Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Analize-Comentarii Marti 07 Iulie 2020 - 8588 vizitatori azi
Minciuna prin omisiune, nu are picioarele mai scurte.

Exista in lume un val de reabilitare a unor personaje istorice, care in constiinta unei bune parti a populatiei, acestia sunt eroi nationali, desi prin lege sunt declarati criminali de razboi, iar faptele lor trebuiesc incriminate, ideologia si insemnele interzise. Cu toate acestea exista suficiente manifestari de simpatie fata de acestia, care atrag atentia noilor generatii in formare. In Europa numai imaginea lui Adolf Hitler si a lui Miklos Horthy a produs tone de materiale cu tenta vadit propagandistica. La noi fenomenul este la o scara mai redusa vizavi de imaginea si personalitatea lui Ion Antonescu, asupra careia ar trebui sa ne oprim. Este necesar pentru ca apar discutii voalate purtate de diferiti vectori de opinie si uneori chiar formatori de opinii care se exprima in parabole vizavi de personalitatea lui Ion Antonescu. Si se intampla mai mult din teama de a nu primi palme de la CNCD. Nu stiu de ce istoricii nostri se misca cu timiditate si nu aduc la lumina documentele de arhiva care se gasesc  in sertarele noastre, dar si prin sertarele cancelariilor Europene.

      Imaginea lui Ion Antonescu trebuie analizata din cel putin doua pozitii;  In primul rand ca militar, unde nu-i putem reprosa nimic, dimpotriva a avut o cariera ireprosabila. Si in al doilea rand ca politician, domeniu in care a actionat catastrofal. Sunt incearcari de al scoate  pe Antonescu in afara politicului, tocmai pentru faptul ca nu si-a pus haina militara in cui, in momentul desemnarii in functia de Presedinte  al Consiliului de Ministri de catre Regele Carol II pentru formarea guvernului. Dar nu trebuie sa trecem cu vederea faptul ca si-a dat-o jos in momentul decretarii Statului Legionar Roman pe 14 feb.1940, imbracand tinuta legionara. Dupa ce s-a folosit de acestia pentru a veni la putere, si lichidarea lor, s-a inbracat din nou in tinuta militara. Trebuie sa o recunoastem chiar daca nu convine unora ca nu putea accede in acea functie fara sprijinul legionarilor. Carol II nu-l desemna daca legionarii nu-l impuneau, cunoscandu-se si relatiile alterate intre cei doi.

     Analizand cu atentie personajul Antonescu trebuie sa observam setea de putere reiesita din insusi  masurile luate cu rapiditate si cu o mare dorinta de a detine toate parghiile, trecand uneori peste cadavre, iar asta spune multe.

     Iata cateva aspecte;  Pe 14 sep. 1940 decreteaza statul legionar si pe 16 sep. 1940 se autopromoveaza la gradul de General de corp de armata. La 5 feb. 1941 dupa lichidarea rebeliunii legionare, la nici 5 luni se autopromoveaza la gradul de General de armata, iar la 22 aug. acelasi an, la gradul de Maresal. Dupa acest moment toate discutiile despre sine se purtau numai la persona a-III-a. Maresalul a spus , Maresalul a ordonat. Dupa realizarea visului, a preluat toate prerogativele statului, lui Mihai lasandu-i doar pe cele de reprezentare a Casei Regale. Toate acestea ca si incapatanarea de a continua ofensiva pentru ocuparea Odesei desi a primit rapoarte ca armata nu este in deplinatatea fortelor sale de a continua lupta, lasa sa se inteleaga ca isi pregatea un soclu pentru statutul de erou, cum de altfel s-a si exprimat la proces "Daca as fi fost invingator as fi avut statui in fiecare oras al Romaniei". Pentru aceasta ambitie personala, obiectivul fiind mai mult de importanta simbolica, Antonescu numai aici a sacrificat peste 120 de mii de suflete de militari romani, ceea ce insemna enorm in raport cu pierderile germane. Si in scrisoarea testament scrisa in camera de arest de la Palat si gasita apoi printre daramaturi,  se descrie pe sine (eu care am salvat) ca unic salvator de neam in doua momente istorice ale neamului. Aceasta abordare ridica totusi un semn de intrebare, daca nu au existat si altfel de derapaje, altele decat cele de preamarire?

    Simpatia multora fata de Antonescu, privita si analizata la modul general isi trage seva din tulpina patriotismului sau, a fermitatii masurilor  sale radicale. Si atunci, ca si acum politicienii vorbesc mult si nu fac nimic. Spre deosebire de acestia Antonescu a si actionat, nu s-a rezumat numai la vorbe. De aici si simpatia romanului care a dorit sa mai si faca, nu numai sa vorbeasca. Situatia de atunci a fost de asa natura incat pentru noi care traim vremurile tehnologiei cosmice astazi, n-i se par de neimaginat crimele comise prin incendierea unor baraci si mitralierea a mii de copii, femei si barbati indiferent ce stema poarta pe frunte ori pe brat, sau in ce natie s-a nascut. Inainte de a fi ceea ce suntem fiecare, ideea ca suntem oameni trebuie sa primeze iar telurile noastre sa se incruciseze.

