"Sunt cel mai fericit cand ar Cuvantul…" este o declaratie de dragoste facuta Poeziei, prin titlul potrivit unui sonet din cuprinsul celei mai recente aparitii editoriale semnate de Theodor Rapan. Sintagma spune totul despre travaliul si nelinistea creatoare prin care trece arzand, de viu, Poetul…

Colegi de generatie fiind, ucenicind mai mult sau mai putin laolalta, in cenaclurile literare bucurestene, am avut privilegiul sa-i urmaresc indeaproape ascensiunea poetica. Rastimp de decenii destule, Theodor Rapan a caligrafiat cu patima de pamantean si harul primit de la dumnezeire, cu deznadejde (uneori) in fata derapajelor cotidiene dar, mai ales, cu bucurie si cu gloria asigurata la finalul fiecareia dintre cartile deja publicate.

Am admirat la poet nu doar discursul sublim, teleportarea ca intr-o alta lume unde soarele nu apune niciodata, unde nu sunt umbre, nici macar penumbre, dar unde basmul creeaza spatii perfect potrivite pentru ca el sa le umple cu filosofie de cea mai buna calitate.

Dupa mine, Theodor Rapan este unul dintre cei mai frumosi sonetisti ai Literaturii Romane!

Intr-o lume in care abunda versul fara cap si coada, unde postmodernismul liric musteste de expresii licentioase, poemele lui Theodor Rapan sunt mostre de arta literara unde Poetul, pudic, sensibil si maiestrit, oficiaza, in numele intelepciunii universale si al artei autentice - Poesia!

          Poet care nu s-a dezis nici o zi din viata sa de creator, scriitor haric si dedicat suferintei prin care se naste sonetul, cel cu arabescuri printre care mirarile umanitatii se strecoara precum argintul, Theodor Rapan este si perfectionistul ce isi trimite poemele in lumea cititorului intr-un ambalaj de duminica, cuprinse intre doua coperte ilustrand continutul ideatic si cu pagini ilustrate magnific.

          Nu despre aspectul ingrijit, de lux, chiar, al editiilor sale editoriale am vrut sa vorbesc in aceste randuri, dar nu m-am putut abtine sa nu admir si aceasta ingemanare, care face fuziunea intre poem si grafica in opera sa literara.

          Fiind este cea mai recenta carte semnata de Theodor Rapan si a aparut la Editura "Semne" din Bucuresti. Pentru a o citi, a intra in atmosfera adesea onirica, ai nevoie sa te plasezi intr-un spatiu baroc, fie el si imaginar, sa uiti de lumea mercantila si zgomotoasa, in care traiesti si sa plutesti pe vers spre mirabilul taram al virtutilor aproape utopice, dar care devin Poezie!

 Fiind este cartea prin care Theodor Rapan a atins culmea creatiei sale, un volum de sonete pentru care s-a pregatit prin intreaga-i piramida de carti editate pana aici.

Fiind este cartea cea mai buna a poetului Theodor Rapan!

Dar ce inseama o carte "buna" in valmasagul tipariturilor care inunda piata de carte, a textelor literare care sunt vehiculate pe retele literare online?

Mai intai, Fiind este o opera de arta, prin prezentarea sa grafica. Este o bucurie sa o tii in mana, sa o deschizi si apoi sa constati ca, de fapt, poemele sunt egale sau chiar depasesc calitatea tipariturii.

Misterul si lumea morganica din care apare si in care dispare imaginea poetica, versul nesupus traumelor de constructie, curgerea fireasca a epopeei "intamplarilor" si nu mai putin fastuoasele imagini, care abunda, determina cititorul, nu o data, sa revina, sa recitesca textul doar pentru a gasi alte si alte nuantari posibile.

De la cer la pamant, pe aripi de pasari ce demult s-au smuls din legende, cu stindarde medievale si "usi far’ de chei", tot prin lumi de poveste, trece Poetul si isi scrie cu propriul sange, picnit de mit levantin, povestea de dragoste.

Theodor Rapan are talent cu carul, are si puterea de a struni inorogii creatiei din propria-i poezie. Lucreaza tenhic si direct "pe curat", fara ciorne si transpiratia muncii sisifice dispare cand citesti sonetele sale: totul este in ordine, asa, Nascut si nu Facut! Parca o curgere de idei lirice a cazut in cascade peste acoperisul turnului sau de fildes…

Si poetii plang, si poetii au boli, si mor biologic.Tot acest destramat covor zburator este aruncat de Theodor Rapan peste umerii Iubirii colosale.

Vis si corbi ciugulitori, nemaraginiri, magnolii, palate de clestar si semnul pus pe adoratia Madonei. Un poet ca putini astazi, cu miza si dorinta de rasturnare a faliilor  dintre uscat si ape.

"Groaza bucuriei", iata o sintagma care ma urmareste ca o umbra de vulpe, odata ce am citit-o in pagina cu sonete. Si, da, bucuria isi are teama sa de moarte, asa cum, in alt plan poetic, cantecul viorii  topeste frunza (nu floarea) belladonei!

Pe planuri diferite, dar defel fara afinitate, aluneca, se gliseaza si dau forma cartii sonetele din carte. Cu personaje adesea mitice, cu filigranari de stil pentru care este mai potrivita pana si calimara decat computerul, ca un labirint prin care Minotaurul paste liber, sonetele din cel mai recent volum al poetului Theodor Rapan sunt encilopedii inegalabile. Citesi pagina dupa pagina si uiti ca esti in secolul postindustrializarii. Fascinant! Mirific!

Din smalturi de culoare si sidef lunar, cu purpura si diafane urme de lacrimi pe obrazul creatorului, asa se vad vitraliile "catedralei" pe care  autorul sau a denumit-o Fiind!

Sa spun ca Theodor Rapan scrie bine, ar fi lipsit de reverenta din partea mea, ca simplu cititor.

Sa spun ca este un poet romantic, ar fi ca si cum durerea lui creatoare nu ar transpare destul prin fila velina a volumului Fiind.

"Tristetea mea n-o intelegi, se pare", titlul unui  sonet situat aproximativ la mediana volumului, este ca un semn de carte si te opresti, si gandesti, cauti motivul tristetii creatoare a Poetului.

Dragostea in dimensiunea ei cosmica, iubirea pentru tot ce tine de viata si tine de moarte dar, mai ales, dragostea care a dus la maretia si decaderea in pacat a Omului!

O lume fantastica si aschii de neliniste infipte sub unghia cu care cauta in mormanul de steril cotidin acel frumos-durut al ingemanarii dintre barbat si femeie!

Dar perechea in speta este doar o motivatie pentru nasterea unor sonete superbe!

Un POET! Da, Theodor Rapan este POETUL si, dincolo de vremurile grabite in care traim, critica literara va trebui sa-i recunoasca Opera literara distincta!

                                                                    MELANIA CUC