Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Cultura-Arta Marti 01 Decembrie 2020 - 18954 vizitatori azi
Noutate stilistica in lirica lui George Echim.

Filonul poeziei lui George Echim isi are originea in frumusetea spirituala a unei lumi in care" s-a nascut vesnicia’’. Pentru el, aceasta sintagma inseamna meleagurile Monorului, satul care i-a mangaiat copilaria si il insoteste ca o binecuvantare in orasul de la poalele Tampei. George Echim este autorul a sase volume de versuri, pline de armonie si sensibilitate , care il fixeaza intr-un peisaj literar bine conturat si remarcat de critica literara. Sunt titluri simbolice cu un pronuntat caracter existential : Identitate, Impliniri, Frumoasa Cale, Zori in amurg, La cumpana timpului, Neinvinsul.

        Lirica poetului monorean este distilata prin propria sa conceptie despre lume, in care cuvantul se decanteaza la temperatura sufletului sau. El surprinde viata in toate ipostazele ei, punand mai presus decat orice, sentimentul iubirii, caruia ii atribuie cele mai diverse nuante. Versul lui este pur, muzical si rasucit in idei si imagini. Este un poet autentic, inconfundabil, care alearga mereu dupa cuvinte pentru a le pune in retorta ascunsa a poeziei sale :"Poezia... sta ascunsa/ Isi asteapta...vremea ei  ? / Tematoare si supusa / Vrea sa iasa din...condei  ?.../ Veseloasa vrea sa cante/ Asa cum canta candva / Sufletele sa ne-ncante, / Inima ne-a bucura’’ (Poezie ). Prin interogatia retorica, destul de des folosita, el cauta raspunsuri la marile probleme ale vietii : " Daca lumea...tace/ Si e fara dor,/ Cine va mai face/ Un alt viitor ?’’ (Unora ).

       Volumul de poezii" La cumpana timpului’’este o confesiune launtrica despre trecerea inexorabila a timpului. Aici se nasc intrebari, se croiesc vise, se conjuga verbul"a fi’’la toate timpurile, se declina dorul in culorile varstei, se imbraca viata in haina miraculoasa a iubirii fata de familie, fata de neam si de tara. Sunt elocvente poeziile : Binecuvantare, Peste timp, Drumul vietii, Mi-e dor, De dragul tau, Te iubesc, tara !, Iubire din iubire, s.a.

       George Echim nu este preocupat numai de continutul creatiei sale poetice, in care pune multa pasiune si talent, ci se afla intr-o permanenta cautare de forme stilistice. Volumul"Neinvinsul’’ face dovada unei asemenea incercari de-a aduce in fata cititorului "o noua formula estetica indrazneata si inedita’’, cum spune insusi autorul, aceea a macroacrostihului.     Despre acrostih stim ca este o poezie de mica intindere, numita si poezie" cu tinta’’ sau mai nou"poezie codificata’’, pentru ca este astfel construita incat, primele litere ale versurilor, citite vertical, dau un cuvant, o sintagma  sau un nume pe care autorul l-a ales ca motiv principal al poeziei. In macroacrostih, noutatea consta in atasarea la aceeasi litera a cate doua versuri, care impreuna cu celelalte, citite invers, formeaza cuvantul initial : ANA, MADAM, ATASATA, POTOP etc.  Reluand ordinea inversa a versurilor se naste cea de-a doua strofa care isi pastreaza logica si ideea de baza.

       Aceasta noua forma de versificatie prezinta o serie de dificultati, de constrangeri, de piedici in alcatuirea structurii poeziei si mai ales in construirea mesajului artistic. George Echim reuseste sa faca acest exercitiu stilistic cu multa pricepere si talent, declarandu-se multumit ca, prin  volumul "Neinvinsul’’ prezinta "elemente de absoluta noutate in peisajul poetic’’, punand la incercare curiozitatea cititorului.

 

Mircea Darosi.

0 comentarii2583 vizualizări31 august 2016




rss 2.0
rss 2.0