    Nu are nici o scuza Antonescu pentru masacrul ordonat la Odesa prin ordinul 3161(3o2858) 23 oct. 41 ordin care trebuia distrus dupa luare la cunostinta si telegrama cifrata 563 pt. Gen Macici. Cel mai regretabil este faptul ca ceea ce a facut, in numele si pentru ori ce idealuri, la descalificat ca militar. Razbunarea impotriva copiilor, femeilor si in general impotriva segmentului civil, este straina militarului de cariera. Si luptele de strada unde elementul civil este implicat sunt duse de forte speciale apartinand de alte structuri. De aceea am spus ca pastrarea hainei militare de catre Antonescu dupa ce a intrat in politica nu la onorat. Este de notorietate ca populatia evreiasca i-a ajutat pe sovietici si le-a dat un sprijin consistent pentru apararea Odesei. Dar asta nu justifica declansarea pogromurilor. Ca si faptul petrecut la retragerea trupelor romane din Basarabia in 1940 cand populatia civila evreiasca a rupt de pe umeri ofiterilor romani epoletii. Fapte relatate de ai mei parinti locuitori pe atunci in Hancesti-Basarabia, confirma si atitudinea armatei romane la intoarcere cand aceiasi evrei au fost scosi din case, dusi in fundul curtii, prin vii si intr-o hora de familie stransa, au fost impuscati. Ai mei parinti au vazut aceste grozavii.

     Sunt lucruri triste, dar ele trebuiesc spuse asa cum s-au petrecut. Nu inteleg de ce se minte la noi prin omisiune pe tema evreiasca. A fost o problema a Europei nu numai a noastra. Sa ne aducem aminte si sa ne intrebam de ce au fost alungati evreii din Anglia in secolul XIII? De ce Francezii i-au izgonit in secolul XIV?si de ce Spaniolii i-au dat afara in Anul 1492? Problema evreiasca a existat in Europa si s-a mutat spre centrul ei acolo unde a avut loc exodul. Si la noi incepand cu secolul XIX in Moldova problema evreiasca a provocat serioase valuri de discutii, comentari si explicatii atat din partea oamenilor politici cat si cei de cultura in acea perioada. Exodul puternic a populatiei evreiesti din Austria si Rusia aici in Moldova, unde climatul social fiind mai permisiv, a facut la un moment dat prin 1867 ca populatia Iasului care ajunsese la 80 de mii de cetateni, 50 de mii sa o reprezinte evreii. Kogalniceanu, Conta, Alecsandri, Iorga, Eminescu au  acuzat minoritatea evreiasca de ingerinte in treburile interne ale statului romanesc. Este cunoscut faptul ca evreii acaparase in aceasta perioada comertul, finantele, industria, economia, presa. Alexandri spunea la un moment dat ca acestia sunt cei mai exclusivisti dintre locuitorii pamantului. Antisemitismul semnalat in acest spatiu geografic a aparut ca un instinct de aparare impotriva exclusivismului evreiesc. Fermitatea cu care cereau arderea evangheliilor, acceptand paganismul ca fiind mai putin periculos decat crestinismul, i-a pus pe ganduri pe crestini. Instinctul de aparare nu s-a dezvoltat numai la noi. In Germania unde sentimentul de sufocare a devenit de nesuportat in randul populatiei majoritare, a creat si posibilitatea propagarii  ideii purificarii etnice, care nu a ocolit nici Romania.

     Este cunoscut faptul ca Antonescu gandea si se exprima in termeni ce il plasa in randul "personalitatilor negative"ca sovin si xenofob, precum si foarte orgolios. Aceasta caracterizare a fost facuta intr-un raport al gen. Francez Victor Petin ce a determinat respingerea propunerii de numire in functia de atasat militar la Paris. Nimeni nu i-a contestat priceperea dobandita in meseria armelor mai ales pe campul de lupta. Dar ca politician a dezamagit. Ca om si caracter, faptele sale il incrimineaza, dupa tradarile, autoavansarile si gandurile de preamarire. Ambitia sa de a ajunge la putere la cel mai inalt nivel, s-a manifestat ascuns fara a se sprijini pe  voturi care sa-l legitimeze. Venirea lui la putere a fost negociata cu Horia Sima in secret prin intermediul avocatului sau Mihai Antonescu. Horia Sima a avansat propunerea  catre Carol II prin Moruzov de ai incredinta formarea guvernului lui Antonescu desi nu l-a agreat, cunoscandu-se conflictul care il izolase la Bistrita. Dupa desemnare,  obligarea lui Corol II sa abdice incalcandu-si intelegerea facuta cu acesta de a crea un guvern de uniune nationala, a fost primul gest care l-a dezonorat ca militar si nu l-a onorat ca politician. De altfel aceasta a fost intelegerea cu legionarii care l-au acceptat in fruntea guvernului. Daca cineva  se indoieste de faptul ca Antonescu ar fi putut accede la putere fara acordul lor, intra intr-un labirint jurnalistic ieftin de propaganda pro. Fenomenul Antonescu a avut loc intr-un moment si context care nu i-a dat prea mult timp si loc de reflectie. Pe dealta parte convingerile sale erau deja conturate, cum de altfel se confeseaza intr-o scrisoare unui apropiat ca "Nimeni si nimic nu ma va impiedica de a implini opera de purificare" Tot ce s-a spus la proces si dintr-o parte si din alta, ca si dupa proces, nu face altceva decat sa imbogateasca folclorul romanesc.

      Minciuna prin omisiune nu are picioarele mai scurte cand vorbim despre problema evreiasca si fenomenul Antonescu.

                               Col.(r) Nour Constantin.

0 comentarii2506 vizualizări22 noiembrie 2012




rss 2.0
rss 2.0