Cultura-Arta Miercuri 18 Octombrie 2017 - 7098 vizitatori azi
Dorul de peste ocean al poetei Domnita Petri.

Plecata de mult in tara "fagaduintei’’, Domnita Petri isi indreapta cu drag ochii sufletului spre meleagurile sale natale. De la San Francisco si pana la Bistrita, ea isi masoara distanta cu dorul fierbinte pentru cei dragi. Gandul ii poposeste adesea in "gradina copilariei’’, acolo unde isi mai cauta printre  amintiri imaginea celui care a trecut prea devreme in lumea umbrelor.

           In volumul sau de apostolat literar pe care si-l intituleaza metaforic "CELALALT’’, vorbeste parca de un taram incarcat de bucuria copilariei, dar si de suferinta care ii apasa atat de mult intreaga fiinta : "Tata de ce nu mai asteptat sa imbatranim impreuna’’, parca ii reproseaza vietii si timpului care isi macina neincetat nisipul clepsidrei. La Nepos vine sa-l caute cu "glasul ei ragusit si lacrima nesarutata’’, cu dorul impatimit pentru cel care a fost tatal si profesorul de limba romana, Ilie Petri.

" Mama, hai sa ne ducem la Nepos

Si sa-l cautam la casa noastra de lemn

Unde , acum douazeci de ani faceam foc

Si se coceau rosiile sub pat,

Iar bostanii vargati pocneau dupa soba.’’

 

Domnita Petri il cauta printre culorile anotimpurilor si prin fosnetul ierburilor imbatranite.

 I-a imbracat imaginea cu dorul ei pentru Dumnezeu si pentru locurile natale printr-o lirica autentica si expresiva, care isi trage seva din viata neostoita a comunitatii in care a vazut lumina zilei. Dupa 1989 a plecat in SUA, unde s-a stabilit impreuna cu familia. Despre nepoata lui, imi povestea cu atata drag profesorul universitar Gavril Istrate si era tare mandru de realizarile ei, mai ales cu cele pe plan literar. Si pentru ca am amintit-o intre personalitatile din Nepos in monografia satului, mi-a trimis o scrisoare de multumire, exprimandu-si bucuria de-a fi foarte norocoasa ca s-a nascut in Nepos. Randuri emotionante le-am primit si din partea mamei sale, Medena, aflata la Bistrita, care spune, printre altele : "Cu bucuria mamei, careia vesnic ii este dor de copilul indepartat, iti multumesc ca l-ai adus pe aceasta cale acasa’’.

          PETRI Domnita, s-a nascut la 14 mai 1956, satul Nepos, comuna Feldru, judetul Bistrita-Nasaud. Este absolventa a Liceului "Liviu Rebreanu" din Bistrita (1975) si a Facultatii de Automatica a Institutului Politehnic din Bucuresti. Debuteaza  in volum colectiv "Ascendenta’’, aparut la Bistrita, dar si in brosurile "9 dimineti ‘’(Bistrita, 1975) si "Spatii posibile’’ (1979).

     A fost membra a cenaclului "Amfiteatru’’si a colaborat cu versuri la Romania literara. Steaua, Tribuna, Convorbiri literare, Amfiteatru, Cronica, Familia, Limba si literatura, Luceafarul etc. Lirica sa cuprinde placheta "Timpul sevei’’. Urmeaza: Eclipsa (1979), Celalalt (1985), Traversare marcata (1987). A obtinut cateva premii valoroase, intre care : Premiul Editurii Junimea pe 1974; Premiul "Tinere condeie" pe 1975; Premiul Festivalului national de poezie "Nicolae Labis" pe 1975; Premiul "Amfiteatru" pe 1976.

        Versurile sale de debut au ceva apropiat de poezia lui Labis, dar si din solemnitatea ardeleneasca, imnica  lui Ioan Alexandru. Volumele de versuri : "Eclipsa’’, "Celalalt’’, "Traversare marcata’’ adancesc semnalmentele unei voci formate, nuantand embleme si accentuand constante identificabile inca de la debut. Critica literara o situeaza pe Domnita Petri in randul scriitorilor optzecisti.

        Poezia ei se" ingemaneaza’’ cu sonuri vechi, venite parca dintr-o radacina de balada, din ecouri ale satului. Metaforele folosite ascund framantarile ei interioare, o lume a trairilor, a contradictiilor interne, care se articuleaza cu starea ei sufleteasca. Timbrul modern al poeziei sale are un ecou duios, sentimental si "arhaic’’ : "Si prea devreme, radacina de balada/ bunicul meu vorbi deodata-n mine’’ sau unul blagian : "copila nu stie s-ascunda/melcii din san, ce caldura/in cenusia cochilie/rochia mica de stamba’’. Alteori isi aminteste de copilul care era si ea candva : "un copil care nu pleaca din mine’’ ;  un copil care" umbla descult pe o creanga albastra de mar’’.Exista aici un sentiment al candorii, al nostalgiei, al delicatetii si frumusetii gandului frumos si curat indreptat spre oamenii si locurile natale. Am inteles ca, in prezent, preocuparile sale literare sunt  exercitii spirituale care ocupa un spatiu mai restrans, dar opera sa lirica din perioada bistriteana, a asezat-o in arealul cultural pe un loc de mare cinste.

 

Mircea Darosi.

 

0 comentarii889 vizualizări23 iulie 2017




rss 2.0
rss 2.0