Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Teorii Marti 17 Septembrie 2019 - 14 vizitatori azi
Scrisoare din Polonia - Asasinarea lui Lech Kaczynski .

Regizorul Mariusz Pilis, in colaborare cu postul olandez de televiziune "vPro", a realizat acest documentar, Letter from Poland, in 2011, incercand sa arunce o raza de lumina asupra controverselor privind natura reala a evenimentului, incompetentei crase si manipularii practicate de autoritatile rusesti in anchetarea disparitiei tragice a presedintelui polonez Lech Kaczynski si a altor 95 de demnitari, in asa-zisul accident din apropierea aeroportului "Severny" din Smolensk, in data de 10 aprilie 2010.

La momentul "accidentului" am evitat sa urmaresc evolutia evenimentelor, in primul rand fiindca nu ma uit la televizor de foarte multi ani - si nu as fi facut o exceptie in acest caz - in al doilea rand fiindca in perioada imediat urmatoare unui asemenea eveniment domneste confuzia, informatiile fiind adeseori contradictorii si pline de patima si mai putin de date concrete, iar in al treilea rand sunt, sincer vorbind, satul de crimele mai marilor planetei, mai ales de cele realizate prin inscenarea de accidente aviatice unor presedinti incomozi:

 

1. Jaime Roldós Aguilera (1940 - 1981), presedintele Ecuadorului, a fost asasinat de CIA, in data de 24 mai 1981, prin sabotarea avionului sau care s-a prabusit pe muntele Huairapungo, din cauza politicii sale petroliere anti-corporatiste si a unui tratat incheiat cu tarile vecine, Venezuela, Columbia si Peru, pe care senilul Ronald Reagan l-a declarat ca fiind preludiul apropierii de politica sovietica.

Raportul comisiei aviatice a dat vina, ca de obicei, pe o eroare de pilotaj - mortii nu se mai pot apara - constand in supraincarcarea avionului. Comisia parlamentara, formata la insistenta membrilor de familie si a partizanilor politici ai lui Roldós, a descoperit numai erori si contradictii in raportul initial, dar, in absenta cutiei negre, nu a putut fi probata nici ipoteza ca ambele motoare erau, de fapt, oprite la impactul cu muntele.

 

2. Omar Efraín Torrijos Herrera (1929 - 1981), presedintele statului Panama, a fost asasinat in conditii similare, tot de CIA si tot in administratia "prolifica" in crime, Bush-Reagan, disparitia avionului sau fiind declarata aproape dupa o zi intreaga.

Politica anticomunista a lui Torrijos nu putea fi negata, dar insistentele sale privind suveranitatea Panama asupra canalului, obtinuta prin tratatul din 1977, semnat impreuna cu Carter, se pare ca i-au atras sfarsitul.

In mai 1991, avocatul lui Manuel Noriega, Frank Rubio, a dat o declaratie spunand: "Generalul Noriega este in posesia unor documente care demonstreaza planurile de asasinare a sa si a domnului Torrijos, de catre agentii secrete din SUA.", dar presedintele completului american de judecata le-a respins ca dovezi, fiindca ar fi incalcat procedurile legate de manipularea informatiilor secrete.

Si avea perfecta dreptate !

 

Ce ar putea fi mai secrete decat planurile CIA de asasinare a unor presedinti ?

  In privinta documentarul de fata, voi incerca sa fac o analiza obiectiva a evenimentului in cauza, care a condus la decapitarea conducerii statului polonez, dar o voi face fara a uita ca reporterul ucrainean Andrei Menderey, care a filmat zona prabusirii, aproape imediat, a fost injunghiat pe 15 aprilie 2010 si transportat in stare critica la un spital din Kiev, unde a fost asasinat o zi mai tarziu, de doi necunoscuti fireste, care l-au decuplat de la aparate si l-au mai injunghiat de trei ori, din pura constiinciozitate.

 

Oare rusii sunt in stare sa ordone astfel de asasinate ?

