Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Cultura-Arta Joi 20 Februarie 2020 - 10458 vizitatori azi
Randuri inedite scrise de Lucia Pletosu, fiica protopopului ortodox al Bistritei, Grigore Pletosu.

De curand, in demersurile mele prin arhivele din Bistrita am gasit cateva randuri scrise de Lucia Pletosu, fiica protopopului ortodox al Bistritei, Grigore Pletosu1. Ele sunt scrise sub forma unei ilustrate (carti) postale. De fapt, sunt versuri pe care mi-am permis sa le aranjez sub forma unei mici poezii, pastrand scrisul original, cat si exprimarea.

 Carte facuta in zaua de 19, luna mai, anul Domnului 1915

 Iti scriu carte-ncornurata

Cu tinta toata udata.

Foaie verde frunza groasa,

eu ma aflu sanatosa,

foie verde si-un cotor

mult mi-e dor si-mi vine dor

de un mandru badisor

pataiene de malae

capitanul Niculae

a lui Anton2

comandant de batalion.

Cremene si iasca

la multi ani sa traiasca

sa aiba mult noroc

in linia de foc

frunza verde samburi de oloi

un pas inainte sase inapoi

si-n curand la noi.

Frunza verde lemn uscat

eu scrisoarea am gatat.

Iti trimit sergus prin carte

ca manile ni-s departe.

Frunza verde la parau,

o pipa s-o gura de bagau.

Frunza verde lemn calit

dedesupt m-am iscalit.

 

A ta dulce nepoata

Lucia.3

 

 

 

 

1 Despre protopopul ortodox Grigore Pletosu a se vedea Iuliu-Marius Morariu, Restitutio Grigore Pletosu, Editura Renasterea, Cluj-Napoca, 2014; Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2014.

 2 S-a nascut la 24 iunie 1878, la Nasaud. Dupa absolvirea Gimnaziului Graniceresc, s-a inscris la Scoala Militara de la Sibiu, in 1898 promovand in randurile ofiterilor. Inceputul Primului Razboi Mondial l-a gasit cu gradul de capitan la Regimentul de Infanterie nr. 60 de la Agria (Ungaria). In aceasta perioada administratia ungara ii transforma numele in Antonu, forma sub care va semna si cea de-a doua sotie, Ileana. A participat la luptele din Polonia si Galitia, unde a fost ranit de mai multe ori. In mai 1915 a ajuns prizonier la rusi. Fiind ranit, a fost internat la un spital din Moscova, de unde a incercat sa evadeze, dar a fost prins de cazaci si trimis in Siberia. A trait trei ani de groaza intr-un lagar din Irkutk, iar speranta ca se va intoarce intr-o buna zi din nou pe plaiurile natale l-a intarit si rugamintile catre Cel de Sus i-au fost rasplatite la inceputul lui 1918, atunci cand noua evadare, alaturi de un camarad polonez, a fost ireversibila. Peripetiile l-au adus mai intai la Nasaud, iar apoi la regimentul sau. In noiembrie 1918 a fost avansat maior, dar dupa scurt timp, ca urmare a caderii frontului italian, s-a intors din nou la Nasaud. Aflandu-se in zona Bistritei, a fost cuprins de efervescenta manifestarilor premergatoare Marii Uniri. A fost insarcinat de catre Senatul Roman din Ardeal cu formarea Garzii Nationale din judet. La Adunarea de la Alba Iulia, Nicolae Antonu a fost ales membru in Marele Sfat National. La sfarsitul lunii ianuarie 1919 a fost primit in armata romana si repartizat la Cluj. In iulie 1919 a fost avansat la gradul de locotenent-colonel si numit pretor la Divizia 20-a Infanterie, cu care s-a ocupat Ungaria. In 1920 a fost transferat la Regimentul 10 de Jandarmi din Cernauti, iar intre anii 1922-1928 a condus Regimentul 3 de Jandarmi de la Galati, perioada in care a obtinut si gradul de colonel (1923). La 25 octombrie 1928 a fost mutat in Garnizoana Sibiu, avand calitatea de Inspector Tehnic la Corpul de Jandarmi.
Anul 1929 i-a adus inca doua transferuri, in februarie la Chisinau, in calitate de Comandant al Brigazii 3 de Jandarmi, iar in toamna la Cluj, initial ca Inspector, apoi pe postul de Comandant al Inspectoratului 6 de Jandarmi. Cea mai inalta functie a ocupat-o in vara anului 1932, cand a fost numit la comanda Subinspectoratului General de Vest (Inspectoratul de Jandarmi pe Transilvania). La 24 iunie 1934 s-a pensionat pentru limita de varsta. A primit mai multe medalii si decoratii, intre care "Coroana Romaniei" in grad de ofiter (1922), "Steaua Romaniei" in grad de ofiter (1925) si "Coroana Romaniei" in grad de Comandor (1935). A murit la 23 octombrie 1957, la Sangeorz-Bai, acolo unde a fost si inmormantat (.http://www.mesagerul.ro/2016/02/07/povestea-emotionanta-ctitoririi-monumentului-de-la-cruce-troita-mantuirii-prin-credinta-c).

3
 Serviciul Judetean al Arhivelor Nationale Bistrita-Nasaud, Fond personal Ileana Anton 1750-1940, pp. 14-18.

 

 Alexandru Daraban.

0 comentarii2611 vizualizări17 aprilie 2016




rss 2.0
rss 2.0