Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Ezoterism Luni 19 August 2019 - 3858 vizitatori azi
Enigmele psihicului nostru.

Oamenii accepta ca au un corp fizic, pentru ca-l pot vedea, pipai, folosi… Dar despre psihologia lor particulara, majoritatea oamenilor nici macar nu se intreaba ce? si cum? De ce apare situatia aceasta ciudata (chiar absurda), cand noi depindem de starea noastra interioara in procent de 90-95% si doar 5-10% depindem de situatiile externe?  De unde vine nestiinta, ignoranta aceasta tragica a acestei omeniri nefericite?

Chiar daca s-ar putea sa suparam pe unii, trebuie sa recunoastem, cu mana pe inima, intr-un acces de sinceritate totala, ca ignoranta vine din lipsa de educatie. Suntem aproape analfabeti in privinta reactiilor noastre spontane la nivel mental, emotional sau al vointei etc. Parintii nostri (n.r.-unii) sunt la fel de analfabeti ca si noi. Profesorii, aceeasi situatie. Preotii, indrumatorii spirituali, in general, sunt chiar mai rau decat toti, pentru ca ei pretind ca stiu silabisi continutul psihicului. Nici macar psihologii nu inteleg ce se intampla inauntrul nostru, dar cel putin ei stiu ca acolo e ceva. Imaginati-va un roman in fata unui afis cu un text in chineza sau araba. El stie ca acolo e un text, un mesaj, dar nu-l intelege. Isi poate da cu parerea, poate fi aproape de subiectul real, dar…  Cam asa sunt psihologii in fata psihicului uman.

Stim ca exista o lume exterioara, o tara, un oras, strada, casa in care ne aflam. Dar daca ne intreaba cineva in ce tara psihologica ne aflam, ridicam din umeri nedumeriti: tara psihologica? Ce e aia? Or acolo traim noi, este lumea noastra adevarata, unde suntem premiati sau pedepsiti, unde iubim sau uram, unde  luam decizii sau le respingem.  Explicatia este simpla: tara psihologica nu poate fi detectata cu ajutorul celor cinci simturi comune, specifice lumii fizice (vaz, auz, miros, pipait si gust) si acest lucru simplu este suficient pentru a ne face orbi in lumea interioara. Acolo putem patrunde cu alt simt, simtul autoobservarii psihologice (introspectia, cum o numesc psihologii). El s-a atrofiat, ca orice organ care nu este folosit, si poate fi pus din nou in functiune doar folosindu-l din nou, cat mai des. Vrem sa stim de ce simpatizam sau antipatizam spontan, fara motivatie exterioara, o anumita persoana chiar la prima intalnire? Vrem sa stim de ce ne sculam uneori "cu fata la cearsaf"? De ce reactionam dur cand ar trebui sa fim blanzi sau invers? De ce suntem mereu nemultumiti? De ce noua ni se intampla tot ce e rau? Toate aceste intrebari - si multe altele - isi au raspunsul in tara psihologica. Acolo gasim, daca stim cauta, cauza tuturor  nefericirilor noastre, a neputintelor si frustrarilor noastre. Dorurile si jalea, melancolia si visarea, teama si curajul, totul este acolo.

 

Din tot ce am spus pana acum, se intelege ca nimeni nu poate face pentru noi aceasta investigatie, acest studiu. E lumea noastra interna si noi suntem responsabili pentru ea. Tot ce putem face este sa dam unele indicatii sumare, pentru incepatori, cum ar fi longitudinea si latitudinea pentru geografia fizica. In rest, explorarea, descoperirea si defrisarea apartin fiecaruia dintre noi.

Daca am primi cadou acest simt minunat al autoobservarii interioare, ce am descoperi acolo, in acea Terra incognita, tinutul misterios al propriei noastre psihologii? In primul rand Constiinta, care ar putea fi definita ca o energie, o energie de tip superior, in imediata apropiere a energiei Spiritului pur. Exista sapte tipuri diferite de energie in corpul nostru, in anatomia noastra oculta: energia mecanica, apartinand corpului fizic; energia psihica, apartinand emotiilor; energia mentala, a mintii (sunt foarte diferite aceste doua tipuri de energie); energia volitiva, adica a vointei; energia constientiva, a Constiintei si ultima, cea mai elevata, mai subtila, energia Spiritului pur.  Functional, am putea defini Constiinta drept capacitatea de a cunoaste tot ce se intampla (inauntrul si in afara noastra) si de a intelege ceea ce cunoastem.

