Sub streasina de intuneric

Isi dorm somnul ostenitii,

          Dar rasuflul lui este vremelnic

          Cand noaptea deschide geana diminetii.

     Si-o cupa de soare se ridica

     De dupa un colt de deal impadurit

     Primii i se-nchina cei cu opinca

     Cand vara plug si sfarma

     Pamantu’ intelenit.

          Grijile le-au tors prelung

          Din caierul de visuri,

          Asteptand indelung

          Rod  bogat  pe  sesuri   

     Vantul le aseaza pe tampla

     O unda de racoare

     Cand truda lor ii infierbanta

     Adasta la o gustare pe razoare.

          Cu dosul palmei sterg

          Sudoarea fruntii lor;

          Carmacii prea putin ii inteleg

          Si ne-ntelesi traiesc si mor.

 .

       Rodica Fercana,

2015

.       

Foto - arhiva Marius Chiuzan.