Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Cultura-Arta Sambata 15 Decembrie 2018 - 6276 vizitatori azi
Traian Dorz, poetul "Cantarilor nemuritoare'.

Prin patosul ideilor si calitatea expresiei poetice cu un profund mesaj religios, opera lui Traian Dorz poate fi asemanata cu poeziile lui Vasile Voiculescu, Radu Gyr, Nichifor Crainic sau Vasile Militaru, trecuti si ei prin exercitiul suferintei din inchisorile comuniste. Pornirile sale poetice isi au radacinile inca din anii adolescentei, cand se afla sub influenta lecturilor din marii clasici romani, dar mai ales a cartilor religioase, care i-au trezit dorinta de a scrie el insusi versuri spre slava lui Dumnezeu. Formatia sa intelectuala se datoreaza unei bogate activitati de autodidact, iar talentul poetic l-a propulsat in lumea literaturii. Amprenta cea mai puternica a formarii sale ii apartine preotului Iosif Trifa, atat ca model literar, cat si spiritual. In calitatea sa de jurnalist si redactor la diferite periodice ale cultului religios pe care l-a imbratisat  (Oastea Domnului ), devine unul dintre cei mai buni misionari ai acestuia. Pentru ca n-a vrut sa renunte la scrierile si convingerile sale religioase, Traian Dorz a fost condamnat in  1948  de catre regimul comunist, la 17 ani inchisoare. Opera sa poetica realizata pana in anul 1947 a fost adunata in volumul "Spre Tara dragostei’’. In timpul detentiei a creat peste 200 de poezii, pe care le-a memorat si apoi, dupa eliberare(1964 ) le-a scris pe hartie. Dar prigoana impotriva lui a continuat sa existe pana la sfarsitul vietii (1989 ), iar opera sa n-a fost tiparita decat in strainatate, starnind mania autoritatilor comuniste. Dupa 1989, poeziile lui Traian Dorz au luat drumul catre cititori in foarte multe volume. Dintre numeroasele titluri aparute in perioada postdecembrista , amintesc doar cateva: La Golgota, Locurile noastre sfinte, Minune si Taina, Hristos , Marturia mea, Pe genunchii lui Iisus, Cantarile bibliei, Eterna iubire, etc. Poezia lui Traian Dorz este plina de sensibilitate, iar arta sa este rezultatul acestor trairi. Opera religioasa a lui Traian nu se manifesta in mod izolat ori sectar, discriminatoriu sau dintr-o viziune ingusta, ci dimpotriva, este acceptata si gustata de orice crestin. Aceasta recunoastere vine din partea unor mari personalitati si, in primul rand, din partea Bisericii Ortodoxe Romane  :

"Cantarile si poeziile fratelui Traian Dorz sunt inspirate din Sfanta Evanghelie, au un continut spiritual si moral accesibil credinciosilor de toate varstele ; ele cultiva iubirea fata de Hristos si fata de semeni sub forma unei sensibilizari potico-populare, asemenea colindelor si cantarilor de pelerinaj’’(Preafericitul Daniel, Patriarhul Romaniei). Cuvinte de aleasa apreciere are si I.P.S. Andrei Andreicut, care spune ca, "Traian Dorz a fost un mare om duhovnicesc...a fost un om daruit de Dumnezeu cu harul poeziei si mostenirea poetica pe care ne-a lasat-o e vrdnica de pretuirea si admiratia noastra’’.