 Analizand istoria raspunsul vine de la sine: prea putine state din lume se pot compara cu Rusia, in ceea ce priveste mania asasina a conducatorilor ei, mai ales in epoca bolsevica cand si-a exportat regimul criminal in toata Europa de Est si in restul lumii, dar si dupa asa-zisa prabusire a socialismului, daca nu-i uitam campaniile din fosta Iugoslavie, impreuna cu NATO si SUA, din Cecenia sau Gruzia, ca sa nu mai vorbim de crimele ordonate pe propriul teritoriu.

  Nu ne putem astepta la altceva din partea unui aparat de stat care, practic, nu s-a schimbat deloc fata de epoca bolsevica, fiindca pana si astazi peste 70% dintre lideri provin din fostul KGB sau din GRU, indivizi care, asa cum se afirma in film, sunt educati si antrenati in intreaga lor cariera sa minta si sa ucida.

 Si, la drept vorbind, nu m-ar ingrijora foarte tare drama poloneza, fiindca noi nu avem nici o sansa sa trecem prin asa ceva, neavand de multa vreme vreun conducator vertical, ci numai slugi si foste odrasle de KGB-isti, ca Petre Roman, Radu Ioanid, Vladimir Tismaneanu, Horia Radu Patapievici, Mihai-Razvan Ungureanu - care a interzis calendarele si tablourile in sediu, in timp ce tine in birou portretul Anei Pauker - si tare multi altii.

 Urasc sa judec pe cineva conform pacatelor parintilor, dar cand aceste "beizadele" isi depasesc parintii in nemernicie, nu putem uita ca se trag dintr-un lung sir de criminali supusi Moscovei - Draghici, Neulander, Brucan, Nicolschi, Chisinevschi, Pauker s.a. - care ne-au condus tara intr-una dintre cele mai negre epoci, 1945-1964, cand au inflorit lagarele si inchisorile politice, desfiintate ulterior de Ceausescu.

 Revenind la film, trebuie sa ma dezic de accentele patetice ale realizatorului, care uita la randul lui istoria, cand deplange disparitia de pe harta Europei a Poloniei, la 1772 si aminteste de tabloul lui Jan Matejko, omitand sa aminteasca indelungile ambitii imperialiste ale Poloniei insasi, a carei sleahta a fost o plaga pe capul Ucrainei vreme de secole, conducand de exemplu la revolta hatmanului Bogdan Hmelnitki sau, de ce nu, atacurile Poloniei impotriva tarilor romane si dorinta fierbinte a cancelarului Jan Zamoyski de a croi drum Poloniei pana la gurile Dunarii si, daca se poate, pana la mare, potentat a carui ofensiva contra lui Mihai Viteazul a pus capat, practic, unirii celor trei tari romane.

Dar Polonia medievala si-a spalat multe pacate in anii imediat urmatori primului razboi mondial, cand detinea practic singura armata europeana care se mai putea opune, cu succes, atacurilor furibunde ale sovieticilor, decisi sa aduca ciuma rosie peste Europa cu 25 de ani mai devreme.

Strategia neconventionala a maresalului Pilsudski a condus la victoria finala din Batalia Varsoviei, din august 1920 - ajutat fiind si de incompetenta crasa a maresalului sovietic Tuhacevski, care scrisese si o carte stupida despre inutilitatea rezervelor strategice in timp de razboi - fapt care trebuie sa fi condus la razbunarea crunta a lui Stalin, cand a masacrat cei peste 22.000 de ofiteri polonezi, aruncati in gropile comune de la Katyn, executati in cel mai pur stil NKVD/KGB, cu un glont in ceafa.

Tocmai tragedia de la Katyn si curajul presedintelui polonez Lech Kaczynski - care s-a opus invadarii Gruziei si prezentei militare rusesti in Ucraina, fiind de asemenea favorabil instalarii scutului american anti-racheta pe teritoriul polonez - sunt unele dintre motivele care au condus la aceasta ultima catastrofa din istoria Poloniei, ce face obiectul documentarului actual.

Noua conducere a statului polonez a acceptat, fara cracnire, raportul anchetei rusesti, asupra prabusirii avionului prezidential polonez TU-154M, in timpul manevrei finale de apropiere de aerodromul Smolensk Nord, desi intreaga ancheta a fost inimaginabil de prost condusa si in nici un caz din pura intamplare sau incompetenta.

