Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Justitie - Drept Miercuri 02 Decembrie 2020 - 7306 vizitatori azi
INGRADIREA LIBERULUI ACCES LA INFORMATII DE DREPT PUBLIC.

Cel mai nou proiect de lege isi propune sa aduca o serie de amendamente importante, care tind sa transforme dramatic relatia dintre institutii si cetateni; Proiectul legislativ urmareste restrangerea dreptului persoanelor de a avea acces liber la informatii de interes public; Aceasta initiativa este un regretabil pas inapoi in demersul imbunatatirii transparentei in activitatea autoritatilor si institutiilor publice, care tinde sa goleasca de continut unul din principalele drepturi fundamentale pe care se bazeaza un sistem democratic.  

 

CLUJ-NAPOCA, 19 Octombrie 2020: Potrivit Legii nr. 544/2001, accesul liber si neingradit al persoanei la orice informatii de interes public constituie unul dintre principiile fundamentale ale relatiilor dintre persoane si autoritatile publice, in conformitate cu Constitutia Romaniei si cu documentele internationale ratificate de Parlamentul Romaniei.

 

"Cel mai nou proiect de lege inregistrat in Parlament referitor la modificarea acestei legi isi propune sa aduca o serie de amendamente importante, care tind sa transforme dramatic relatia dintre institutii si cetateni si posibilitatea acestora din urma de a avea acces la informatiile publice si implicit de a participa la dezbaterea publica. Aceasta initiativa legislativa este justificata de autorii sai prin faptul ca formularea cererilor de acces la informatiile publice ar fi deosebit de oneroasa pentru angajatii autoritatilor publice insarcinati sa le solutioneze, aceste cereri fiind adesea abuzive si urmarind sa ameninte, santajeze si sa hartuiasca functionarii publici." afirma Georgiana Sas, avocat Iordachescu & Asociatii.

 

Proiectul vizeaza art. 5 si art. 9 din Legea nr. 544/2001, insa schimbarile prefigurate pentru art. 9 promit sa aiba consecinte dramatice in ceea ce priveste solicitarea si obtinerea informatiilor de interes public. Astfel, se urmareste modificarea alin. 1 si introducerea a trei noi alineate, alin. 3, 4, si 5, art. 9 urmand sa arate astfel: 

 

Alin. 1: In cazul in care solicitarea de informatii implica realizarea de copii de pe documentele detinute de autoritatea sau institutia publica sau alte servicii suplimentare, costul serviciilor de copiere, de scanare, de anonimizare a datelor cu caracter personal, de cautare si identificare a documentelor in arhiva precum si orice alte operatiuni necesare este suportat de catre solicitant, in conditiile prezentei legi; daca informatiile solicitate se afla deja pe site-ul Web al institutiei, raspunsul va cuprinde doar indicarea locului unde pot fi gasite acestea, iar in cazul in care volumul informatiilor solicitate depaseste 50 de pagini, autoritatea poate refuza transmiterea acestora.

 

Alin. 2: Daca in urma informatiilor primite petentul solicita informatii noi privind documentele aflate in posesia autoritatii sau a institutiei publice, aceasta solicitare va fi tratata ca o noua petitie, raspunsul fiind trimis in termenele prevazute la art. 7 si 8.

 

Alin. 3: Cuantumul taxei pentru serviciile prestate, respectiv actiunile desfasurate, potrivit alin. (1) al prezentului articol, va fi stabilit prin act administrativ emis, sau dupa caz, adoptat de catre organele de conducere a entitatilor prevazute la art. 2, lit. a) din prezenta lege , respectiv prin Hotararea Consiliului Local in cazul unitatilor administrativ-teritoriale, in functie de durata, complexitatea si volumul serviciilor si actiunilor ce trebuie efectuate in vederea punerii la dispozitia petentilor a informatiilor solicitate, in forma solicitata, stabilirea respectivului cuantum fiind in competenta exclusiva a autoritatilor, sau dupa caz, a organelor de conducere a institutiilor publice mai sus mentionate.

