Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Cultura-Arta Luni 23 Septembrie 2019 - 10558 vizitatori azi
Oameni de seama ai secolului XX - Emil Cioran .

Emil Cioran (n. 8 aprilie 1911, Rasinari; d. 20 iunie 1995, Paris), filosof si scriitor roman, stabilit in Franta.  Emil Cioran s-a nascut la Rasinari, judetul Sibiu. Tatal sau, Emilian Cioran, a fost protopop ortodox si consilier al Mitropoliei din Sibiu. Mama sa, Elvira Cioran (n. Comaniciu), era originara din Venetia de Jos, comuna situata in apropiere de Fagaras. Tatal Elvirei, Gheorghe Comaniciu, de profesie notar, fusese ridicat de autoritatile austro-ungare la rangul de baron. Astfel, pe linie materna, Emil Cioran se tragea dintr-o familie din nobilimea transilvana.

Dupa studii clasice la liceul Gheorghe Lazar din Sibiu, incepe, la 17 ani, studiul filosofiei la Universitatea din Bucuresti. A fost coleg cu Constantin Noica si elev al lui Tudor Vianu si Nae Ionescu. Bun cunoscator al limbii germane, a studiat in original pe Immanuel Kant, Arthur Schopenhauer si, mai ales, pe Friedrich Nietzsche. Inca din tinerete a aratat inclinatie spre agnosticism, aparandu-i evidenta "incovenienta existentei". A urmat cursurile Facultatii de Filosofie si Litere din Bucuresti (1928-1932), incheiate cu o teza despre H. Bergson. In timpul studentiei a fost in mod deosebit influentat de lectura lui Georg Simmel, Ludwig Klages si Martin Heidegger, precum si de filosoful rus Lev Sestov, care situase intamplarea in centrul sistemului sau de gandire. In 1933 obtine o bursa, care ii permite sa continue studiile de filosofie la Berlin, unde intra in contact cu Nicolai Hartmann si Ludwig Klages.
Dupa o bursa de studii la Berlin (1933-1935), intre 1936 si 1937 este profesor de filosofie la Liceul "Andrei Saguna" din Brasov. In 1937 ajunge la Paris, ca bursier al Institutului Francez din Bucuresti, pentru o lucrare de doctorat. Cutreiera Franta, timp de 10 ani, fara niciun proiect. In ianuarie 1940 este numit in functia de consilier cultural al Ambasadei Romaniei la Paris. Ministru al propagandei era istoricul CC. Giurescu, secretar de presa al Legatiei romane fiind Eugen lonescu. Se stabileste definitiv la Paris in 1945. Incearca sa-1 traduca pe Mallarmé si ia hotararea de a scrie in franceza, dupa ce publicase cinci carti in romaneste. Isi paraseste limba materna, se supune rigorii limbii franceze, in ideea de a se elibera de propriul sau trecut.
Din acest moment, Cioran va publica numai in limba franceza, operele lui fiind apreciate nu numai pentru continutul lor, dar si pentru stilul plin de distinctie si finete al limbii. In 1949 ii apare la editura Gallimard - editura care va publica mai tarziu majoritatea cartilor sale - prima lucrare scrisa in limba franceza, "Précis de décomposition", distinsa in 1950 cu premiul Rivarol. Ulterior, Cioran refuza toate distinctiile literare care i-au fost atribuite.
Emil Cioran a locuit la Paris in Cartierul Latin, pe care nu l-a parasit niciodata. A trait mult timp retras, evitand publicitatea. In schimb, a cultivat darul conversatiei cu numerosii sai prieteni (Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Paul Celan, Barbu Fundoianu , Samuel Beckett, Henri Michaux). Cioran a intretinut o vasta corespondenta, dezvaluindu-se ca un remarcabil autor epistolar.
Epuizand, inca din tinerete, interesul pentru filosofia de catedra, Cioran a parasit devreme gandirea sistematica si speculatiile abstracte, pentru a se consacra unor cugetari profund personale. "N-am inventat nimic, am fost doar secretarul senzatiilor mele", va constata mai tarziu. Din eseurile aparute in limba romana se desprinde portretul unui tanar ganditor din anii treizeci, influentat de miscarea de idei din acea epoca in care intelectualii romani descopereau gandirea existentialista (sub varianta ei romaneasca, cu accente crestine si mistice, "trairismul").
Emil Cioran apartine "noii generatii spiritualiste", iesite din scoala lui Nae lonescu, avand drept personalitati de frunte pe Mircea Eliade, Constantin Noica, Mircea Vulcanescu, Mihail Sebastian, P. Comarnescu. In 1934, in urma castigarii concursului de debut al Editurii Fundatiilor Regale, "Pe culmile disperarii" impunea imediat numele lui Emil Cioran, asociat celorlalti laureati ai premiului din acelasi an: Constantin Noica cu "Mathesis sau bucuriile simple", Eugen lonescu, autorul volumului "Nu", si Horia Stamatu, pentru volumul de poezie "Memnon".
Personalitate extraordinara, Emil Cioran, la fel ca si Eugen lonescu, s-a realizat cu desavarsire in cadrul literaturii franceze, apartinand literaturii romane prin scrierile lor romanesti.
 
E.M. Cioran?
 
Se stie ca Emil Cioran se semna, dupa ce incepuse sa scrie in limba franceza, cu initialele E.M. Cioran. S-a crezut mereu ca initiala M provine de la prescurtarea unui prenume in romana sau franceza, Mihai sau Michel. In 1984 el dezvaluie traducatoarei si prietenei sale Sanda Stolojan ca alegerea initialei M are doar conotatii fonetice, nefiind multumit de consonanta prenumelui Emil si nici a prescurtarii E. Cioran.
Dupa moartea Simonei Boué, prietena de o viata a lui Emil Cioran, o serie de manuscrise ale acestuia (peste 30 de caiete) au fost gasite in apartamentul lor de o menajera, care a incercat in 2005 scoaterea la licitatie si valorificarea lor. Intr-o prima etapa, o hotarare a Curtii de Apel din Paris a oprit comercializarea acestora. In urma judecarii, Tribunalul din Paris decide in decembrie 2008 restituirea tuturor documentelor catre persoana gasitoare, urmand ca aceasta sa dispuna de ele cum crede de cuviinta. Printre manuscrise, in general versiuni ale unor lucrari deja aparute, se afla si un jurnal inedit al lui Cioran, cuprinzand cativa ani din perioada ulterioara lui 1972 (anul in care se opresc Caietele sale), document de un exceptional interes pentru editori si cititori, si probabil ultima scriere inedita a filosofului.
Ironia destinului a vrut ca Emil Cioran sa devina celebru tocmai in limba franceza, ale carei constrangeri le repudiase in tinerete. Daca idiomul francez i-a potolit excesele si i-a daruit secretul formei si al formularii, radacinile sale romanesti i-au procurat seva care a dat stralucire operei sale.
 
 
Sursa:autorii.com
Arhg.Mihaela Haiduc
Serviciul monumente istorice
0 comentarii2457 vizualizări09 aprilie 2011




rss 2.0
rss 2.0