 

Metaforic vorbind, Constiinta este lampa care lumineaza in intuneric. Totul este bine si frumos, doar ca aceasta lampa are sticla atat de afumata, incat nu primim decat 3% din lumina flacarii. Cu alte cuvinte, Constiinta este inchisa, imbuteliata in ceva atat de intunecat, incat nu permite Constiintei sa se manifeste ca o Constiinta: Defectul psihologic.  Si acesta este tot energie, dar o energie de tip inferior, tenebros.

Observam ca in toate marile religii abunda aceeasi cruda realitate a existentei acestor energii inferioare, fie ca sunt numite agregate psihice (Tibet), pacate capitale sau demoni interiori (in crestinism), demonii rosii ai lui Seth (la egipteni) etc. Fiecare religie ne avertizeaza despre pericolul adormirii Constiintei din cauza defectului psihologic. Acesta, de-a lungul sutelor si sutelor de existente traite in totala inconstienta si repetand in mod mecanic aceleasi greseli, a reusit sa absoarba, pana la ora actuala, un procent de 97 la suta din Constiinta umana. In cele "O mie si una de nopti" ale arabilor  se vorbeste despre aceasta Esenta sau Constiinta prinsa in defect, folosindu-se simbolul Lampii lui Aladin, in care este captiv un spirit (geniu sau demon) atotputernic care, daca este eliberat, poate face minuni, poate indeplini orice dorinta. La fel se intampla si cu Esenta (energie de tip divin): in momentul in care scapa din defectul psihologic, poate experimenta chiar Vidul Iluminator, poate patrunde pana in Marea Realitate, poate experimenta Iluminarea. Studiile recente in neuromarketing , incercand sa explice in mod stiintific de ce oamenii aleg un produs si nu altul, au stabilit ca acum omenirea are un procent de 98 la suta de ganduri inconstiente, ganduri care pot fi foarte usor de manipulat. Ce inseamna aceasta? Daca ar fi sa asociem termenii din psihologie cu cei gnostici, ceea ce in psihologie se numeste subconstient, nu este altceva decat Constiinta adormita a psihologiei gnostice, cu alte cuvinte, Constiinta inghitita de defectul psihologic. Si spun initiatii ca sub 3 la suta Constiinta libera nu poate sa mai existe progres spiritual. Un criminal, de exemplu, are 1 la suta Constiinta libera, sau chiar zero la suta (in special in spitalele de psihiatrie). Si atunci? Ce se va intampla cu o astfel de persoana? Intelepciunea straveche ne vorbeste despre o precipitare a acelui suflet spre regnurile scufundate ale planetei noastre, dar aceasta este deja o alta tema de studiu, pe care o vom aborda intr-un subiect viitor.

In Filosofia gnostica, aceasta problema a defectului psihologic este fundamentala, pentru ca ea constituie realitatea noastra interioara, adevaratul Eu sau Ego al psihologiei oficiale si este adevaratul dusman impotriva caruia trebuie sa luptam pe viata si pe moarte. Pentru a-l invinge trebuie mai intai sa acceptam ca exista. Apoi sa-l observam in actiune. Pe urma trebuie analizat, studiat profund in cauze si manifestari si, in final, dupa ce l-am inteles, trebuie distrus. De ce trebuie distrus defectul? Pentru ca el este cel care determina comportamentul nostru mecanic, el ne aduce suferinta, nemultumirile, viciile, tot ce este rau in noi. 