 

Alin. 4: Taxa instituita potrivit alin. (3) se va aplica si in cazul in care respectivele informatii de interes public sunt solicitate in format electronic, in conditiile in care documentele ce cuprind respectivele informatii de interes public sunt detinute doar in format scris si sunt indosariate, iar pentru a fi comunicate corespunzator si in timp util petentilor presupun activitati suplimentare de copiere, scanare, anonimizare a datelor cu caracter personal si alte activitati ce implica un volum, o complexitate, sau dupa caz, o durata mare de munca.

 

Alin. 5: Autoritatea sau institutia publica are dreptul sa refuze motivat comunicarea informatiilor solicitate in conditiile in care acestea contin date cu caracter personal ce nu pot fi anonimizate ori in conditiile in care aceste informatii sunt solicitate cu rea-credinta, incalcand dispozitiile referitoare la buna-credinta prevazute in Constitutie si legile in vigoare; de asemenea, in cazul in care informatiile solicitate fac trimitere la contracte care cuprind clauze confidentiale ce ar putea pune in pericol activitatea unor firme sau daca exista un proces pe rol, iar informatiile ar putea cauza uneia dintre parti in judecarea echitabila a cauzei, acestea nu se pun la dispozitia solicitantului. 

 

In analiza modificarilor prefigurate pentru alin. 1 trebuie avut in vedere faptul ca in capitolul al doilea din Normele metodologice din 2002 de aplicare a Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public se precizeaza si se detaliaza obligatia autoritatilor si institutiilor publice de a organiza compartimente specializate de informare si relatii publice sau de a desemna persoane cu atributii in acest domeniu. "Nu este deloc rezonabil ca cetatenii, beneficiarii comunicarilor de informatii de interes public, sa devina responsabili pentru problemele de personal din institutiile publice si modul in care volumul de munca este impartit intre persoanele competente in acest domeniu. In plus, din moment ce rolul lor este comunicarea cu publicul, deci desfasurarea tuturor activitatilor necesare acestui demers, remuneratia persoanelor responsabile este datorata tocmai pentru indeplinirea atributiilor amintite. Or, din moment ce aceasta remuneratie provine si din contributiile particularilor la bugetul de stat, este neclar de ce acestia din urma ar trebui sa plateasca din nou atunci cand solicita informatii de interes public." continua Av. Georgiana Sas. 

 

Prin urmare, se poate observa ca, cel putin in aparenta, proiectul legislativ urmareste restrangerea dreptului persoanelor de a avea acces liber la informatii de interes public pentru a solutiona deficientele de ordin administrativ care exista in compartimentele special create in acest scop. Acest lucru nu poate fi acceptat, intrucat dreptul particularilor este unul reglementat nu doar in Constitutie, dar si pe plan international, iar restrangerea lui poate avea loc doar atunci cand este legitima, proportionala si necesara intr-o societate democratica. 

 

In acest sens, legislatia si jurisprudenta europeana recunosc in materia accesului la documentele institutiilor unionale principiul acordarii unui acces cat mai larg posibil, exceptiile de la acesta fiind de stricta reglementare si aplicare. Remedierea organizarii deficitare a institutiilor publice nu poate fi considerata ca fiind o astfel de exceptie si nici nu poate fi pusa in sarcina particularilor, cu atat mai putin atunci cand presupune restrangerea dramatica a unor drepturi fundamentale. Dreptul la informatie este deosebit de important si pentru ca este strans legat de dreptul la libera exprimare, care produce la randul sau efecte asupra exercitarii altora, precum dreptul la libera intrunire si asociere, dreptul la vot etc.. Dupa cum se preciza si in una din hotararile Curtii Inter-Americane a Drepturilor Omului: "Libertatea de exprimare este una din pietrele de temelie pe care se bazeaza intocmai existenta unei societati democratice. Este indispensabila pentru formarea opiniei publice. Este de asemenea o conditie sine  qua  non pentru dezvoltarea partidelor politice, a sindicatelor, a societatilor culturale si stiintifice si, in general, a celor care doresc sa influenteze publicul. Ea reprezinta, pe scurt, mijlocul care ii permite comunitatii, atunci cand o exercita, sa fie suficient informata. In consecinta, se poate spune ca o societate care nu este bine informata nu este cu adevarat libera.". 

