Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Cultura-Arta Luni 17 Decembrie 2018 - 15178 vizitatori azi
CONTRIBUTIA SCRIITORILOR SI PRESEI LA INFAPTUIREA MARII UNIRI.

Idealul national de infaptuire a Unirii, n-a gasit poporul nepregatit moral. Un rol important a avut presa si scriitorii a caror mesaje au patruns in randul populatiei civile si odata cu ordinul de zi pe liniile frontului pana-n transee. Poetii chemau prin versurile lor populatia si armata la lupta pentru eliberarea Transilvaniei si Unirea Basarabiei si Bucovinei lui Stefan cel Mare si Sfant, cu tara.

"Hai copii! Hai romani!/ Azi soldati, maine stapani/ Pe o alta Romanie.", scria poeta Elena Vacarescu in iunie 1915.

Ardealul gemea in durerile robiei austro-ungare despre care Netty Vernescu scria in acelasi an: "In vatra lor cea parasita/ Vuieste vantul a pustiu/ Femeile batjocorite/ Bocesc sicriu dupa sicriu."

Maria Vivoschi-Dolores indemna soldatii la lupta pentru dreptate nationala: "Armati bratele voastre, setosi de razbunare/ Sa fauriti prin arme o Romanie Mare".

Consoland durerile celor din Ardeal, Liviu Rebreanu scria:  "Iar azi cand toata lumea-i/ O mare de durere/ Sa-mpart la cei ce sufar/ Un strop de mangaiere".

Poetii militari strigau: "Vrem Ardealul!"

"Dar in sunetul de goarna, in loc muntii sa se sfarme/ Ostile Mariei Tale au scos sabia sa sfarme/ Si sa-nabuse in pieptul tinerimii, idealul/ Celor ce strigau in noapte: Vrem Ardealul!" - ii reprosa poetul Radu Cosmin la 14 septembrie 1914, in "Satire", regelui Carol I.

Poetul Mihai Stamate in poezia "Noi vrem Ardealul", se adresa soldatilor: "Tu ce porti in vine sange/ Vitejescul sange dac/ Sa te vad cum duci drapelul/ Si sa treci vesel la atac/ Voi, urmasii Romei Sfinte/ Ascultati cum duce valul/ Valul Oltului salbatec/ Cantul Sfant: Noi vrem Ardealul!"

"Sculati Romani, alarma suna/ Sariti la arme, nu mai stati/ Trompeta azi, prelung rasuna/ In zbor treceti peste Carpati", scria poetul gorjean Manole, la 10 iulie 1910.

In 24 august 1915, poetul Stelian Dobrescu scria: "Treziti-va sau poate ati uitat/ Ca voi sunteti urmasi de-ai lui Mihai/ Porniti un uragan neasteptat/ In chiote si ropote de cai."

In volumul de poezii "Cantece fara tara", Octavian Goga scria la 9 aprilie 1916: "Eu sunt Sfantul care plange/ Acolo in satul meu din deal/ Sunt tipatul mutat de sange/ Al vaduvelor din Ardeal."

In martie 1917, poetul Atanasiu din Focsani, in poezia "Desteptarea" scria: "Acolo in Ardeal/ Dincolo de munte ingenuncheati frati/ Copii, batrani si mame/ Ca nu mai sunt barbati/ Ne cheama si asteapta prin noi eliberarea/ O, du-ne, du-ne Rege, sa ne-mplinim chemarea/ O! du-ne Rege-n lupte si trece-ne Carpatii/ Prin plansul lor de veacuri, aici...ne cheama fratii". 

Adolescentul N. S. Alexandru, elev in  clasa a VIII-a din Gorj scria in ziarul "Unirea Neamului" din Tg. Jiu:

 "Inainte copii ai Romaniei

Inainte peste Carpatii nostri!

Rabdarea a luat sfarsit!

A sunat ceasul maniei lui Dumnezeu si a noastra,

Inainte copii peste trupurile dusmanilor  

Sa trecem ca un fluviu turburat si navalnic    

Sa trecem inainte la Ardealul nostru indoliat

A sunat ceasul!"

Sute de poeti soldati scriau si publicau poezii pentru ridicarea la lupta, sustinand moralul celor din transee. Marea poezie a Unirii era glasul chemarii clopotelor de arama ale marelui Eminescu - "Ceasul astral al romanilor sosise". Poetul Ion Dobre descrie acest ceas astral-"Ah, toata viata mi-am adus aminte de aceasta noapte fericita, cand Dacia stramosilor avea sa se renasca din cenusa milenara."

Comandamentul armatei prin ordinul nr.14795 din 13 ianuarie 1917 a ordonat infiintarea si a altor ziare si reviste cum sunt: "Revista transeelor", "Viitorul Tarii", "Romania", cu sediul la Iasi, condus de Sadoveanu, unde s-a mutat si Guvernul in timpul ocupatiei germane a Munteniei, ziare ce apareau sub patronajul generalului Averescu.

 

       Ioan Mititean 

 

0 comentarii854 vizualizări30 septembrie 2018




rss 2.0
rss 2.0