Defectul psihologic are cateva caracteristici de baza, care trebuie stiute. Mai intai ca nu exista un singur defect, ci sunt mii si mii de defecte si toti le avem pe toate. Si toate lupta pentru suprematie, toate vor sa fie sef. Si se inteleg sau nu intre ele.  Locuiesc toate in tara noastra psihologica. De acolo ne manevreaza in mod secret, prin impulsuri, dorinte, reactii "spontane" etc. Ca intr-un oras, exista persoane care  se cunosc, altele care nu se cunosc; oameni care se inteleg bine cu toata lumea si oameni care nu se inteleg cu nimeni; unii care pot lucra in grup si altii care vor sa lucreze singuri. Aceasta multiplicitate interioara explica lipsa responsabilitatii morale o omului actual, deoarece, datorita schimbarii defectului care conduce la un moment dat, schimbam si comportamentul foarte rapid: astazi ne indragostim de o femeie, ii juram iubire (sincer), maine vine alt defect care n-are nicio legatura cu juramantul si plecam la fotbal, la o bere sau chiar la alta femeie (la fel de sincer). Sau avem de rezolvat ceva in camera de alaturi. Intram si constatam ca am uitat de ce am venit acolo. De ce? pentru ca, intre timp, ni s-a a schimbat "stapanul", defectul care este la volanul masinii noastre in acele momente. Observati-va cu atentie: cate dorinte avem in acelasi timp in noi? Asta este dovada cea mai clara a lipsei noastre de unitate psihologica. Suntem nu o persoana, ci mii de persoane care impart aceeasi masina umana. Vreau sa mananc!  Spune unul. Ba, vrea sa citesc ziarul, zice altul. Nici una nici alta, mai bine dau drumul la televizor, zice al treilea. Ce televizor, ce citit, mai bine ies la un fotbal cu baietii (la o cafea cu fetele)… Cel care va castiga pana la urma, va impune actiunea corpului si a mintii.

In al doilea rand, defectul este mecanic, adica repeta aceeasi actiune  pana cand este indepartat de alte defecte in lupta dura pentru controlul volanului masinii. Bem pana murim in coma alcoolica. Mancam pana crapam. Citim pana innebunim. Defectul nu are limite, nu are discernamant sau scrupule. El vrea sa bea, sa bea, sa bea… pentru ca este demonul betiei si atat stie sa faca. Multe s-ar putea spune despre defectul psihologic, dar spatiul nu permite o dezvoltare mai ampla.

 

Ultima componenta a psihicului uman este Personalitatea, care este si ea tot energetica, dar o energie neutra, un vehicul de manifestare in lumea fizica. Poate fi folosita atat de defectul psihologic, cat si de Constiinta. Interesant este ca nu ne nastem cu o personalitate, ci o cream in fiecare viata. Personalitatea se creeaza in primii sapte ani de viata, apoi nu mai poate fi schimbata, doar cizelata, adaptata la noile conditii. Se formeaza prin mostenirea genetica, prin exemplul celorlalti si prin experiente personale (adica genotip, fenotip si parotip). Personalitatea are trei componente principale: miscarea, gandirea si emotia. Toate pot fi folosite pozitiv sau negativ. Iar invatarea trebuie sa tina seama de aceste trei componente. Trebuie sa avem grija ce exemplu primesc copiii de la noi si sa urmarim o echilibrare o Constiintei si a Personalitatii, altfel apare dezechilibrul, cu toate relele ce decurg de aici. O Constiinta dezvoltata in exces, in defavoare Personalitatii duce la misticul blajin, bun la inima, dar incapabil sa actioneze in lumea fizica. Un exces de Personalitate in defavoarea Constiintei duce la smecheras, haimana, baiatul destept, care stie sa profite de ceilalti, dar nu are nici un scrupul, nicio morala, pe unde trece el manjeste totul cu noroi.

Aceste trei componente Constiinta, Defectul psihologic si Personalitatea constituie longitudinea si latitudinea geografiei noastre interioare. Dar calatoria, descoperirea si, mai ales, intelegerea acestor lucruri apartin fiecaruia dintre noi. Nimeni nu poate face aceasta explorare pentru noi.

Toate aceste lucruri, si multe altele, le puteti gasi explicate pe larg in cartea dr. Samael Aun Weor Psihologia revolutionara. Dar aveti grija, nu este o carte usor de citit, in ciuda accesibilitatii ei aparente. Defectele noastre se vor opune cu toata indarjirea, pentru ca acolo este dezvaluita existenta lor  si modul de actiune. Si ele nu vor sa fie dezvaluite, cunoscute. Si o sa simtiti plictiseala, nerabdare, enervare, o sa va amintiti ca aveti altceva de facut… Cine credeti ca este responsabil de toate aceste lucruri in interiorul nostru?

 Viorel Deliu.

.

Foto - arhiva Marius Chiuzan.

 

0 comentarii2667 vizualizări01 iulie 2013




rss 2.0
rss 2.0