 

O alta critica referitoare la modificarile aduse alin. 1 are in vedere reglementarea posibilitatii autoritatilor de a refuza transmiterea informatiilor de interes public atunci cand depasesc 50 de pagini. Trecand peste faptul ca acest standard este stabilit in mod complet arbitrar, trebuie remarcat ca reglementeaza un motiv suplimentar de refuz al comunicarii unei informatii de interes public, neprevazut la art. 12 din lege si justificat doar de volumului ei. O astfel de abordare este nu doar dificil de inteles si acceptat, dar tinde sa lipseasca de continut intocmai dreptul cetatenilor la informare. Particularii nu pot anticipa intotdeauna amploarea informatiilor pe care le solicita si este profund injust ca accesul sa le fie limitat in baza unui numar aparent intamplator, cu atat mai mult cu cat nu exista un motiv legitim pentru a ingradi aceasta garantie constitutionala. In acelasi sens, este dificil de justificat un refuz bazat pe acest motiv din moment ce, in temeiul aceleiasi propuneri legislative, particularul ar fi responsabil cu suportarea costurilor tuturor operatiunilor necesare comunicarii informatiilor.

 

In expunerea de motive a initiativei legislative, una din solutiile propuse pentru degrevarea angajatilor este de a lasa la latitudinea autoritatilor publice modalitatea prin care vor pune la dispozitie informatiile de interes public, intrucat respectarea prevederilor legale actuale obliga intreg personalul sa afiseze informatii "reprezentate in sute de pagini si […] sunt totodata inutile". Astfel, ar urma ca institutia sa aleaga daca informatiile vor fi afisate pe site, la sediu sau supuse spre consultare in spatii special amenajate. Or, aprecierea utilitatii informatiilor de interes public nu este de competenta initiatorilor proiectului. Aceste informatii sunt utile prin ele insele, intrucat asigura transparenta in relatia cu particularii si faciliteaza intelegerea de catre acestia a modului in care autoritatile isi desfasoara activitatea. 

 

Analizand solutiile concrete propuse prin acest proiect de lege, observam ca ele nu tin cont de o serie de realitati practice. Astfel, daca autoritatile opteaza pentru publicarea exclusiva a informatiilor pe site, mai mult de 10% din romani nu vor avea acces la ele (potrivit unui infografic al Monitorului Social bazat pe datele Eurostat, 84% din gospodariile din Romania sunt conectate la internet; acesta poate fi consultat la adresa https://monitorsocial.ro/indicator/1087/, accesat in data de 17.10.2020). Apoi, daca aleg sa le puna la dispozitie la sediu sau in spatii speciale, nu se are in vedere faptul ca exista persoane aflate in imposibilitate de a se deplasa, motiv pentru care dreptul lor de acces la informatii de interes public este negat. Prin urmare, este de natura evidentei ca o astfel de abordare creeaza o serie de noi dificultati si inechitati in sarcina persoanelor care ar trebui sa fie neingradite in accesarea acestor date.  

 

Prin alin. 3 si 4 se urmareste reformarea substantiala a taxelor percepute pentru comunicarea informatiilor de interes public. Forma actuala a Legii nr. 544/2001 prevede ca "In cazul in care solicitarea de informatii implica realizarea de copii de pe documentele detinute de autoritatea sau institutia publica, costul serviciilor de copiere este suportat de solicitant, in conditiile legii.", iar la art. 18 din Normele metodologice se explica faptul ca accesul la informatii de interes public este gratuit, singura operatiune taxabila din cadrul acestui demers fiind copierea. Costul acestui serviciu va fi aprobat, respectiv actualizat prin actul administrativ al conducatorului autoritatii sau institutiei publice centrale sau locale si nu poate depasi 0,05% din salariul minim pe economie calculat per pagina.

 

"Cu toate ca expunerea de motive a noului proiect critica forma actuala a legii pentru ca nu este formulata suficient de precis, suntem de parere ca acelasi lucru poate fi spus si despre varianta nou propusa pentru reglementarea taxei care ar trebui suportata de particulari si care vizeaza totalitatea operatiunilor necesare comunicarii. Astfel, pe de o parte, fiecare entitate ar avea posibilitatea de a stabili propriile tarife si, pe de alta parte, ar avea in vedere "durata, complexitatea si volumul serviciilor si actiunilor ce trebuie efectuate", elemente subiective, pe care particularii nu le pot anticipa intotdeauna, ceea ce ar cauza o alta grava incalcare a principiului egalitatii cetatenilor." Av Georgiana Sas.

