Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Cultura-Arta Sambata 15 Decembrie 2018 - 6736 vizitatori azi
Expozitia pictorului Nechita Bumbu ''Poduri de lemn din judetul Bistrita-Nasaud'' la Muzeul Graniceresc Nasaudean.

Memoria nu este doar un reflex al inteligentei, ci este efortul recunostintei fata de trecutul care ne defineste ca persoane, dar mai ales grija fata de viitorul ale carui temelii sunt in mainile noastre. Memoria invie oameni peste care istoria a asternut uitari, readuce la lumina locuri asupra carora a vegheat Dumnezeu si istoria. Memoria ramane spatiul in care neuitarea omului se intalneste cu neuitarea lui Dumnezeu, intr-un necurmat timp al invierii. Nu intamplator se spunea ca memoria este paradisul din care nu putem fi izgoniti si in care ne regasim radacinile, drumul si dorinta de a merge mai departe in istorie si puterea de a nu uita niciodata cine suntem. De aceea reconstituirea istoriei unor oameni si locuri din trecut si orice recurs la memorie este in primul rand un gest de recunostinta, dar si o fapta buna facuta de dragul unor oameni si locuri care sunt de acum in grija lui Dumnezeu.

In acest univers de vie recunostinta se inscrie si efortul laudabil al  pictorului Nechita Bumbu din Nepos care a readus la viata intr-o expozitie vernisata saptamana aceasta la Muzeul Graniceresc Nasaudean podurile de lemn din judetul Bistrita-Nasaud. In Bistrita-Nasaud au rezistat timpului, cateva poduri din lemn, acoperite pe care nu le intalnim in alta parte in Transilvania. Primul pod acoperit din lemn a fost ridicat in urma cu peste 350 de ani la Nasaud si asigura legatura cu Bistrita peste Somesul Mare. Au urmat apoi cele de la Ilva Mare, Ilva Mica, Beclean, Mocod, Salva, Nepos, Nimigea si Cosbuc, toate in zona regimentului romanesc de granita.

Regimul militar care a durat aproape nouazeci de ani a fost, in unele privinte, o adevarata binefacere pentru tinutul Nasaudului fiindca in zona au venit ofiteri straini din tari cu un grad mai mare de civilizatie si au inceput sa construiasca drumuri, scoli si poduri din lemn fiindca apele de munte sunt repezi si nu ar fi rezistat decat podurile cu deschideri mari, de douazeci -treizeci  de metri sau chiar mai mult, dar cu un numar redus de picioare. Fiind acoperite, deci mai ferite de intemperii, podurile din lemn aveau o mai mare fiabilitate.

Profesorul Mircea Prahase de la Muzeul Judetean Bistrita-Nasaud, cel care a studiat podurile acoperite din lemn, spune ca exista lemn din belsug, asa ca materia prima nu a fost o problema. De exemplu, pentru podul de la Nasaud s-au folosit cinci sute de stejari adusi tocmai din padurile sasilor din Dumitra.

Unele au rezistat chiar si doua sute de ani. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, au fost distruse insa paisprezece dintre ele, tinutul Nasaudului transformandu-se in teatru de razboi. O parte din poduri au fost refacute insa stejarul a fost inlocuit cu lemn de esenta mai slaba si nu au mai avut aceeasi rezistenta. Podul de la Nimigea s-a prabusit in 1984 in timp ce era traversat de o remorca, iar podurile de la Salva si Zagra au fost scoase din circulatie. Din pacate, in prezent, mai sunt functionale doar podurile din localitatile Cosbuc si Ilva Mare si o punte acoperita in localitatea Malin.Podul din Nepos a rezistat pana in anul 1987.

Insa ele nu au murit si renasc la viata prin opera maestrului Nechita Bumbu care din fotografii pierdute,cautate si apoi regasite sunt reconstituite in tablourile sale.Dincolo de valoarea culturala  a acestei colectii  ea ne  mai arata ca lumea rurala are constiinta memoriei, acest demers este o invitatie deschisa, pe care  pictorul neposean ne-o face la neuitare si la descoperirea de locuri in care maiestria si harnicia era norma vietii de zi cu zi.

Nechita Bumbu picteaza inca de cand avea saptesprezece  ani si a reusit sa realizeze de-a lungul timpului peste o mie  de tablouri. El si-a transformat casa intr-o expozitie permanenta. Despre pasiunea sa spune ca este un dar de la Dumnezeu: ‘’Ce fac eu e un dar de la Dumnezeu. Dumnezeu iti poarta mana, tu doar ai pensula si vopseaua. De multe ori cand  nu-mi iese ceva la un tablou, spun Tatal Nostru si dupa ce ma rog  imi iese. Acesta este secretul meu !".In jumatate de secol de creatie, pictorul a avut in jur de cincizeci de expozitii personale si colective in Bucuresti, Cluj, Dej, Bistrita si Nasaud.

Preot Rus Vasile - Parohia Ortodoxa Nepos.

0 comentarii1687 vizualizări26 februarie 2018




rss 2.0
rss 2.0