De cativa ani buni, ziua de 14 septembrie ne-o petrecem acasa la generalul GRIGORE BALAN, in pitorescul si linistitul sat Blajenii de Sus din comuna Sintereag, condusa cu competenta si multa daruire de un OM de aleasa cultura, Ioan Bob, un model in probleme de administratie, educatie si cultura, un  pastrator al memorie celor plecati si a traditiilor locale. Ne-am petrecut o zi in mijlocul satenilor, a cadrelor militare active si in rezerva, a oamenilor ce se dedica zi de zi culturii prin fapte demne, ca participanti activi in diferite organisme cultural-istorice si patriotice cum sunt: Cultul Eroilor, Societatea Culturala Astra, VRR Cluj, Liga Scriitorilor si celor care conduc azi destinele armatei noastre, atat de incercata de-a lungul istoriei.

Lume multa la Blajeni, venita din mai multe zone: Bistrita, Nasaud, Valea Bargaului, Rebrisoara spre a participa la slujba de pomenire a celui care a cazut la datorie in lupta pentru eliberarea Transilvaniei, la varsta de 48 de ani, in orasul Sinaia, luptand la Ilieni si pe malul stang al raului Olt, la Chichis. Ranit grav pe teritoriul localitatii Arcus la 9 sept. 1944, a decedat la spitalul din Sinaia patru zile mai tarziu, fiind inmormantat la cimitirul militar din Bucuresti.  A fost pomenit in rugaciune  alaturi de Mitropolitul Nicolae Balan, de catre preotul militar, preotul paroh si cei din vecinatate, ca o sursa a dorului si a dorintei de intoarcere a eroilor neamului in umanitate, adica de a aduce acasa nemurirea.

Un lucru bun pentru ostasii romani este intrarea in cazarma a Sfintei Cruci si a Mantuitorului, ca dovada oamenii apararii sunt mai umani, mai cinstiti si mai solidari, avand mereu alaturi pe omul momentului, preotul  militar, in starea sa de a ne conecta cu Dumnezeul din noi si cu sufletul in sufletul neamului nostru.

In ziua Sfintei Cruci, la Blajeni, s-a raspandit lumina cunoasterii unui om, a unei vieti, a unui destin, cu cuvinte inscrise in spiritul umanismului, cuvinte de invatatura, cu mesaje ascunse in raza unei mari taine. Sub patronajul Sfintei Cruci parca eroii comunica intre ei si cu fiecare dintre noi ce ne inchidem in odaia sufletului prin rugaciune. Parca generalul din satul Muresenilor Onisor Carcu, stabilit in satul copilariei a trimis un mesaj de ONOR colegului sau de arme, printr-o delegatie numeroasa in frunte cu nepotul sau col. Ioan Carcu, presedinte VRR Cluj si alti rebrisoreni: Ioan Seni, Leon Catarig, Virgil Muresan, Mihai Biltag si familia Niculita si Smaranda Lup, grup completat de  sotii Mititean, col. Ioan Botan  si col. Vasile Magerusan (ce a coordonat ani in sir Societatea Cultul Eroilor Bistrita), stabilit la Cluj.

Ziua petrecuta la Blajeni este pentru mine incarcata de emotii, bucurii si amintiri. Imi amintesc de -TATA- Vasile Mititean din Lusca - Nasaud, luptator in cele doua confruntari mondiale, care l-a avut comandant pe generalul erou.

 Difertenta de varsta era doar de doi ani. In primul razboi a fost concentrat la varsta de 18 ani. Li s-a facut o instruire rapida, dupa care au fost predati  frontului, deci niste copii trimisi la moarte. Cu ajutorul Bunului Dumnezeu a invins toate ororile si a ramas in viata. Dupa doua decenii si ceva a fost din nou concentrat, la o varsta mai inaintata, considerat cu experienta in tactica de lupta si manuirea armelor. Ii placea foarte mult sa redea scene de pe front, facea in cuvinte portretele comandantilor-omenos, cumsecade, zambitor, bland, prietenos, de ajutor sau crunt, tiran, rautacios, dur, respingator. Pronunta destul de des cuvantul Blajeni. Copil fiind, nu stiam unde este aceasta localitate, o consideram undeva in departare, in alta tara.

Ma coplesesc emotiile privind parada militara, amintindu-mi de soldatul de peste rau cu cei opt ani petrecuti prin transee, ma cuprinde bucuria ca a iesit invingator, bine fixat si apreciat in sat, iar eu am satisfactia ca pot rememora amintirile.

  Ioan Mititean