 

De asemenea, consideram ca, desi modul de organizare a departamentelor de comunicare si informare a publicului reprezinta atributia exclusiva a institutiilor si autoritatilor publice, efectele produse in ceea ce priveste particularii - termenele de comunicare, motivele de refuz, taxele etc. - trebuie sa fie caracterizate de claritate, previzibilitate si omogenitate, fara a distinge dupa institutia careia ii este adresata solicitarea. O abordare precum cea pentru care s-a optat in proiectul de modificare a legii tinde sa descurajeze particularii sa fie vigilenti in observarea activitatii institutiilor si sa fie proactivi in relatia cu ele, elemente care sunt fara indoiala esentiale intr-o democratie veritabila. 

 

La alin. 5 se prevede ca "Autoritatea sau institutia publica are dreptul sa refuze motivat comunicarea informatiilor solicitate […] in conditiile in care aceste informatii sunt solicitate cu rea-credinta, incalcand dispozitiile referitoare la buna-credinta prevazute in Constitutie si legile in vigoare". Ca aspect preliminar, nu putem sa nu remarcam redundanta acestor prevederi, incalcarea dispozitiilor constitutionale si legale fiind o consecinta logica a adoptarii unui comportament contrar bunei-credinte. 

 

Mai problematic insa este faptul ca modificarea pare sa instituie o prezumtie de rea-credinta in sarcina particularilor care doresc sa fie informati in conditiile legii, ceea ce nu poate fi acceptat. Dreptul la informatie este un drept constitutional a carui exercitare trebuie asigurata de autoritati oricarei persoane interesate, si nu ingradit pe baza unor presupuneri nefundamentate, dar care se doresc a fi reglementate. Pentru a vorbi de un veritabil stat de drept este necesar ca autoritatile si institutiile sa isi desfasoare activitatea in mod transparent si sa ofere informatii in acest sens fara sa manifeste suspiciuni fata de solicitanti. Aceasta viziune intereseaza cu atat mai mult in cazurile in care componenta/conducerea institutiilor publice este stabilita prin votul populatiei, intrucat acesta ofera legitimitate activitatilor desfasurate, particularii fiind indreptatiti sa le verifice si sa fie informati corespunzator. Textul propunerii de modificare se remarca din nou prin lipsa de claritate, intrucat nu se face nicio mentiune cu privire la imprejurarile pe baza carora se stabileste reaua-credinta a petentului. Ne aflam asadar in prezenta unui alt motiv nejustificat de refuz de comunicare, institutiile publice putand deveni astfel discretionare in decizia cu privire la un drept esential in forul dezbaterii democratice. 

 

Unul din reprosurile aduse de initiatorii proiectului legislativ in cadrul expunerii de motive se refera la abuzarea de prevederile Legii nr. 544/2001 de catre organizatiile non-guvernamentale. Despre acestea se sustine ca solicita transmiterea, in format electronic, de "intregi arhive de mii de pagini de documente pe mai multi ani, ale Primariilor". De asemenea, se arata ca aceste organizatii folosesc aceste documente in scopul exercitarii "diverselor forme de santaj, fie fata de functionarii din Primarii sau demnitari, fie fata de firmele cu care Primariile in cauza au incheiate diverse contracte", pentru a pune presiune pe acestia si pentru a instiga "cetatenii impotriva autoritatilor locale si de a provoca scandaluri publice". 

 

In legatura cu aceste sustineri, trebuie punctate cateva aspecte. Mai intai, legea nu prevede nicio limitare cu privire la intinderea informatiilor care pot fi solicitate si nici vreo conditionare cu privire la modalitatea de transmitere a acestora. Aceasta este, de altfel, solutia rationala. Din moment ce au formulat o solicitare, particularii nu cunosc a priorivolumul informatiilor si, pe de alta parte, posibilitatea acestora de a alege forma in care sa le fie comunicare reprezinta un mod de a le facilita accesul. 