 

Sa analizam pe puncte:

 1. S-a afirmat ca prabusirea s-a datorat unei greseli de pilotaj, fiindca pilotii nu vorbeau limba rusa si erau prost pregatiti.

   Ipoteza este de o nesimtire crasa, in opinia mea, fiindca, pe de o parte, legislatia aeronautica internationala impune folosirea limbii engleze in toate convorbirile dintre echipaje si turnurile de control, iar, pe de alta parte, pilotul prim cunostea foarte bine limba rusa.

 In aceeasi ordine de idei, ambii piloti, capitanul Arkadiusz Protasiuk si copilotul, maior Robert Grzywna, aveau peste 5.000 de ore de zbor la activ, iar Protasiuk executase o aterizare pe acelasi aerodrom, cu numai trei zile inainte, cu ocazia transportarii lui Donald Tusk.

 

2. Federatia Rusa a ignorat prevederile Conventiei Internationale a Aviatiei Civile (Conventia de la Chicago) din 1944:

  - a exclus partea poloneza din ancheta si a facut public un unic raport final, intr-o conferinta de presa din 13 ianuarie 2011, incalcand prevederile anexei 13 a Conventiei de la Chicago;

- a interzis accesul reprezentantului polonez, acreditat, la intrunirile comisiei ruse de ancheta;

- a distrus, falsificat si manipulat probele fizice;

- a furnizat ajutor si asistenta medicala inadecvata victimelor;

- a incalcat sfidator standardele de investigatie ale ICAO.

 Din 222 de cereri oficiale de informatii, din partea poloneza, rusii au raspuns la 34, au ignorat sau au refuzat sa raspunda la 169 si au raspuns doar partial la alte 19.

  Solicitarile erau de maxima importanta, rusii refuzand sa furnizeze informatii privind: conditiile minime de amenajare a aerodromului Smolensk Nord, inregistrarile video ale indicatiilor radar din data de 10 aprilie, privind zborul de apropiere al aeronavelor IL-76, YAK-40 si TU-154M, documentarea fotografica aeriana a zonei accidentului, inregistrarile de comunicatii si navigatie, rapoartele medicilor legisti asupra autopsiilor membrilor echipajului, raportul asupra actiunilor de salvare si de pompieri executate la fata locului, care ar fi trebuit sa fie insotite de materiale video.

 

 

3. Afirmatiile privind prezenta in carlinga a comandantului Fortelor Aeriene Poloneze, gen.lt. Andrzej Blasik, precum si alcoolemia de 6 la mie a acestuia, nu au fost probate prin nici un document, ramanand simple barfe.

 

4. Solicitarile privind natura fumului dens din zona aerodromului - care este mentionat intr-unul din rapoartele meteorologilor locali - au fost ignorate.

 

5. Nu s-au efectuat nici un fel de analize privind prezenta urmelor de explozivi conventionali sau neconventionali pe ramasitele aeronavei in cauza.

 

6. Au fost furnizate numai rezultatele a 19 autopsii. Restul de 77 fie lipsesc cu desavarsire, fie sunt grosolan eronate, unele cuprinzand referiri la organe ce fusesera indepartate chirurgical din corpurile victimelor, cu mult timp inainte de eveniment.

 

7. Partea rusa a sustinut ca s-ar fi exercitat presiuni psihologice asupra echipajului polonez, de a ateriza cu orice pret, fara a proba in nici un fel aceasta afirmatie.

   In schimb, presiunile exercitate de colonelul rus Krasnokutski asupra controlorilor de zbor, desi au fost documentate prin inregistrari audio, au fost ignorate de partea rusa. De asemenea a fost ignorata identitatea persoanei cu care colonelul vorbea continuu la celular, solicitand in mod evident ordine.

 Desi necalificat si neautorizat in calitate de controlor de zbor, colonelul rus s-a adresat direct pilotilor polonezi, indicandu-le sa continue manevra de aterizare pana la inaltimea de 100 de metri, desi vizibilitatea asupra solului era nula din cauza fumului, refuzandu-le repetat solicitarea de a fi indrumati spre un aerodrom de rezerva.

