Cultura-Arta Miercuri 22 Noiembrie 2017 - 16748 vizitatori azi
CARAGIALE, IN AN ANIVERSAR SI COMEMORATIV.

Anul 2017, este an aniversar si comemorativ pentru comicul Caragiale, adica 165 de ani de la nastere si 105 ani de la moarte. Se zice ca cifra 5 aduce distractie si amuzament si cei care o imbratiseaza sunt artisti ai comportamentului animat, curajos si viguros, aduc in jurul lor bucurie, entuziasm si aventura, sunt ca niste magneti, ii ajuta pe cei din jur sa simta ca traiesc.

Toate aceste elemente apartin marelui scriitor nascut la Haimanale, pe care George Calinescu il considera a fi cel mai mare dramaturg roman, unul dintre cei mai importanti scriitori  romani, fapt pentru care a fost ales membru post mortem al Academiei Romane. Este fiul lui Luca, secretar al Manastirii Margineni si al Ecaterinei.

Primul an de scoala 1859-60 il face la Ploiesti, unde deprinde scrisul si cititul de la parintele Marinache si dascalul Haralambie, de la Biserica Sf. Gheorghe. S-a mutat la Ploiesti, unde tatal sau era avocat. Continua clasa a II-a tot la Ploiesti, insa la Scoala Domneasca nr.1, unde are ca invatator pe Bazil Dragosescu, despre care scriitorul pastreaza amintiri frumoase, intre care si vizita emotionanta a lui Cuza Voda. Dupa obtinerea certificatului de absolvire a ciclului primar se inscrie la Gimnaziul "Sf. Petru si Pavel" din acelasi oras.

Se muta cu familia la Bucuresti, unde urmeaza cursul de mimica si declamatie de la Conservatorul din Bucuresti, unde lucra unul din unchii sai, Costache Caragiale, autor dramatic si actor.

La varsta de 18 ani, lucreaza ca si copist la Tribunalul Prahova, la sfatul tatalui. Dupa moartea tatalui paraseste acest post, fiind singurul sustinator al mamei sale.

Se implica cu hotarare in viata culturala ca sufler si copist la Teatrul National din Bucuresti, incepe cariera de gazetar la revista "Ghimpele", fiind si girant responsabil la ziarul "Alegatorul liber", redactor al "Claponului" si editeaza ziarul "Natiunea romana". Colaboreaza la "Timpul" avandu-i colegi pe  Eminescu si Slavici. Traduce din franceza, tragedia in versuri "Roma invinsa" de Al. Parodi, reprezentata in aceeasi luna. Participa pentru prima oara la o intrunire a Societatii Junimea. In toamna aceluiasi an, Titu Maiorescu il ia la Iasi spre a citi piesa "O noapte furtunoasa", prezentata in premiera la Nationalul bucurestian, la 18 ianuarie 1879.

Face o calatorie la Viena, dupa care i se incredinteaza functia de revizor scolar pentru  judetele Neamt, Suceava si Arges, Valcea. La 13 noiembrie 1884 are loc premiera capodoperei sale  "O scrisoare pierduta", iar dupa un an are loc premiera comediei "D-ale carnavalului ", iar Titu Maiorescu scrie in "Convorbiri literare" un studiu intitulat "Comediile d-lui Caragiale".

In anul 1890 are loc premiera  dramei "Napasta" la Nationalul bucurestean, iar in 1891 ii apar volumele Teatru si Napasta, volume respinse de la Premiul Academiei, invinuite de imoralitate.

  Intra in conflict cu junimistii si tine la Ateneu conferinta  "Gaste si gasti literare ", chiar in perioada aparitiei celor trei nuvele: "Pacat...", "O faclie de Paste" si "Om cu noroc". In 1893, impreuna cu Bacalbasa, scoate prima serie  a "Moftului roman". Publica in 1896 volumul "Schite usoare" si scoate pentru scurt timp "Epoca literara" impreuna cu St. O. Iosif, secretar de redactie. Solicita directiunea Teatrului National din Iasi, dar este refuzat de primarul N. Gane.

In anul 1901, Caragiale este sarbatorit la Ateneul Roman cu prilejul implinirii a 25 de ani de activitate literara, fiind elogiat de Barbu Delavrancea si Tache Ionescu oferindu-i-se o pana de aur.

Atacat mereu de adversari, respins de la premiul Academiei nu-si mai gaseste locul in Bucurest, pleaca din tara impreuna cu familia, sotia Alexandrina si cei doi copii. Face o calatorie in mai multe tari: Italia, Franta, Germania, profitand de  o avere  mostenita de la vara primara a mamei sale Ecaterina Momolo din Bucuresti.

Se stabileste cu cei dragi la Berlin, intr-un exil de buna voie. Aici isi face noi proiecte, publica pamfletul "1907", din primavara pana-n toamna, isi reface bunele relatii cu Titu Maiorescu, pe care il invinuise de falsificarea textelor lui Eminescu.

Aniversarea celor 60 ani de viata il gaseste tot la Berlin, departe de tara. Presedintele Societatii Scriitorilor, Emil Garleanu, ii propune sarbatorirea la Bucuresti, dar Caragiale are motive sa refuze expediind delicatului sau prieten o telegrama, in stil caragialesc.

Moare subit la Berlin acum 105 ani si, mai apoi, corpul sau este adus la Bucuresti la Cimitirul Bellu, aproape de Eminescu.

 

      Ioan Mititean 

0 comentarii476 vizualizări06 noiembrie 2017




rss 2.0
rss 2.0