Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Cultura-Arta Vineri 26 Februarie 2021 - 646 vizitatori azi
Realizarea viselor se desfasoara in timp ?

Arunc vise cu prastia spre soare. Dau nastere unei teorii pe care-am alimentat-o zilnic cu zambete traite intens... Cam asa ar suna teoria la baza careia-n genunchi un vierme-ar cere ajutor unei picaturi de ploaie pe vreme de seceta : O idee inerta , formulata sub denumirea de "vis" poate fi proiectata in plan al realitatii prin curajul de-a elimina scutul anti-contradictii sub cerul Compromis.

Exteriorizez idealuri declansand ploaie de artificii indreptate spre soarele ce va da stralucire fiecarei molecule desprinsa de curcubeul produs.

Pun in lumina adevarul gandirii pe care-o aplic asupra tratarii micilor rani trasate cu-n creion murdar...mai apoi pictate pe-un suflet gol. Acum tratez intarzierea clipei cu care-am subestimat fericirea. Dar oare exista un standard ,o masura cu care sa numar cantitatea de fericire raportata la...stai! La ce? La timp sau...la spatiu? Oare la oamenii ce fac posibila instalarea fericirii in caminul nostru interior?

Exista doar incapacitatea de-a stagna in centrul de greutate al orei ce ar marca viata , daca i s-ar mai da indeajunsa insemnatate si o atentie cuvenita.

Scuza universala ce mituieste mintile celor limitati la o realitate individuala perfecta, adica acea imagine plasata intuitiv in campul vizual al lor , a carui contur e impunator prin strictetea de-a nu fi depasit ,este Nu exista timp pentru asta...asta insemnand incertitudinea cuvintelor care-au produs nostalgii netraite din viitor. Adica acum. Adica , ma intreb : nu exista timp pentru timp?

De fapt , calcularea timpului si gestionarea fiecarui minut s-a cufundat pasiv in pierdere si nepasare. S-a devalorizat. A murit.

Niciodata nu e tarziu , vesnica expresie preaslavita in ciuda contradictiilor pe care le naste incontinuu. De ce exista daca prabuseste lumi increzatoare , adepte a patru cuvinte spuse-ntr-un moment oportun de-un autor ce-a cucerit dispretul la primele cazuri esuate in urma oficializarii minciunii grosolane?

Tot timpul e tarziu cand te trezesti la doispe amiaza si-ajungi fara servici . Aveai un ideal prin asta , asa-zisa slujba , nu ? Si dac-ai pierdut-o pentru un vis la care te-ai cam lungit , care ti-e mai arzatoare dorinta? Sa dormi sau sa lupti pentru un somn linistit? Exemplu banal ? Deloc. Acum e tarziu ... Inca 45 de minute la capatul carora o sa ajung sa zic asta . Si devreme e tarziu , fiindca devreme considerat tarziu , nu mai are pret , nu se mai ridica la nivel de eficient-constient-prezent-statornic.

E imposibil a recupera timp pierdut , e imposibil a dezgropa un mort cerandu-i sa ma contrazica . Ei,vezi? Fiindca pierderea inevitabila a timpului a avut ca motiv proasta sincronizare a felului de a fi al tau sau al lui , cu dorinta de-a deveni obiectiv si in acelasi timp a detine concentrarea sau puterea de a ramane visator...si totusi tot amator!

Visele ,pentru a putea fi impinse spre usa ce se deschide in fata ochilor tai , nu trebuie incadrate intr-o cutie , intr-o forma in care trebuie sa fie modelate. Visele n-au nevoie de un proces sau de instructiuni pentru a le atinge. Ele nu pot fi incatusate , ci doar eliberate de dorinta inimii a le produce neconditionat.

Tocmai neputinta de a previzualiza ,palpa sau fotografia visele , le face atat de speciale ...atat de posibile...

 

 

 

.

 

 

Tradare

 Copil din roze-adunate-n vreme de paragina si desfrau amar

Dezirabil juramant-ai depus cand nascandu-te-ncet-ai cazut

Pe pajistea fara de roade , privita printr-un fund opac de pahar

Zbieri acum stiind necazul ce adancit-a-n tine vadit gand nevrut

 

Atunci cand l-ai vazut plecand, ochi sticlosi ager fulgerand

Ce n-ai mai strigat o data sa te-auda si s-opreasca un pas ,sa vrea

Spre cel pe care-odata-n lume inrolat in fine oarecum tinand

Sa se impiedice fugind acum, sa se uite-n bratele-i goale si sa stea.

 

C-o talpa-n cer ,imitatie de aur , cobori o treapta si te prabusesti din nou

Cand tradatorului oferindu-ti intreg planset de chin si-atata dor

Te-ncercuia cu vorbele-i derizorii ce jalnice-ntr-o clipa le numea "cadou".

Din amagire-o spulbere neagra faci mintindu-te si-acum ca-i poate-un...nor.

 

 

 

Albert Roxana

2 commentarii1932 vizualizări19 septembrie 2014




rss 2.0
rss 2.0