"Prezentul demers pleaca de la dorinta prezentarii unei situatii faptice si juridice de actualitate si de interes in Romania si nu urmareste in niciun fel incurajarea cetatenilor la ignorarea deciziilor autoritatilor. Consider ca interesul public general si obligatia protejarii sanatatii publice au necesitat aplicarea unor masuri de restrangere a exercitarii anumitor drepturi si implicit a unor amenzi contraventionale persoanelor care au nesocotit aceste masuri. Pe de alta parte insa, normele legale care reglementeaza aceste masuri si aplicarea amenzilor aferente nerespectarii lor, trebuiau sa se conformeze principiilor constitutionale necesare in elaborarea si punerea in aplicare a oricarui act normativ. Mai mult, instituirea starii de urgenta pentru protejarea interesului public general presupune posibilitatea restrangerii unor drepturi si libertati ale cetatenilor, dar aceste restrangeri trebuie realizate in mod justificat si proportional cu situatia care le-a impus. Curtea Constitutionala a fost chemata de catre Avocatul Poporului sa se pronunte asupra legalitatii unor asemenea masuri, analizand constitutionalitatea OUG nr. 1/1999, respectiv a OUG nr. 34/2020." Georgiana Sabo, avocat partener Iordachescu & Asociatii

 Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.1/1999 reglementeaza regimul starii de asediu si regimul starii de urgenta, iar Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.34/2020 modifica si completeaza OUG nr.1/1999. 

 CCR a constatat constitutionalitatea OUG n.r1/1999 in ansamblul sau, cu exceptia dispozitiilor art. 28, potrivit carora constituie contraventie nerespectarea dispozitiilor art. 9 din aceeasi ordonanta. Conform acestor prevederi, constituie contraventie si implicit se poate sanctiona cu aplicarea unei amenzi, orice incalcare a obligatiei generale de a respecta si de a aplica toate masurile stabilite ca fiind obligatorii pe perioada starii de urgenta. Curtea Constitutionala a aratat ca aceste prevederi sunt neconstitutionale intrucat nu prevad in mod expres care sunt faptele care constituie contraventie si care pot fi astfel sanctionate cu amenda. Aflati in fata unor asemenea prevederi, cetatenii nu ar avea posibilitatea sa prevada in mod clar, precis, neechivoc, care dintre conduitele lor ar putea fi apreciate ca fiind contraventionale si ar putea atrage aplicarea de amenzi. Pe de alta parte, nici agentul constatator al contraventiei nu ar putea sa prevada in mod clar si neechivoc care dintre conduitele cetatenilor ar putea constitui contraventii, acest aspect fiind lasat practic la libera sa apreciere, in masura in care norma legala criticata nu prevede niciun fel de criterii sau conditii pe care sa le aiba in vedere agentul constatator. Desigur ca cetatenii amendati por formula plangere impotriva procesului verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a amenzii, insa judecatorul chemat sa solutioneze plangerea s-ar lovi de aceleasi impedimente in stabilirea faptei cu caracter contraventional. O alta critica adusa acestor norme consta in aceea ca prevad o singura sanctiune contraventionala principala -  amenda, nediferentiata in functie de gravitatea faptei constatate.

 In aceste conditii, CCR a stabilit ca dispozitiile art. 28 din OUG nr.1/1999 incalca principiile de claritate, precizie si previzibilitate ce trebuie sa caracterizeze un astfel de act normativ, precum si principiul restrangerii proportionale a drepturilor si libertatilor fundamentale, fiind, prin urmare, contrare Constitutiei, respectiv dispozitiilor art. 1 alin.5 si ale art. 53 alin.2 ale acesteia.

 Pe de alta parte, atat OUG nr.1/1999, cat si OUG nr.34/2020 sunt acte normative care reglementeaza regimul juridic al starii de urgenta. Acestea au ca scop crearea cadrului legal necesar pentru luarea unor masuri exceptionale impuse de buna gestionare a situatiei de criza care a determinat instituirea starii de urgenta. Aceste masuri pot viza inclusiv atributii ale institutiilor fundamentale ale statului si restrang anumite drepturi si libertati fundamentale ale cetatenilor, cum ar fi dreptul la libera circulatie, dreptul de proprietate, dreptul la munca si protectie sociala, dreptul la informare, libertatea economica etc. Prin urmare, CCR a constatat ca ordonantele mentionate, prin instituirea de masuri exceptionale, restrang drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor si pot viza inclusiv atributii ale institutiilor fundamentale ale statului .

 Potrivit dispozitiilor art. 115 alin. 6 din Constitutie, ordonantele de urgenta nu pot afecta regimul institutiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertatile si indatoririle prevazute de Constitutie. Cu alte cuvinte, Parlamentul este recunoscut de Constitutie ca for legislativ, in timp ce Guvernul poate emite acte normative - ordonante -  doar in temeiul delegarii legislative primite de la Parlament. Guvernul nu poate insa emite ordonante de urgenta atunci cand vorbim de restrangerea drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor si nici de regimul institutiilor fundamentale ale statului, singurele acte recunoscute de Constitutie ca avand aceasta putere fiind legile, adoptate de Parlament. Prin urmare, CCR a constatat ca OUG nr.34/2020 este neconstitutionala, fiind emisa cu incalcarea dispozitiilor art. 115 alin.6 din Constitutie.

 OUG nr.1/1999 nu poate suferi aceleasi critici intrucat la momentul adoptarii sale de catre Guvern dispozitiile art. 115 alin.6 nu era in vigoare. Acestea au fost  introduse cu ocazia revizuirii Constitutiei prin Legea nr.429/2003. Prin urmare, OUG nr.1/1999 este constitutionala, fiind adoptata cu respectarea normelor constitutionale in vigoare la acea data. 

 Decizia CCR privind neconstitutionalitatea art. 28 din OUG nr.1/1999, respective a OUG nr. 34/2020, va justifica si determina cu siguranta formularea a numeroase plangeri impotriva proceselor verbale de constatare a contraventiilor si aplicare a amenzilor pe perioada starii de urgenta. Plangerea urmeaza procedura obisnuita prevazuta in Ordonanta nr.2/2001, fiind solutionata de judecatoria in a carei circumscriptie a fost savarsita contraventia. Plangerea se poate depune in termen de 15 zile de la data inmanarii sau comunicarii procesului-verbal de contraventie, insa, data fiind instituirea starii de urgenta, acest termen incepe sa curga doar dupa incetarea acesteia. Formularea plangerii suspenda executarea sanctiunii amenzii.

 Dat fiind numarul foarte mare de procese-verbale intocmite in acest sens pe intreg teritoriul tarii (peste 300.000) se pune problema aparitiei riscului de supraincarcare a instantelor judecatoresti si a unei iminente paralizari a sistemului judiciar cu solutionarea acestora. O solutie foarte probabila la aceasta problema ar reprezenta-o adoptarea unei legi de amnistie cu privire la plata amenzilor aferente acestor procese-verbale, un proiect de lege in acest sens aflandu-se deja in dezbatere.

 Un alt subiect ce prezinta o importanta deosebita, asupa caruia s-a aplecat CCR cu acest prilej, la solicitarea Avocatului Poporului, este cel legat de legalitatea masurilor dispuse de Presedintele Romaniei pe perioada starii de urgenta. CCR  a aratat astfel ca respectivele masuri sufera critici severe de legalitate, aceasta institutie nefiind insa in masura sa le cenzureze cu ocazia controlului de constitutionalitate a dispozitiilor OUG nr.1/1999, respectiv OUG nr.34/2020. Este cu siguranta un subiect care va face obiectul unor dezbateri viitoare.