 

 

8. Afirmatia ca cei doi controlori de zbor, Pavel Pliusnin si Viktor Ryzenko, ar fi executat controlul medical obligatoriu, anterior intrarii in tura, s-a dovedit a fi mincinoasa, fiindca punctul medical al UM 06755 era, de fapt, inchis in acea perioada.

 

9. Desi avionul s-a prabusit la ora 6:41:05, la doar 400 de metri de pista, unitatea de interventie a fost anuntata la 6:50, fiind indreptata initial in directie contrara, motiv pentru care a ajuns la locul accidentului cu 14 minute intarziere. Desi aerodromul se afla intre limitele urbane, unitatile suplimentare de interventie solicitate au ajuns cu 44-45 de minute mai tarziu. Partea rusa nu a dat nici un fel de amanunte privind modul de actiune al unitatilor la fata locului.

 Corpurile, expediate in Polonia pentru funeralii, s-au aflat in sicrie inchise cu interdictie expresa de a fi deschise. O singura familie a reusit sa obtina permisiune de deshumare, la un an dupa eveniment, iar autopsia efectuata atunci a confirmat doar 10% din autopsia facuta de rusi.

 

10. Expertiza tehnica a echipamentelor de navigatie si a luminilor pistei de aterizare a sustinut functionarea perfecta a acestora. Cu toate acestea, partea poloneza nu a avut acces la expertiza in sine, iar militari rusi au fost fotografiati, imediat dupa eveniment, in timp ce schimbau cabluri electrice si becurile reflectoarelor de pe pista. Tot in raportul final a fost "uitata" o fraza, ce sublinia faptul ca patru din cele opt randuri de lumini erau, de fapt, inchise la momentul catastrofei.

 

 

11. Potrivit raportului final al rusilor, aparatul video care inregistra indicatiile radar nu a functionat din cauza unui scurt-circuit. Acelasi raport argumenta ulterior, in repetate randuri, pozitionarea usor incorecta a avionului pe panta de aterizare, in limitele tolerantelor, in baza analizei inregistrarii video a indicatiilor radar (care s-a materializat ca prin minune), iar cifrele indicate sugerau abateri de pana la 600% si nu "in limitele tolerantelor". In plus, controlorul de zbor executase doar 7 ture in ultimele 12 luni, dintre care una singura fusese pe conditii meteo grele, fapt care sugereaza ca era complet necalificat pentru operatiuni de acest gen.

 

12. In data de 8 septembrie 2011, profesorul Kazimierz Nowaczyk a depus marturie in fata comitetului parlamentar polonez insarcinat cu ancheta, demonstrand, pe baza de fotografii luate din satelit, ca pozitia stabilizatorului orizontal stang al avionului a fost schimbata, intre 11 si 12 aprilie, cu circa 20 de metri.

 

O filmare, pe care v-o prezint si eu, demonstra distrugerea ramasitelor avionului, folosindu-se utilaje grele sau muncitori inarmati cu rangi metalice, imediat dupa eveniment.

 

 

Reglementarile Conventiei de la Chicago prevad conditii draconice de prelevare a probelor si de reconstructie a aeronavei, in cel mai mic detaliu. In cazul atentatului de la Lockerbie, care este amintit in film, s-au depus eforturi enorme pentru a recupera pana si cele mai mici fragmente ale avionului in cauza, care ajunsesera pe fundul marii

 

13. Afirmatia raportului final al rusilor, ca pilotul prim ar fi refuzat sa rateze aterizarea, la presiunea exercitata de comandantul Fortelor Aeriene, s-a dovedit a fi tot o minciuna, fiindca inregistrarile din carlinga il prezinta clar pe capitan ordonand ratarea aterizarii la 100 de metri inaltime si pe copilot confirmand verbal manevra ordonata.

   Rapoartele psihologice, prezentate drept rusi in sectiunea "fapte", desi sunt pure speculatii, contin o fraza: "O va lua razna !", cu referire la presedintele Kaczynski, ca urmare a deciziei pilotilor de a rata aterizarea, care nu apare in copia inregistrarilor de zbor ce a fost furnizata partii poloneze.

