatori ai neamului, asa cum i-a consacrat istoria, pana azi. Cu lectiile istoriei bine invatate, puternic ancorati in realitatea cotidiana si cu gandul la viitor, cu toata viteza - INAINTE !

 

 

 

Colonel (r) IOAN GAFTONE

0 comentarii2009 vizualizări09 noiembrie 2010




rss 2.0
rss 2.0