Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Cultura-Arta Luni 28 Septembrie 2020 - 5796 vizitatori azi
Melania Cuc - Destainuiri. Carti si idei din cv-ul meu de scriitor.

Primele mele lecturi, inca din scoala primara, au fost cartile care tixeau rafturile bibliotecii scolii, si( sau) cele care puteau fi cumparate ieftin de la Libraria "Cartea Rusa" din Bistrita. Copilarind in casa unor profesori de tara, unde matusa era profesoara de limba rusa, am deschis ochii pe literatura cu eroi sovietici, sau altii, autohtoni cum erau cei din volumele care apareau "in snop" evocand "omul nou" din Romania de dupa Razboi. Nu am avut alernativa. Nici nu stiam ca ar exista si altfel de carti. Traiam intr-un spatiu in care marile carti ale lumii , pentru mine, inca nu fusesera scrise.

Privind inapoi, simplist, prin ochii copilului de atunci, si nu prin ceea ce as putea constata cerebral si informata fiind acum, cred ca o astfel de literatura era la moda, se scria in "fluviu" si era usor de citit. Sa nu uitam ca toate acele carti erau destinate marelui public, romanilor care iesisera din Razboi cu valorile culturale si sociale rasturnate. Povestile cu stahonovisti model erau promovate ca un exemplu pentru tinerii care deja trecusera de pe brazda din satul natal, pe santierele de la Bumbesti-Livezeni , dar si pentru viitorii intelectuali ai tarii. Nu a fost doar un program de spalare a creierelor prin lectura de gen, cred ca a fost si o emulatia. In satul meu, mama,taranca, citea tot ce ii pica in mana. Azi, la Archiud, nu stiu sa mai fie un taran, tanar sau batran, care sa citeasca o carte oricare ar fi ea.

Lectura de propaganda comunista era doar un detaliu din jocul de puzzle a acelor vremuri.

 Asa cum astazi, dam literatura neaosa pe cea din Vest, tot asa si atunci, tot ce venea de la Moscova ni se parea a fi superior. Cartile sovietice, cu eroi ce treceau apa Donului cu tigara aprinsa in gura, aveau ceva din tematica telenovelelor de azi. Erau populare. In plan opus, multi scriitori romani primeau burse de studii in URSS.Informatia culturala  ajungea in sate prin brosurile redactate simplist, revistele cu povesti de succes-colectiv care veneau din Est , toate la un loc construiau subversiv spiritul "omului nou". Matusa mea era abonata la revista Krestianka. Pentru mine era un eveniment  cand o aducea postasul. In piesajul pauper de atunci , a unui sat din campia transilvana, fotografiile cu lanuri imense de grau,  cu femei frumoase lucrand in fabrici marete, si mai ales cu tineri comsomolisti harnici si curajosi, erau raiul pe pamant.Ca un adolescent dornic de aventuri dar care nu detinea termeni de comparatie cu alte vremuri mai bune, mi se parea ca URSS, asa cum ne era ilustrata era raiul pe pamant. Cine sa imi explice ca ma inselam?! Lumea din jurul meu era obosita, speriata; tacea. Sunt convinsa ca si scriitorii romani pe val la vremea aceea, mare parte din ei tineri, au crezut in ceea ce au scris. Altii au facut copromisuri cu buna stiinta, pentru glorie efemera, pentru a urca pe un fustei mai sus pe scara sociala.

 Cat am stat la Archiud am descoperit, in maldarul de maculatura cu cerneala de tipografie inca umeda, am descoperit literatura rusa adevarata. Tolstoi, Dostoievski, si Esenin ceva mai tarziu. Lecturile mele au mers in paralel  multa vreme. Apoi, eleva la Bistrita fiind , profesorul meu de Limba romana, George Vasile Ratiu  mi-a indrumat pasii spre raftul bibliotecii, unde am citit mai intai literatura, pentru mine si la vremea aceea, destul de cetoasa, a scriitorilor clasici englezi.

In adolescenta am citit amestecat, carti de duzina, unele impuse de scoala dar nu numai. Era perioada in care incepusem sa scriu, dar, fara sa fac vreun exercitiu de selectie constienta sau de vointa, cei care m-au influientat de la primele versuri au fost clasicii romani cu preponderenta  Liviu Rebreau, George Cosbuc.

 A fost perioada in care am continuat sa citesc foarte mult. Probabil era si un refugiu al adolescentului in lumea "virtuala" cum am defini-o astazi. Incet, fara sa imi fi impus, poate si datorita felului meu dornic de a descoperi teritorii noi, am cautat si am dat de scriitori despre care nu auzisem la scoala sau la cercul literar. Am luat totul ca pe ceva foarte normal. Au fost etape de autocunoastere persoanla si insertii in spatii culturale dintre cele mai diferite. Poezia cu aceente revolutionare, romanele marii culturi europene sau cele americane, romane sociale, poate si de aventrui,mai putin cele de dragoste sau politiste, toate au intrat in bagajul meu viitor, fara sa imi fi propus asta din start. Inca mai aveam o lectura haotica. Ceva mai tarziu am descoperit si am fost fascinata, si cred ca m-a marcat serios si in creatia mea, literatura sud-americana.

 Cum nimic nu este intamplator si literatura proletcultista si-a avut rostul ei, efemer. Si-a avut autorii si cititorii ei. Cat a facut rau si cat a facut bine in spatiul cultural, social... este greu de calculat fara sa fim subiectivi. Personal nu am cum sa ma dezic de lecturile care mi-au creat emotie, m-au facut sa stau nopti in sir si sa  "arunc coctailuri Molotov" cu Zoe si Sura. Ele sunt inca o monada din fiinta mea. Ca, mai tarziu am descoperit ca exista si altceva in bibliotecile lumii, a fost ca un premiu. L-am primit cu toata fiinta mea, m-am bucurat de el, dar mereu am facut paralele intre cele doua lumi. O fi fost bine sau rau...

Daca ma gandesc la cenzura si autocenzura, spun  ca, nu aqm respins si resping nimic din start nici acum. Judec, analizez. Nu ma dezic de vechii prieteni in nici o situatie, chiar daca asta m-ar dezavantaja.Asa ca , nici in materie de lectura  nu vreau sa ma laud, dupa ani buni, ca in comunism  mi-am autocenzurat lecturile, ca am aruncat la gunoi toate cartile cu eroi sovietici sau cele neaose, cu Radita/colectivista. M-am maturizat si automat, lecturile s-au sedimentat. Deschiderea culturala   de care am profitat, odata ce am ajuns, la inceputul deceniului 70, la Bucuresti, s-a potrivit spiritualui meu liber, literar vorbind. Mi-am creat conexiuni culturale si am devenit un cititor din ce in ce mai pretentios, dar nu cred ca as fi atins acest punct fara sa fi trecut prin adolescenta mea literara, un timp si un spatiu in care am trait, in felul meu, prin lectura, ceea ce traiau prozaic, toti cei din jurul meu. Sigur ca cenzurez o lectura, asa cum cenzurez si aleg binele din rau din tot cea ce ma inconjoara. Critic si aplaud cartile pe care le citesc si azi, dar  repet, este doar un gest reflex si subiectiv.

 

1 comentariu2009 vizualizări13 decembrie 2013




rss 2.0
rss 2.0