 

In al doilea rand, daca intr-adevar au existat cazuri in care informatiile de interes public obtinute in temeiul legii au fost folosite in scop infractional, persoanele interesate puteau lua masuri de angajare a raspunderii penale, intrucat faptele descrise anterior sunt incriminate ca atare in Codul penal. O modificare radicala a legii este o solutie nu doar nejustificata si profund disproportionata, dar complet inadecvata pentru rezolvarea acestei pretinse probleme. Intentia duplicitara a unor solicitanti de informatii nu poate fi sanctionata prin limitarea generala a accesului la informatii de interes public, implicit a unor persoane straine de aceasta conduita. 

 

Nu in ultimul rand, aceasta atitudine sceptica fata de actorii non-guvernamentali este intr-un vadit contrast cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului in materia art. 10 din Conventie. Desi reticenta la inceput, instanta europeana a recunoscut un drept individual de acces la informatiile detinute de stat pentru a ajuta publicul sa isi formeze o opinie cu privire la chestiunile de interes general. 

 

De asemenea, a subliniat in repetate randuri ca rolul presei de a crea forumuri pentru dezbatere publica nu este rezervat exclusiv acesteia, ci poate fi asumat si de alti actori, precum organizatiile non-guvernamentale. Din acest punct de vedere, ultimele beneficiaza de aceleasi garantii specifice in materia art. 10 din Conventie ca si media si jurnalistii. In pregatirea acestui demers, strangerea de informatii este deosebit de importanta si constituie un element esential al unei dezbateri publice informate. Restrictionarea accesului la informatii inca din aceasta etapa justifica cea mai atenta analiza, intrucat statele au obligatia de a elimina eventualele obstacole din calea exercitarii functiilor presei atunci cand ele exista doar din cauza unui monopol informational detinut de autoritati. Mai mult, s-a observat ca piedicile create pentru a ingreuna accesul la informatii de interes public pot descuraja actorii care indeplinesc roluri similare presei din a-si exercita rolul vital de "caine de paza" al democratiei.

 

Prin urmare, se delimiteaza cu claritate faptul ca rolul acestor organizatii nu este de a instiga cetatenii impotriva autoritatilor, ci de a-i informa in mod complet si corespunzator cu privire la activitatea lor. Daca rezultatele documentarii nu sunt cele asteptate, o reactie de nemultumire publica este mai mult decat justificata, iar solutia nu este cenzurarea ei, ci imbunatatirea activitatii institutionale. 

 

In partea finala a expunerii de motive se precizeaza ca inconvenientele care deriva din indeplinirea atributiilor prevazute in Legea nr. 544/2001 sunt incompatibile cu statul de drept si ca autoritatile si institutiile publice trebuie sa asigure exercitarea prerogativelor puterii de stat. Dupa cum am precizat anterior, legea prevede in termeni foarte clari obligatia de a infiinta departamente specializate, tocmai pentru a asigura comunicarea prompta si completa a informatiilor solicitate fara a afecta activitatea curenta a institutiilor. Pe de alta parte, se sustine ca prerogativele puterii de stat sunt incompatibile cu respectarea drepturilor fundamentale. Nu putem decat sa constatam o grava eroare, deoarece asigurarea respectarii acestora este chiar o obligatie imperativa corelativa acestor puteri. Mai mult, respectarea statului de drept, care functioneaza in baza principiilor democratice, este strans legata de un perpetuu dialog in spatiul public, ce trebuie in permanenta intretinut cu informatii de actualitate. 

 

"Increderea cetatenilor in institutiile statului este unul din principalii factori care contribuie la fortificarea institutiilor democratice si a valorilor statului de drept. Ca in orice alta situatie insa, increderea se dobandeste printr-un efort comun, sustinut de o comunicare onesta si permanenta. Suntem de parere ca aceasta initiativa este un regretabil pas inapoi in demersul imbunatatirii transparentei in activitatea autoritatilor si institutiilor publice, care tinde sa goleasca de continut unul din principalele drepturi fundamentale pe care se bazeaza un sistem democratic." Av. Georgiana Sas.

0 comentarii1071 vizualizări19 octombrie 2020




rss 2.0
rss 2.0