Prutule, sarma ghimpata
Trasa prin inima limbii romane,
Nu de noi, tu esti asezata,
Ci, de hulpavele maini straine.
Popor roman n-ai venit dinafara;
Tu, aici, ai vietuit necontenit
In draga Basarabie milenara;
Si glia Bucovinei
Musteste-n lacrimi, neostoit.
Luneca soarele prin crugul cerului
Peste a Nistrului apa ce-si pravale dorul
La Vadul lui Voda; de-aici, clepsidra timpului
Cerne amintirea lui Stefan cum isi apara norodul.
Amarnica sarma ghimpata
Adancit-ai spinii in suflet romanesc,
Oare, de ce mai esti pastrata
In Casa Romana, iar carmacii te ocolesc?
Zabavnica sarma inspinata
Cand ai de gand sa ruginesti?
Sa te sfarme o data lacrima nesecata!
Zvarlita fii in afara gliei stramosesti!
Plang in glasuri de arama
Clopotele ciuntitei Romanii ;
Veni-va vremea sa dam sama
De anii lasati in vitregii !
De prin codrii, din campie
Eminescu sa ne mangaie!
Rodica Fercana.
0 comentarii | 3402 vizualizări | 09 noiembrie 2017 |