Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Cultura-Arta Marti 14 Iulie 2020 - 5582 vizitatori azi
Potop de versuri de pe... claie (II).

Claia, ca o para agatata de cer, fu gata. Badea Anchidim a coborat pe o ruda tinuta "barbateste" de fiul sau si de mine. O privi cu nesat din toate partile. Lua un furcoi si o "drese" pe ici, pe colo, pe unde "nu-i venea in ori" (nu-i placea). Ma privi intr-un fel anume, zambi sagalnic, apoi zise:

-        Amu sa te vedem de poti sa faci o minunatie ca asta!  

La inceput am crezut ca i se adreseaza fiului sau, dar banuiala fu rasfirata:

-        Dumneata, domnisorule! Ii randu‘ dumnitale sa cladesti!

Nu era o noutate pentru mine. Asa ca m-am supus, dar cu o conditie: potopul de versuri! Un zambet ii inflori in coltul gurii. Ochii i se luminara si vocea deveni melodioasa:

-        Atunci, de ce mai stam? Hai la lucru!

Ne-am dus la fundereiu celalalt si m-am urcat pe claie.

-        Te-am mai vazut eu pe Vale cladin’, asa ca nu ma mnir. Noa, hai sa-i dam bataie!

Pelele se cununau unele cu altele, claia crestea, iar badea Anchidim incepu:

-        Mandra-i frunza, mandra-i glia,

Mandra tara-i Romania!

Mandra-i holda de sacara,

Romania-i mandra tara!

Sa traiasca, sa-nfloreasca,

Tara noastra romaneasca.

Stiu ca, mai demult, la noi,

Avem plug cu patru boi

S-aram cu tata-amandoi,

Aram tat’ in primavara,

Mancam pita de sacara

Si era neagra s-amara!...

-                  Asa o fost , domnisoru’! Dupa razboi, o zi de coasa era platita cu o cupa de farina de colesa! Era tare greu. Mai apoi s-o mai asazat lucrurile.

N-astepta sa-i raspund:

-         Frunza verde de sacara,

Vine mandra primavara, 

Cucu canta-n codru iar,

In frumoasa noastra tara,

Canta cucu’ sus pe jie,

In frumoasa Romanie!

Cucu’ canta si mai zboara,

Oamini ies pe ogoara,

Cu pluguri si cu tractoara,

Sa lucram pamantu’ bine,

Ca s-avem in tara paine,

Sa lucram tat cum sa cade,

S-avem in tara bucate.

Si, pe can’ canta cucu’,

Sa opreste tractoru’,

Alaturea cu plugu’

Si tat’ ascultam cucu’:

-        Ai vinit, mai cuce, iara,

In frumoasa noastra tara

S-ai vinit sa cant’ pe glie,

In frumoasa Romanie!

Canta, cuce, si horeste

Si-n codru te veseleste,

Ca si noi ne veselim,

Can te auzam cantan’!

-                  Asculta la mine, domnisorule, avem o tara cum n-are nime, zise badea Anchidim cu glas destul de puternic. Si ne-o ferit Dumnezeu de razboi. Eu le-am petrecut pe amandoua si mare jale o fost in tara. Daca noi n-om tane la ie, atunci or tane dusmanii?

Claia primi ultima sucitura. Parca era sora geamana a celeilalte. Badea Anchidim imi stranse mana, apoi ma batu pe umar:

-        Am stiut eu de ce esti in stare!

Ne asezaram pe cosasnita.

-        Noa, hai sa-t’ mai zac una:

Mandra-i padurea-nfrunzata,

Mandra-i tara linistita!

Mandra-i frunza can’ sa face,

Mandra-i tara can’ ii pace!

Potopul de cuvinte ne invaluia. Umbra clailor aluneca pe damb la vale, tot mai departe, spre Gura Scrazii. De aici se va pierde intre copertile unei viitoare carti.

 

Radu Baes

 

 

0 comentarii2366 vizualizări26 iulie 2016




[ Închide secţiunea de comentarii ]

Nu există comentarii

Adaugă un comentariu





rss 2.0
rss 2.0