 

14. Raportul rusesc minte din nou, cand sustine ca echipajul polonez nu cunostea topografia terenului din jurul Smolensk, fiindca o convorbire intre piloti, ce apare in inregistrari, este purtata exact pe aceasta tema, dovedind buna pregatire a echipajului.

 

15. Sistemele computerizate TAWS (Terrain Awareness and Warning System) si FMS (Flight Management System) nu sunt mentionate in raport, desi rusii au solicitat decodarea datelor de catre fabricant, Universal Avionics System Corporation din SUA. Datele furnizate ulterior de americani partii poloneze, arata ca ambele sisteme au fost "doborate" simultan, la 15 metri inaltime si cu peste 50 de metri inainte de locul primului contact cu solul, indicand totodata o orientare a avionului, pe ultimele sute de metri ale traiectului de zbor, pe o directie complet diferita de cea mentionata de raportul rusesc.

 

16. Profesor Wieslaw Binienda, Presedinte al Civil Engineering Department la University of Akron, Ohio si expert al NASA/Federal Aviation Administration, a analizat ipoteza distrugerii planului stang al avionului ca urmare a impactului cu un mesteacan, la o inaltime de 6,5 metri, folosind tehnologia computerizata, de ultima ora, detinuta de NASA.

 Profesorul demonteaza afirmatiile rusilor, demonstrand ca impactul ar fi produs doar o avarie nesemnificativa a bordului de atac, fara a afecta in nici un fel portanta.

   Partea rusa a sustinut chiar ca aeronava ar fi executat un tonou, continuandu-si apoi zborul in urcare pana la locul prabusirii, o afirmatie de o cretinatate totala, fiindca TU-154M are o anvergura de 38 de metri, deci planul stang ar fi trebuit sa traverseze solul, pana la o adancime de cel putin 6 metri, in absenta portiunii desprinse deja, care avea 6,5 metri lungime.

 Chiar de ar fi fost adevarat, bucata rupta din plan nu ar fi putut ajunge la 111 metri distanta de acel arbore, acolo unde a fost gasita ulterior, ci la maxim 12 metri.

 Si, cu atat mai mult, avionul nu ar mai fi putut urca, avand o treime din plan lipsa, pentru a justifica astfel restul distantei parcurse pana la locul prabusirii.

   Tot el a demonstrat ca aeronava nu a intrat in contact cu nici un arbore, fiindca planul s-a rupt la circa 69 de metri distanta de acel mesteacan, la o altitudine de 26 de metri, deci cu 14 metri deasupra inaltimii maxime a arborilor locali, cel mai probabil din cauza a doua impacturi, in succesiune rapida, pe intrados (proiectile ?!).

 

17. Avionul iesise din lucrari de reparatii capitale in decembrie 2009, deci starea sa tehnica trebuie sa fi fost foarte buna, la momentul catastrofei.

 

 

18. Partea rusa a acuzat partea polona de neinspectarea, in prealabil, a zonei aerodromului din Smolensk si minte din nou, fiindca exista documente care atesta o astfel de solicitare din partea poloneza, care a fost refuzata de rusi.

 Antoni Macierewicz, presedintele comisiei parlamentare poloneze de ancheta, pune bomboana pe coliva afirmand:

 - guvernul rus a manipulat circumstantele, adoptand o procedura civila de ancheta (pe care a incalcat-o grosolan, ulterior) in investigarea unui zbor militar;

- acest artificiu (i)legal i-a privat pe polonezi de posibilitatea apelului la International Civil Aviation Organization;

- situatia politica din Polonia este foarte dificila, prin ascensiunea la putere a unui regim politic deschis pro-rusesc, cercetatorii temandu-se sa sustina ancheta, pentru a nu-si periclita carierele sau chiar vietile, mai ales ca au existat decese suspecte ale expertilor sau martorilor.

