Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Cultura-Arta Duminica 28 Februarie 2021 - 19032 vizitatori azi
"Pasaport pentru eternitate".

Virginia Branescu si-a facut "Pasaport pentru eternitate" din cununia mestesugita a cuvintelor si din logodna ideilor metaforizate. Cartea, aparuta la Editura Karuna, Cluj-Napoca, editie bilingva romano-franceza, traducerea fiind facuta de Jeanette Preudhomme Valais, este pusa in salba celor 16 volume publicate de autoare (sase de versuri, doua de proza autobiografica, un portret de pictor, patru de eseuri, o antologie si doua volume traduse in limba germana).

Viata, vazuta ca o nava carmuita in doi, i-a inlesnit intalnirea cu zanele cele bune, dar si cu ielele, constatand cu nostalgie: "E mult de cand vaslim pe valul vietii…/Ne-a prins si toamna, iarna e aproape/Si drumul in apus e pe sfarsit,/Vom ancora pe rand in neagra noapte/Ori vom pleca deodata-n Infinit" ("Istorie"). Regretul poetei este ca "bunastarea nu ne-inunda" si ca nu-i poate oferi iubitului, de ziua lui, lucrul la care au visat un an intreg: "Si regretam ca nu taiem curcanul/Si nu te duc la Ciuta, la gratare/Scaldate/n parfumatele Cotnare,/Asa cum am visat noi doi tot anul!" ("De ziua ta").

Regretele umbresc atunci cand e vorba de cei dragi: Oana, Bianca, Steluta, Ionut, Uta etc. Tonul se schimba. Este vesel si optimist: "Acum, cand pasari vin in tara/Si-un imn vietii-or inchina/Eu stiu ca tu esti primavara,/Nepoata mea, iubita mea!~ ("De primavara"). Imaginea acestor fiinte dragi nu-i poatet aduce decat bucurie si dragoste de viata: "Cu-n zambet plin de soare/Imi iesi mereu in fata,/Aduci doar bucurie/Ti dragoste de viata!" (Lui Uta, cu dragoste").

Prietenii sunt, pentru poeta, o binecuvantare, un dar ceresc, de aceea, versurile din acest volum le sunt dedicate ("Sunt versurile voua daruite"), pentru ca "Fara de voi, viata-ar fi povara/ Si traiul cu dureri, un negru chin,/Cand va-ntalnesc e zi de primavara,/Trec mai usor prin negrul meu destin!" ("Prietenilor").

Poeziile care se insira in continuare in salba lirica a Virginiei Branescu sunt dedicate unor colegi de breasla sau cunoscuti: Jenita Naidin, Melania Cuc, Elena M. Campan, Alina Dora Romanescu, Elis Rapeanu, Viorica D. Catuneanu, Mariana Irimia, Greti Moldovan, Menut Maximinian, Gheorghe Mizgan, Cornel Cotutiu, Nicolae Vrasmas, Nechita Bumbu etc. Interesanta, asemanandu-se unui crez poetic, este poezia dedicata medicului dentist Cristi Saal: "Si te admir, iubite Cristi,/Fiindca eu ca publicist/Lucrat-am tot <<in gura lumii>>,/Dar n-am putut sa ies dentist!/Morala: Asta ne este masura: Tu pui dinti, <<eu le rup gura >>~.

Epigramele si "alte catrene" completeaza "Pasaportul...." Interesant ni s-a parut catrenul dedicat poetei Elena M. Campan (la volumul "Dansul verde"): "Ermetica ori transparenta/E poeta eminenta/Nu ezita, nu se pierde,/Cand danseaza <<Dansul verde>>". Ancorata in realitatea dura a zilelor noastre, autoarea nu poate trece indiferenta peste racilele societatii: "Politician vestit,/Am ajuns miliardar./Ca sunt tare iscusit/Si-am lucrat <<curat-murdar>>" ("Autocritica").

Cununia verbelor din pana Virginiei Branescu nu se va opri aici. Sunt sigur ca ea va darui cititorilor alte creatii care sa le mearga la inima. Pentru ca ea a devenit pictorul de cuvinte nepretuite pe care le asaza in lada de zestre a literaturii romane.

 

Radu Baes

0 comentarii2450 vizualizări18 iulie 2016




rss 2.0
rss 2.0