Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Cultura-Arta Luni 16 Decembrie 2019 - 15174 vizitatori azi
Gavril Istrate si Mihail Sadoveanu in tiparul unei mari prietenii.

Pe langa marea pasiune a evocarii  personalitatilor  culturale romanesti pe care a avut-o prof.univ.dr.doc.Gavril Istrate, numit si "ardeleanul moldovenizat’’, originar din Neposul legendar al judetului Bistrita -Nasaud, mai avea si darul de-a cuceri prietenia unor scriitori, care i-au marcat firul implinirilor sale spirituale.  I-a cunoscut personal pe Liviu Rebreanu, pe Lucian Blaga, pe George Calinescu, pe Marin Sorescu, pe Iorgu Iordan, Alexandru Philippide si pe multi altii, carora le-a impartasit acest sentiment inaltator.

       Inca din clasele liceale a nutrit un adevarat cult pentru Mihail Sadoveanu, fiind impresionat de  lucrarile lui, care vor deveni mai tarziu cel mai cuprinzator  material pus in tiparul sau lingvistic si filologic. Din amintirile sale am aflat cum a citit"Baltagul’’, venind pe caruta de la Vatra Dornei spre casa. Atunci a facut cunostinta cu Nechifor si Vitoria Lipan si au ramas pentru totdeauna in inima lui.

        Dupa 30 de ani a reconstituit vechiul itinerar si a strabatut de unul singur locurile in care a fost plasata actiunea cartii. Urmarea acum aspectul dialectal al operei lui Sadoveanu. Dar intalnirile sale cu marele scriitor au inceput din anii studentiei : " Locuiam la Caminul Pacurari si pandeam in fata cladirii bibliotecii universitatii, cand urca sau cobora Sadoveanu de la Copou. Alte dati, il asteptam in fata hotelului" Traian’’, unde intra la o partida de sah’’. Pentru el si o parte din colegii lui, scriitorul parea un zeu coborat din Olimp. Intalnirea de la casa lui de pe Copou a fost cel dintai contact care va pune pecetea prieteniei lor.

         Au urmat apoi altele, prilejuite de colaborarile sale la revistele culturale ale Iasului. Gavril Istrate a trait si sentimentul compasiunii fata de scriitor, cand  viata i-a fost pusa-n primejdie : "ca numai un noroc a facut sa nu cada si el victima, alaturi de I.G.Duca, de Armand Calinescu, de Nicolae Iorga, sub gloantele unor descreierati. L-au ocrotit, poate, umbrele din veac ale stramosilor nostri si norocul literaturii nationale. L-au ocrotit numerosii lui prieteni, fie adapostindu-l in casele lor ori in cabanele de pe Valea Frumoasei, fie solidarizandu-se cu el, si cu eroii cartilor sale, in proteste publicate in ziarele vremii…’’

         In 1952, profesorul Gavril Istrate il insoteste in campania electorala. Era candidat pentru Marea Adunare Nationala in sectorul Iasi- Vest, perioada in care se intaresc relatiile lor de prietenie. Intalnirile deveneau tot mai dese. Erau pline de farmec si de interes, mai ales atunci cand vorbeau de Transilvania si de apropierile lingvistice dintre  moldovenii de pe apa Bistritei si romanii din Ardeal. La o sedinta generala a Academiei, isi aminteste profesorul universitar, "intr-o pauza m-a poftit sa ma asez langa el si m-a intrebat : Ai citit" Nicoara Potcoava ? Da. Ti-a placut ? Este, fara indoiala, o capodopera, am raspuns eu, dar, fiindca ma intrebati, va rog sa-mi permiteti sa va spun gandul intreg. Am impresia ca ati pus in ea prea mult mestesug ; e tot mestesugul cumulat de un artist, intr-o jumatate de secol’’. De fiecare data cand se intalneau, Sadoveanu ii daruia cate-o carte cu autograf. Erau momente de bucurie unica si de incantare fara precedent. La sezatoarea literara din 25 martie 1956, organizata de Sadoveanu la el acasa, Gavril Istrate, M. Ralea, Tudor Vianu, Alexandru Philippide si Cezar Petrescu au ascultat, in lectura autorului, patru fragmente  din cartea ramasa neterminata, "Cantecul Mioarei’’. L-a sfarsit, fixandu-l cu privirea pe universitarul ardelean, l-a intrebat : " Ai vazut ? Ti-am pus Nasaudul aici’’. Era cea mai mare bucurie pe care scriitorul i-o facuse atunci. Au urmat apoi, alte si alte intalniri, dar timpul pentru unul dintre ei se oprise din mers. In octobrie 1961,  Sadoveanu s-a stins din viata. In drum spre cimitir, spune Gavril Istrate "aveam impresia ca intregul popor se incolonase sa conduca, pe ultimul drum pe Stefan cel Mare al literaturii romane’’.

         Opera lui vasta, lasata mostenire neamului romanesc, i-a oferit posibilitatea lui Gavril Istrate sa o supuna unui studiu lingvistic amanuntit care cuprinde zeci de articole publicate in revistele de specialitate, dar si in cele culturale din intreaga tara. As aminti doar cateva dintre ele : "Cu Sadoveanu de-a lungul anilor’’, "Sadoveniana’’, "Influenta germana reflectata in vocabularul operei lui Mihail Sadoveanu’’, "Elemente italienesti in vocabularul operei lui M.Sadoveanu’’, "Relatiile moldo-polone reflectate in vocabularul sadovenian’’, "Mihail Sadoveanu in presa ardeleneasca’’, "Frumusete si armonie’’, "Bogatie si expresivitate’’ etc. Un accent deosebit il va pune pe lucrarea de mai mare cuprindere, intitulata "Transilvania in opera lui Mihail Sadoveanu’’in care face  o ampla analiza a chestiunilor de limba, vocabularul utilizat, cuvintele rare si unele fonetisme, ori forme verbale specifice vorbirii de peste munti. Si toate acestea, Gavril Istrate le-a facut dintr-o mare dragoste si respect pentru omul si scriitorul Mihail Sadoveanu. Prietenia lor a ramas ca o fereastra deschisa spre cerul literaturii romane.

 

Mircea Darosi.

0 comentarii2982 vizualizări03 mai 2017




rss 2.0
rss 2.0