 

 

 

In privinta focurilor de arma, ma vad nevoit sa-l contrazic pe autorul documentarului, fiindca pe lista pasagerilor apar, asa cum ma si asteptam, garzile de corp si anume: Lt. Col. Jaroslaw Florczak, Plt. Artur Francuz, Lt. Pawel Janeczek, Plt. Pawel Krajewski, Cpt. Dariusz Michalowski, Slt. Piotr Nosek, Plt. Agnieszka Pogródka-Weclawekm, Plt. Jacek Surówka si Plt. Marek Uleryk, care trebuie sa fi avut arme si munitii asupra lor, asa ca focurile de arma, ce se aud in filmarea ghinionistului jurnalist ucrainean, ar fi putut fi provocate de munitia care exploda din cauza incendiilor, desi, personal, dat fiind cursul ulterior al evenimentelor, nu am mare incredere in aceasta posibilitate.

 

Constat din nou, cu regret, opacitatea unor personaje, altminteri bine intentionate, care nu vad dincolo de aparente.

 

Analistii polonezi din film si chiar si fostul sef-adjunct al Biroului Securitatii Nationale, Witold Waszczykowski (directorul Aleksander Szczyglo a fost una dintre victimele de la Smolensk), refuza sa vada pericolul reprezentat de fascismul Uniunii Europene si al NATO, fiind speriati doar de vecinatatea cu rechinul rus, desi Polonia a fost destul de lucida, in perspectiva istoriei, ca sa nu-si distruga intentionat forta armata, asa cum a procedat Romania, in perioada 2000-2001, pentru a ramane fara aparare in fata unei agresiuni externe, ce ar putea proveni tocmai din partea asa-zisilor aliati occidentali, care au mai vandut cel putin o data Polonia, la masa tratativelor.

 

 

 

Absenta oficialilor UE si ai SUA de la funeraliile presedintelui Lech Kaczynski, in baza unui pretext meteo transparent, ar trebui sa le dea mult mai mult de gandit polonezilor, privind planurile de viitor ale ocultei mondiale in ceea ce-i priveste.

 

 

 

La fel de ciudata este si mirarea lui Vladimir Bukovski, cand invazia Rusiei din Georgia nu a fost privita de puterile planetei drept motiv suficient pentru declararea unui razboi, asa cum au facut-o tare oportun impotriva lui Saddam Hussein, cand trupele acestuia s-au lasat cuprinse de elan, ajungand din inertie tocmai in Kuwait.

 

De ce, oare, se uita atat de usor istoria, mai ales atunci cand Bukovski este intervievat de un polonez ?

 

In ciuda atacurilor aproape simultane asupra Poloniei, din luna septembrie a anului 1939, stapanii planetei au decis ca numai o tara este agresoare, Germania lui Hitler, fiindca asa scria in cartile lor, ca URSS va ramane aliata lor, chiar daca va comite pe teritoriul polonez crime mult mai grave decat nazistii, ca razbunare pentru planurile rasturnate cu 19 de ani mai devreme.

 

Care ar fi concluzia mea in privinta "accidentului" de pe Severny ?

 

 

Opinia mea este ca avionul a fost dirijat intentionat pe un aerodrom cu trafic redus si dotari minime - care au fost scoase din uz partial si a carui vizibilitate a fost redusa artificial prin generarea de fum cu auto-utilitarele TMC-65 (motoare turboreactoare modificate, montate pe sasiuri Ural-375) - fiind introdus intr-o procedura de apropiere riscanta - de catre o persoana ce nu avea ce cauta in turnul de control - pentru ca prabusirea avionului sa poata fi catalogata drept accident, iar competenta echipajului polonez, care a decis, la modul oportun, abandonul procedurii de aterizare, desi primise continuu indicatii eronate de la controlorii de trafic de la sol, a provocat reactia trupelor OMON si SPETSNAZ comasate in padurea Smolensk (a caror prezenta in numar nejustificat de mare a fost amintita de unele rapoarte ale martorilor), care au deschis focul asupra avionului aflat deja pe panta ascendenta, la o inaltime sigura deasupra padurii, provocand cedarea planului stang al aeronavei si prabusirea acesteia.

 

 

 

Material primit pe e-mail.

0 comentarii2877 vizualizări16 martie 2012




rss 2.0
rss 2.0