Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Cultura-Arta Luni 28 Septembrie 2020 - 5530 vizitatori azi
Cultura traditionala imateriala romaneasca din jud. Bistrita -Nasaud, o carte a identitatii noastre.

As fi preferat in studentie sa am spre studiu un asemenea volum de etnologie si folclor, cum este cel aparut de curamd in Editura "Scoala Ardeleana’’ cu titlul "Cultura traditionala imateriala romaneasca din judetul Bistrita Nasaud’’. Dar, la vremea aceea, nu exista un asemenea studiu atat de aprofundat si meticulos intocmit, cum este cel al cercetatorilor bistriteni, Vasile Filip si Menut Maximinian. Astazi, imi dau seama cat de mult m-as fi edificat in pregatirea mea de mai tirziu. El poate fi asezat pe raftul celor mai alese lucrari de specialitate, dar si pe cel al sufletului.

Dupa ce a aparut primul volum, tot atat de consistent si bogat in informatii, intitulat "Riturile de trecere’’, care cuprinde momentele importante din viata omului (nasterea, nunta si moartea), cel de-al doilea este un "editorial regal’’ prin continut si frumusete spirituala. Inca din partea introductiva, autorii ne dau informatii despre felul in care omul acestor locuri si al acestei culturi se raporteaza la scurgerea timpului, dar si despre ideile unor mari ganditori privind regimul temporal pe care il denumesc: timp practic, timp profan, timp sacru, timp istoric, timp mitic, timp diurn si timp nocturn.

Vasile Filip si Menut Maximinian considera ca cei mai potriviti termeni utilizati de omul culturii traditionale ar fi aceia de "timp de lucru’’ si "timp de sarbatoare’’, de "timp potrivit’’ sau "nepotrivit pentru a face ceva. " E bine sa-ti incepi aratul sau constructia casei lunea sau joia, si nu martea sau sambata. E bine sa duci gunoiul pe camp sau sa tai lemnul de constructie iarna, si nu vara. Nu e bine sa tesi sau sa depeni in asfintitul soarelui, caci iti capiaza vitele si oile, Nu e bine sa dormi, nici macar sa stai intins, duminica la vremea slujbei. Nu e bine sa arunci gunoiul dimineata inaintea soarelui, dar nici sa lasi scutecele copilului intinse la uscat dupa asfintitul astrului zilei. Nu e bine sa-ti incepi munca dupa-amiaza, sa umbli noaptea, sa maturi cand ai mort in casa, etc. Dar e bine sa te scoli odata cu soarele, sa-ti speli fata cu apa rece, sa te inchini inainte de culcare, sa multumesti lui Dumnezeu pentru toate cate sunt pe masa, sa faci cruce cu cutitul pe dosul painii inainte de a o taia, etc.’’ Iata un adevarat ghid de comportament si de credinte care s-a nascut si se mosteneste in viata satului romanesc.

Autorii pornesc de la ideea impartirii anului calendaristic dupa reperul mult mai statornic al sezoanelor, "rece’’ si "cald’’, valabil si azi si oricand in mediul rural dar si in cel orasenesc. De aceea, cele doua parti componente ale cartii se numesc: Sezonul rece si Sezonul cald. Prima parte, realizata de Vasile Filip, incepe cu "Sarbatoarea Samedrului, apoi Sfantul Nicolae, Craciunul, Anul Nou, Boboteaza, sarbatorile marunte din jumatatea iernii si apoi cele ale primaverii timpurii. Partea a doua, adica sezonul cald, ii apartine lui Menut Maximinian si cuprinde sarbatorile primaverii, Floriile, Saptamana patimilor, Invierea, Saptamana luminata, Inaltarea Domnului, Rusaliile si continua cu sarbatorile verii.

Structurata pe 36 de capitole si fiecare la randul lui cu un numar variabil de subcapitole, lucrarea se apleaca asupra detaliului, gratie acestor autori cu o pregatire solida in domeniul etnologiei si folclorului, dar si pasiunii si daruirii lor tematicii abordate. Nu lipseste nimic din ceea ce apartine unei lucrari stiintifice: aparat critic, bibliografie, stil specific, argumente teoretice si practice, clisee luate din amintirile batranilor, anchete cu zeci de informatori si toate acestea incununate de travaliul unei cercetari serioase pe teren.

Puterea de selectie, de analiza si sinteza a fenomenelor tratate in acest studiu monumental, sunt o dovada a exercitiului inconfundabil pe care cei doi manuitori ai condeiului il fac cu pricepere si siguranta. Lucrarea are si rezonante literare prin numeroasele texte folclorice care insotesc subiectele aflate in dezbatere. Nimic din ceea ne prezinta acesti veritabili cercetatori, nu este de prisos. Grafica de exceptie si bogatul material iconografic dau cartii un aspect deosebit de atragator. Aici se afla povestea satului ardelean cu bogatia si frumusetea lui, cu spiritualitatea sa caracteristica, care ne face mereu sa fim mandri.


Mircea Darosi

0 comentarii2359 vizualizări22 ianuarie 2016




rss 2.0
rss 2.0