           Tematica poeziei lui Traian Dorz este vasta si cuprinde rugaciuni de iertare, multumire si lauda adresate lui Dumnezeu, Fecioarei Maria si Sfintilor.Cunoscand suferinta in toate formele ei de manifestare, el ramane poetul luminii, al iubirii si smereniei.Versurile sale sunt niste "cantari luptatoare’’, imbracate in expresia imnului sau a odei, asa cum se intampla in creatiile altor reprezentanti ai literaturii religioase. Multe poezii au fost asociate cu melodii adecvate si sunt cantate in biserici, manastiri si in alte medii religioase. Foarte multi crestini se emotioneaza la auzul cantecului "Blandul pastor, blandul pastor’’, dar nu toti stiu ca versurile apartin lui Traian Dorz :"Odata L-am vazut trecand/Cu turma pe pastorul bland,/Mergea cu turma la izvor,/Blandul pastor, blandul pastor’’. Poezia a intrat si in manualele de religie si este cunoscuta ca una dintre cele mai frumoase pricesne. Pe acelasi ton al sensibilitatii se afla si poezia "Vei veni Iisuse’’ pe care o aminteste adesea IPS Andrei in predicile sale : "Vei veni Iisuse, stim ca vei veni/ ca pe nori cu slava, Tu vei rasari/ mare va fi ziua cand ai sa cobori/ Sarbatoarea celor fara sarbatori’’.

           Intre motivele poetice intalnite in poezia dorziana, motivul dorului si al iubirii sunt predominante. Dorul este conditia inaintarii vesnice a omului catre Dumnezeu. Implinirea unui ideal da nastere la altul, iar cel care intretine aceasta inaintare este dorul de Dumnezeu, asa cum spune poetul in versurile sale : "Tara Primaverii/ce ne-astepti in tine,/Dorul revederii/ arde para-n mine/Pasii mi-i asteapta zari nestrabatute/Treapta dupa treapta/ sa le sui mai iute’’( Tara Primaverii). Acad. Dumitru Staniloaie spune ca dorul este un sentiment greu de definit...in dor e prezenta intr-un fel propriu si in grad foarte intens o duiosie, un sentiment indescriptibil, in care inima se topeste de dragul fiintei iubite’’. Sunt emotionante in acest sens versurile lui Traian Dorz : "Ce haruri mi-ai turnat in suflet/ de nu-mi mai aflu-n lume loc,/ de arde-n dorurile mele/ atata dragoste si foc (Dorita Patria iubirii ) sau : "Dor al dorurilor mele/ stralucit si sfant si-nalt,/Toata dragostea mea suie/ catre tarmul celalalt.../ care-i valul ce m-ar duce/ pana dincolo de salt/ dor al dorurilor mele/de pe tarmul celalalt’’(Dor al dorurilor mele ). Traian Dorz este un poet "bolnav de iubire’’, asa cum singur marturiseste : "Bolnav de iubire si zdrobit de jale/ Am pornit pe drumuri lungi a Te gasi/Sa-ti sarut cu lacrimi urma urmei tale/Si macar o data Fata a-ti privi’’. Acest sentiment strabate intreaga sa opera si constituie" izvorul netarmuritei si vesnicei iubiri’’ : "Se duc pe rand, Iisuse, acei ce Te-au iubit,/dar vesnic fericita iubirea Ta ramane,/se duc cei sfinti, dar harul ramane stralucit/ din ieri in azi, acelasi, apoi din azi, in Maine !’’ O atentie speciala beneficiaza si versificarile psalmilor. Este psalmistul umil, purtator de har si talent, de o naturalete surprinzatoare si convingatoare. El se afla in cautarea sensului existential. Poezia "O, om!’’, scrisa in stil cosbucian, exprima un asemenea mesaj :" O, om !...ce mari raspunderi ai/de tot ce faci pe lume! /de tot ce spui in scris sau grai/ de pilda ce la altii-o dai,/caci ea mereu spre iad sau rai/ pe multi o sa-i indrume !’’ Ioan Alexandru spunea la un moment dat despre Traian Dorz  : "Niciunul dintre poetii contemporani n-a patruns atat de adanc in inima credinciosilor, precum poetul transilvan’’. Daca  multa vreme Traian Dorz a fost un poet necunoscut, astazi, descoperit si redescoperit, poate fi asezat cu cinste in galeria marilor creatori  de poezie religioasa.


Mircea Darosi

 

 

0 comentarii1120 vizualizări26 februarie 2018




rss 2.0
rss 2.0