Cultura-Arta Duminica 20 August 2017 - 15144 vizitatori azi
Gavril Istrate, ardeleanul moldovenizat.

Firul descinderii sale in capitala Moldovei a inceput inca din ultimii ani petrecuti la Liceul "George Cosbuc’’ din Nasaud, unde profesorii  ii vorbeau despre Iasi, ca despre unul dintre cele mai frumoase centre de cultura din tara. Minunatele conferinte insotite de proiectii prezentate de catre profesorul Iuliu Moisil, recomandarile lui Sandu Manoliu, moldovean de origine, de-a urma  universitatea iesiana, i se pareau cele mai potrivite alegeri pentru implinirea sa intelectuala. Impresionat de sarguinta elevului sau din Nepos, Aurel Sorobetea nu ezita sa spuna in clasa si celorlalti  colegi : "Se va duce dl. Istrate la Iasi, la Universitate si cand se va intoarce de acolo, va avea Liceul "George Cosbuc’’ un profesor adevarat, la limba romana’’.

              Calde si sincere indemnuri le-a primit si din partea cumnatului sau Aurel Dumitru, care se indragostise de Iasi cu ocazia armatei  pe care o facuse aici : "Gavrila, du-te la Iasi, ca nu gasesti nicaieri un oras mai frumos, pe gustul tau, in care sa nu auzi nicio vorba straina, unde toata lumea vorbeste romaneste !’’ Tot asa ii spunea si mama lui, dar sufletul ei era neimpacat ca n-o sa-l poata ajuta. In 1926, ramasese vaduva cu cinci copii, iar Gavril era cel mai mare dintre ei si  se gandea ca are nevoie de el in gospodarie. Plecarea lui la universitate a obtinut-o cu mare greu, pentru ca cei care aveau sa-l intretina erau matusa Sabina si unchiul sau Ion Istrate de la Rodna, comercianti in statiunea Sangeorz-Bai, unde isi petrecea vacantele scolare ca baiat de pravalie. Ei voiau sa-l faca comerciant, dar visul lui era sa ajunga la scolile cele inalte, caci si tatal sau isi puse toata nadejdea in el ca va deveni un om invatat.

             Ziua cand a sosit la Iasi i se parea cea mai frumoasa sarbatoare din viata lui, asa cum va consemna mai tarziu in amintirile sale : "Nu ma mai saturam strabatand strazile batranului oras. Mi se parea ca sub pasii mei se trezeau ecouri de demult, de la primul descalecat al Moldovei la Alecsandri si Kogalniceanu, fauritorii Unirii din ianuarie 1859, si de la Grigore Ureche si Miron Costin pana la Eminescu si Creanga. Parca toti ma intampinau, cu fata luminata de zambet si de bunavointa’’.

             Cel mai greu i s-a parut drumul pe care trebuia sa-l faca, mai ales in vacante, de la Nepos la Iasi si inapoi, pentru ca pe vremea aceea nu exista tren pe Valea Somesului. Mergea cu caruta pana la Susenii Bargaului si de acolo, a doua zi dimineata lua trenul mic (roibanul) pana la Dornisoara. Un tren local prelua calatorii de aici si ii ducea pana la Vatra Dornei,  de unde trebuiau sa mai schimbe de vreo trei ori pana sa ajunga la Iasi. Este impresionanta descrierea unei asemenea calatorii : "Ce eforturi faceam pentru prinderea unui loc...Au fost imprejurari cand am calatorit pe scara, cu geamantanul in mana dreapta, tinandu-ma cu mana stanga de bara metalica de la intrarea in vagon. Iarna ne loveam de alte inconveniente : garniturile de tren se intampla sa nu fie incalzite si noaptea, iar  in statia in care schimbam trenul, salile de asteptare erau inchise si calatorii nu aveau unde se adaposti decat pe peron, unde vantul matura zapada si o vantura peste acoperisurile cladirii. Alteori, cand garnitura de tren era  complet inghetata, si ca sa mai prindem suflet, fugeam de la un capat la altul al vagonului’’. Pe Gavril Istrate nu l-au impiedicat asemenea obstacole, ci dimpotriva i-au intarit si mai mult dorinta de a-si implini visul. 

            La Iasi l-a cunoscut si s-a imprietenit cu Mihail Sadoveanu, i-a fost profesor Garabet Ibraileanu, cel care l-a cucerit inca de pe bancile liceului din Nasaud, a  ramas impresionat de personalitatea remarcabila a lui Iorgu Iordan, modelul caruia il va urmari toata viata si l-a admirat pentru cursurile sale inconfundabile pe George Calinescu. Dupa studentie a devenit moldovean si nu mai putea concepe viata in afara de Iasi. S-a casatorit cu Maria Mereuta, colega lui de facultate, moldoveanca get-beget, alaturi de care va trece prin atatea furtuni ale vietii, dar reusind sa ramana mereu optimist.

            Nu s-a intors  in Nasaudul lui drag, asa cum ii prezise profesorul  Aurel Sorobetea, ci s-a stabilit pentru totdeauna la Iasi. Pregatirea sa profesionala de exceptie i-a ingaduit sa urce toate treptele ierahiei universitare, devenind un profesor remarcabil, un cercetator iscusit in domeniul lingvisticii, un mare filolog si decanul Facultatii de Litere, timp de 19 ani.  Un fost student al sau spunea printre altele : "ardelean sau moldovean, ramane al nostru. Si-a pastrat structura de ardelean intelept, ponderat in toate actiunile sale, rabdator in toate, dar si moldovean prin blandete, bunatate si iertare si un deosebit tact sau chibzuinta cand era obligat sa-si puna amprenta pe deciziile luate’’.

          La Nasaud se intorcea atunci cand il prindea dorul de sat si de cei dragi .Nu si-a pierdut graiul de-acasa, desi mai scapa cate o vorba cu un usor accent moldovenesc, dar l-a pus in tiparul lingvisticii romanesti, elaborand o lucrare de exceptie, intitulata " Graiul satului Nepos’’.

 

Mircea Darosi

 

0 comentarii364 vizualizări09 august 2017




rss 2.0
rss 2.0