Inca de pe vremea studentiei sale in capitala Moldovei, Gavril Istrate,  originar din Neposul legendar al Tarii Nasaudului, s-a bucurat de aprecierile profesorului de lingvistica si filologie, Iorgu Iordan, care spunea despre el cu deplina satisfactie:  "Niciodata n-am avut un student atat de silitor cum este Gavril Istrate’’. Era pasul care intrezarea un sentiment de prietenie intre mentor si discipolul sau. Primul an de studiu il incheiase cu rezultate bune si foarte bune, dar posibilitatile materiale reduse, ii puneau in cumpana continuarea lor. Avea nevoie de un sprijin salvator. Se adreseaza Rectoratului Universitatii si Iorgu Iordan este cel care il incurajeaza, raspunzandu-i la scrisoarea pe care i-o trimise in timpul vacantei de vara : "Lucrurile pe care mi le spui in scrisoarea Dumitale, imi sunt cunoscute, de anul trecut. Eu as fi foarte bucuros sa-ti continui studiile la Iasi, unde ai inceput. Esti un element vrednic si staruitor, cum as dori sa existe multe in universitatea noastra. De aceea cred ca, revenind la Iasi, ai fi unul dintre cei mai buni studenti  la Filologia Romana. In ce priveste cererea Dumitale, te asigur ca voi face tot ce imi sta in putinta pentru a ti-o satisface…avand in vedere ca esti un student sarac si mai ales ca in toamna vei trece  cu siguranta si alte examene. La nevoie se pot capata ajutoare de la Rectorat, deasemenea Institutul de Filologie Roman va organiza 2-3 conferinte pentru ajutorarea studentilor nevoiasi. In rezumat, eu sunt de parere sa vii la Iasi, caci nu te vei prapadi printre noi’’.  Simtea in raspunsul lui o mare incredere, o apropiere sufleteasca pe care rar o intalnesti in viata universitara, o intelegere totala a situatiei in care se afla, ceea ce ii da aripi si se pregateste intens pentru examenele din toamna, pe care le ia cu succes, obtinand o bursa de studiu ce si-o va mentine in toti cei patru ani de facultate. Lui Gavril Istrate nu i-a fost greu sa se apropie de profesorul sau, pentru ca Iorgu Iordan era deosebit de agreabil, stia sa aprecieze si sa se apropie de fiecare student al sau prin corectitudine si intelegere de invidiat.  Devenise la un moment dat modelul de urmat pentru studenti, nu numai sub aspect stiintific, ci si uman. Intr-un articol publicat in Revista Romana din anul 2000, Gavril Istrate ii realizeaza portretul : "Profesorul nostru nu s-a distins numai in activitatea didactica, ci si in cercetarea stiintifica ; el a fost si un educator si un mare fauritor de caractere. Ba am putea spune ca acorda greutate mai mare caracterului omului, decat valorii lui stiintifice, fiindca ne spunea adesea ca, activitatea pe care o desfasuram, indiferent in ce domeniu, se invecheste, prin forta lucrurilor, pe masura ce alti cercetatori vin cu idei noi, pe cata vreme trasaturile de caracter raman neschimbate’’

          Lui Iorgu Iordan ii datoreaza si orientarea  spre studiul lingvisticii, desi plecase la Iasi cu gandul sa faca literatura. Se simtea atras de cursurile lui si de felul in care le prezenta. Dupa absolvirea facultatii, Gavril Istrate ocupa pe rand catedra de limba si lteratura romana in doua licee din Iasi si apoi devine coleg de catedra cu fostul sau mentor, iar colaborarea dintre ei devine si mai stransa. Ca urmare a bunei sale integrari in activitatea didactica si a rezultatelor obtinute pe aceasta linie, Iorgu Iordan  si Octavian Botez il recomanda pentru ocuparea unui post de lector la o universitate in strainatate : " Suntem deplin convinsi ca Dl Istrate va fi un excelent lector, adica un autentic reprezentant al limbii si culturii romanesti in tara unde vom avea norocul sa fie trimis’’. Nu s-a putut bucura de aceasta sansa, din motive mai putin cunoscute.

      Plecarea lui Iorgu Iordan la Bucuresti ii produce un mare gol in suflet, dar nu inceteaza sa tina legatura cu el, sa-i urmeze sfaturile prietenesti si indemnurile binevoitoare care se desprind din cele peste 200 scrisori pe care i le adreseaza, informandu-l despre tot ceea ce se intampla in lumea lingvistilor ieseni si despre realizarile sale personale. Cand  Gavril Istrate a fost numit decan al Facultatii de Litere, Iorgu Iordan a tinut sa il felicite si sa-l incurajeze : "esti vrednic de aceasta functie si sa te bucuri multi ani de ea !’’ Si intr-adevar a dus-o vreme de 19 ani. Bucuria implinirilor si-o impartasea si Iorgu Iordan, care ocupa functii importante in societate : Vicepresedinte al Academiei Romane, Ambasador al Romaniei la Moscova, Directorul Institutului de Lingvistica si Membru titular al Academiei Romane. In anul 1988, cand fostul lui profesor, coleg si prieten de suflet se indreapta spre cele vesnice, la memorabila varsta de 98 de ani, Gavril Istrate pleaca la Bucuresti sa-l insoteasca pe ultimul sau drum. In mintea lui se derulau ganduri si amintiri, care se amestecau cu durerea pierderii unui Om, a unui prieten, care s-a apropiat sufleteste de el. Caci nimic nu se distruge mai greu decat dragostea pe care un dascal a reusit s-o sadeasca in sufletele elevilor sai.

Mircea Darosi.