Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Cultura-Arta Luni 09 Decembrie 2019 - 9966 vizitatori azi
Invatatoarea Virginia Grivase - prototipul Virginiei Gherman din romanul "ION'.

Nascuta sub zodia celui care a dat glas nemuririi noastre, Virginia Grivase si-a petrecut cei mai frumosi ani din viata la Nepos. Dupa ce a absolvit Scoala Pedagogica din Blaj, nasaudeanca plina de farmec si entuziasm tineresc, ia primul contact cu munca de la catedra la Scoala confesionala din Tiha Bargaului, unde isi face anul de practica.

In 1908 se stabileste la scoala primara din Nepos, unde functioneaza pe postul de invatatoare pana in anul 1919. Documentele din arhiva scolara o atesta ca fiind o dascalita harnica si priceputa, cu reale valente profesionale. Aici are prilejul sa-l cunoasca pe Liviu Rebreanu, venit in primavara anului 1909 sa lucreze ca ajutor de notar la Primaria din Nepos. Chiar el spune ca "a fost bine primit de toti surtucarii comunei... care auzisera ca-i poet".

Intalnirea lor s-a petrecut la numai o saptamana de la sosirea in sat, cand Virginia trecuse pe la primarie cu probleme de scoala. Din momentul acela, intre cei doi tineri se infiripase o frumoasa prietenie. Se simteau legati si prin faptul ca aveau aceleasi nazuinte artistice. Virginia Grivase era poeta. "Cum sa nu fi fost atras de ea tnarul din Prislop, cand stia mai mult decat el despre o literatura pe care o ravnea’’. Acasa la Nepos avea o biblioteca cu multe carti si reviste pentru care Liviu isi facea adesea motive de vizita. Prietenia lor n-a fost de lunga durata, desi Virginia isi punea in ea sperante de viitor.

In toamna aceluiasi an, 1909, Liviu pleaca la Bucuresti lasand in urma lui un suflet indurerat care va deveni prototipul Virginiei Gherman din romanul "Ion’’. Cu siguranta ca nici el n-a ramas insensibil la aceasta despartire, daca mai tarziu gaseste resursele necesare sa-si mai aduca aminte de idila din Nepos.

Virginia Gherman si-a continuat munca la clasa, pregatindu-si cu seriozitate copiii. Intr-un proces verbal aflat in arhivele scolii sunt mentionate aprecieri laudative la adresa tinerei dascalite. Tot acum se afirma pe plan literar printr-o creatie poetica valoroasa si cu "ecou in presa vremii si in sufletele cititorilor. Colaboreaza la reviste importante ale vremii ca: "Pedagogia Romana’’ din Gherla, "Revista politica si literara’’ din Blaj, "Revista noastra’’din Bucuresti, "Drapelul’’, "Lumina’’ si altele, in care semneaza alaturi de nume cunoscute in literatura romana.

Versurile sale poarta amprenta unei simtiri adanci, viguroase si robuste in care se impletesc framantarile oamenilor de pe Valea Somesului cu propriile sale sentimente: "Ramai acolo vecinic neclintita/ In lumea plazmuirii mele sfinte,/Tu setea de viata mi-o adapa,/Iubirii mele stinse dai cuvinte’’. Este evident ca ravnea dupa o iubire care s-a stins prea devreme.

In timp cat a stat la Nepos, a citit si a apreciat poeziile rapsodului popular Gavrila Istrate, asa cum dealtfel se si intampla. In 1920 apare brosura "Dor si jale". Patimi si suferinte, sub ingrijirea lui Emil Precup, directorul Liceului "Petru Maior’’ din Gherla. Bucuria poetului este enorma cand primeste acasa placheta cu minunatele sale versuri.

Dupa plecarea ei din Nepos, Virginia Grivase se casatoreste cu Stefan Boeriu si urmeaza un curs de limba romana, dar nu mai are niciodata contact cu elevii la clasa. Viata i-a oferit pentru o vreme clipe de fericire si visare, avand ocazia sa iasa in lume, indeosebi in Italia, dar numai la 10 ani de la casatorie, Virginia divorteaza pentru care este puternic afectata moral. Se stabileste la una din surorile sale din Gherla, dar nu mai are puterea sa scrie, ori nu avem noi inca date despre preocuparile ulterioare. Nu peste mult timp, surorile sale se vor intoarce la Nasaud, iar Virginia trece printr-o stare de neliniste care o va marca pana in ultimele zile de viata. Starea materiala a fost atat de defavorabila, dar a "suportat-o cu stoicism pana cand trece in lumea umbrelor, la 1 martie 1950’’.

Multi dintre cei care au incercat sa-i inmanuncheze opera intr-un volum de versuri, pentru ca prezentau interes si erau de valoare, n-au avut posibilitatea, deoarece, nu se stie unde i s-au risipit manuscrisele. Ea merita oricand sa intre in patrimoniul nostru literar. Dumitru Popitan o introduce intr-o antologie cu cateva poezii, dar opera sa in intregime ramane necunoscuta.

Virginia Grivase devine nemuritoare prin opera lui Liviu Rebreanu pe care l-a cunoscut pe vremea cand isi dedica cei mai frumosi ani nobilei profesiuni de dascalita.

 

Mircea Darosi.

0 comentarii2317 vizualizări14 septembrie 2015




rss 2.0
rss 2.0