Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Analize-Comentarii Miercuri 03 Iunie 2020 - 6118 vizitatori azi
Reintregirea neamului, ideal infaptuit fara praful de pusca.

Fiecare om al planetei are o patrie, are un neam pe care il respecta mai mult sau mai putin. Respectand traditiile neamului meu, obiceiurile, implinirile, istoria lui, ma respect pe mine. Participand la intruniri, adunari manifestatii de rememorare a unor evenimente din istoria neamului, imi respect  inaintasii si eroii neamului. Nu inseamna ca sunt nationalist si nici nu cred ca e ceva rau sa traiesti cu acest sentiment. Particip cu placere la mai toate manifestarile care-mi rascoleste sentimentul national, pentru ca-mi mangaie sufletul. Respect intotdeauna faptele de sacrificiu ale inaintasilor mei, pentru infaptuirea unor idealuri la  care romanii au visat si de care realizari, astazi ma bucur. Insa  fac intotdeauna si o analiza pentru a desparti apele acolo unde evenimentele istorice au fost paguboase ca urmare a factorului decizional. Se face mai putin vorbire in materialele istorice despre masurile luate cu efect catastrofal de catre factorii politici ai vremurilor ce au apus. Unele au avut efectul  cataclismelor pentru natia romana si nici pana in zilele noastre nu s-au identificat vinovatii. Lasand la latitudinea fiecaruia sa aprecieze care au fost dezastrele puse in seama fiecaruia,  mi se pare o nedeterminare istorica care zace in gradina istoricilor. A nu prezenta adevarul, numai de teama de a nu ne supune criticilor ce pot veni de la ignoranti ori de la cei de rea credinta, aduce un deserviciu istoriei neamului. Asupra unor momente istorice se pastreaza o tacere surdo-muta, peste care din cand in cand se mai arunca cate o explicatie voalata sau un repros conducatorilor vremurilor si m-as referi aici la primul razboi mondial. Ba mai mult asupra cataclismului care a insemnat  pentru noi primul razboi mondial, se incearca sa se arunce haina sacrificiului suprem, acea camasa a mortii, numindu-l Razboiul de reintregire a neamului. De aceea am spus mai sus ca apele trebuiesc separate, cunoscandu-se faptul ca unirea Transilvaniei cu Regatul a fost rezultatul actului de vointa populara, si demersurilor diplomatice si nu un  rezultatul al efectului prafului de pusca.

          Romania la acea data nu putea participa in acest razboi nici de-o parte nici de cealalta, din doua motive; In primul rand din cauza intereselor puse in joc de catre cei doi licurici, imperiul rus si cel austriac, intre care noi ne pozitionam geografic. In al doilea rand, din cauza gradului scazut de dotare cu armament, pregatire si instruire, echipare si aprovizionare a armatei care la acea ora era la pamant. Ofiterii profesionisti ii puteai numara pe degetele de la cateva maini, iar militarii voluntari erau in opinci. La toate acestea s-a adaugat lipsa unei conceptii clare de lupta din partea liderilor militari. N-am spus-o eu, ci oameni pe care nu putem sa nu-i luam in seama, profesionisti, istorici printre care se numara si John Keegan ori generalul Espasito care explica printre altele ca "romanii nu si-au masat nicaieri fortele pentru concentrarea puterii de lupta". Iar istoricul britanic John Keegan mentiona ca intrarea Romaniei in razboi mai ales dupa ce armata rusa dadea semne de bolsevizare, a insemnat o mare prostie, penru ca se intrevedea incoltirea ei din ambele flancuri. Tocmai de aceea este nexplicabil deciziile luate de guvernantii de acea data, de a arunca tara in lupta in fata unei armate de zece ori mai dotata si pregatita. Si insist pe acest aspect pentru ca rezultatul a fost catastrofal. Romanii au fost carne de tun in acest razboi si cifrele vorbesc de la sine. In urma luptelor purtate Romania a inregistrat pierderi de 400 000 mii de raniti, morti si disparuti, fata de 60 000 mii cati au inregistrat la un loc germanii, austriecii, bulgarii si otomanii. Aceste cifre vorbesc singure desconspirand incompetenta conducatorilor vremurilor acelora. Statutul de neutralitate asa cum a fost adoptat la inceputul razboiului se  impunea insusi de situatia geopolitica si capacitatea ei de a participa intr-un asemenea teatru de operatiuni. Asa cum am aratat in materialele anterioare Romania nici nu a dispus de un aparat diplomatic puternic care sa-i furnizeze analize pertinente si nu a avut un loby puternic la marile cancelarii europene. Istoricul militar John Keegan arata in lucrarea sa (World War I), ca  marile  puteri ale Antantei se intelesese in secret ca dupa terminarea campaniei, sa nu satisfaca pretentiile de expansiune ale Romaniei.

         Acolo unde unirea s-a infaptuit fara vointa populara si intelegeri diplomatice, sudura a fost slaba si s-a rupt. Exemplele in istorie sunt graitoare iar pentru noi unirea cu Basarabia pe 28 martie 1918 trebuie sa o recunoastem ca a fost o greseala politica atunci cand in 20 ian. s-a intrat cu armata peste Prut cu motivul de restabilire a ordini. Chiar daca Sfatul Tarii s-a pronuntat pentru unire, nicaieri in lume nu e luat in seama un asemenea vot cand tu Romania ai trupele acolo chipurile pentru a asigura ordinea.

      Multi considera ca in 1991 cand URSS si-a lasat sateliti liberi, era un moment prielnic de alipire a Basarabiei la Romania. O gandire superficiala asa cum a fost si cea din 1918, cand valul i-a luat pe politicieni, iar consecintele au fost acelea pe care le-am suportat. Si politica, ca si celelalte domenii de activitate a inregistrat un progres major. Astazi granitele se desfac, zidurile se demoleaza, iar sarma ghimpata aruncata, numai prin consens, negociere, referendum dar fara praguri.

 

                      Col.(r) Nour Constantin.                                                                                          

0 comentarii1876 vizualizări27 noiembrie 2012




[ Închide secţiunea de comentarii ]

Nu există comentarii

Adaugă un comentariu





rss 2.0
rss 2.0