Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Analize-Comentarii Vineri 10 Aprilie 2020 - 7010 vizitatori azi
S-a dus Suca la armata, sa-i mai pacaleasca o data.

Am scris acum un an despre "Locotenentul ratacit" un articol cu acest titlu. Scriam atunci, ca oricare dintre noi putem fi luati de val la un moment dat si dusi undeva pe alt mal. Insa ma frapat insistenta cu care locotenentul martian, ca sa nu spun aerian, a persistat in greseli. Mi-am dat seama ca incompatibilitatea lui cu sistemul militarizat, a fost mult mai profunda, daca nu cumva interesele sunt altele si nebanuite.

   Faptul ca astazi dupa un an, un ministru nou la aparare in funtea unei armate, componenta a fortelor NATO,  are emotii pentru ca a doua zi il va primi in audienta pe locotenentul ratacit, ma face sa ma culc pe burta, de ras si sa merg taras. Ma face si curios, la ce au putut discuta si la ce concluzie au putut ajunge. Dar cel mai mult ma ingrijoreaza faptul, ca nu mai scapam odata de plangaciosi, emotivi si de transpirati in palma, cocotati prin alegeri ori numiti, in functii importante ale statului, functii pe care noi toti le platim.

    In conditiile cand irationalul si dementa au cuprins atat de mult conducerile la varful statului, nu ne mai poate mira, ca reactia unui tanar locotenent intr-o asemenea etapa, este pe masura celorlalti.

      Pionul de pe tabla de sah, vroia sa joace rolul Regelui, in conditiile cand si nebunul, sef de mafie personala in veston de general cu patru stele, vroia si el sa intre in pielea Reginei. Daca in aceasta etapa totul este posibil, de ce locotenentul nostru, sa nu incerce marea cu degetul. Realitatea este ca ratacitul, pusese paie pe foc, tragand si semnalul de alarma, fara al banui ca o face constient, pentru ceea ce se intampla, chiar si acum in armata. Trebuie spus raspicat, pentru a separa apele, in care prea multi si-au bagat picioarele. Trebuie spus raspicat, ca sa inteleaga toti, ca Armata Romaniei nu este a vreunui plimbator pe o punte, vremelnic la putere.  Nu este nici a opozitiei, a deontologilor cu par si fara par, a avocatilor in haine militare sau fara haine, nici a locotenentului in uniforma sau fara ea. Care mai de care, acum un an ca si acum, s-au ingramadit ca mustele pe rahat, sa ne explice noua, cat de amar poate fi acesta daca nu pui zahar pe el.

       Ca sa poti vorbi despre armata, in primul rand trebuie sa-ti curga prin vene sange de ostean, sange care se formeaza in ani grei de cazarma. Altfel nu esti credibil.  Cand depui un juramant militar trebuie sa fi constient ca vei renunta la multe dintre cele lumesti. Nu vei rezista la aceasta oaste,  daca intre tine si acest pamantul stamosesc, nu exista un puternic legamant, pe care nu-l poate rupe nici o vointa exterioara. Cand te duci la aceasta lupta, trebuie sa intelegi bine ca sunt lucruri, care nu se pot negocia ori discuta. Lumea a iesit acum un an in stada, intelegand un lucru simplu, ca operatiunea de resuscitare nu se poate negocia, lucru pe care Arafat l-a explicat lui Basescu si asta a crezut ca l-a injurat, neintelegand nimic, cum de fapt sunt convins, ca nici locotenentul ratacit, nu a inteles ce ii cerea juramantul dat. Juramintele lor au fost niste versuri albe recitate si apoi uitate. Inteleg ca suntem diferiti. Avem gesturi, placeri, procupari diferite. Insa cand facem pasul catre meseria armelor, renuntam la multe din placerile si preocuparile lumesti, pentru ca aceasta meserie este incarcata de multe privatiuni, greutati si sacrificii. Uneori gandul te poarta si dincolo de viata, pentru ca sunt situatii, cand stii ca in fata te poate intampina moartea si totusi trebuie sa te duci sa-ti indeplinesti misiunea, pentru ca tu esti acela pregatit sa o executi si nu altul.

     Militarii nu au fost pregatiti pentru alte batalii, pentru frictiuni ori confruntari politice. I-am sugerat acum un an domnului locotenent sa-si faca armata lui personala, unde sa-si introduca in regulamente, tot ce-i trece prin minte si mai cu seama iesirile spontane la mitinguri, incadrarea lor in timp si spatiu pecizand si tinuta. Eventuale participari la mitinguri internationale intr-o tinuta de gala, ca tot suntem in UE.

      Se stransese-ra in jurul ideilor sale, spre surprinderea mea si a altora, mai multi ofiteri superiori si generali, avocati in haine militare si fara, analisti si deontologi cu par si fara, care-si dadeau cu parerea in ale militariei. Cam cum putea acest Suca, sa reformeze armata. Insa nu a reesit clar, de la nici unul dintre acestia, daca vor accepta vreodata, intr-o situatie de conflict armat, sa fie aparati de o armata reformata dupa chipul si asemanarea lui?

    Am crezut la un moment dat, ca avem de aface in piata, cu o parte din retetele cunoscutului lingvist nord-american Noam Chomsky, ce se folosesc in  scopul manipulari maselor, puse in practica de serviciile noastre. Altfel nu prea se pupau datele intre ele. Pentru ca vorba academicianului Razvan Teodorescu, un fin cunoscator a istoriei universale, ascultandu-l, sugera printre altele la momentul aparitiei in piata a locotenentului, ca ar fi fost necesar in acest caz o analiza psihiatrica, pentru a afla daca un anumit prag de maturitate, ar fi fost depasit.  De acord cu Domnia Sa pentru ca declansarea acestui demers, daca nu a fost o prostie a serviciilor, sigur a fost un gest, al unui om imatur. Si atunci ca si acum, ne vine greu sa credem ca la un serviciu de lucru cu cifru, pot fi numiti ofiteri imaturi ori iresponsabili.

    Daca emotivul ministru Dusa, ii pune gradele pe umar, atunci chestiunea aia, cu plecatul din servicii numai cu picioarele inainte,   nu e banc.    

                                            Col.(r) Nour Constantin.

0 comentarii1834 vizualizări18 februarie 2013




rss 2.0
rss 2.0