Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Cultura-Arta Joi 25 Februarie 2021 - 40806 vizitatori azi
Scrisoare din Sangiorgiul romanesc - Reprezentatiile teatrale ale d-lui Zaharia Barsan.

Poate  nicicand nu s-a strans in Sangeorzul romanesc atata lume romaneasca din toate partile ca tocmai in cele doua zile care au urmat dupa sarbatoarea Sfantului Ilie, cand aceste parti de sus ale Transilvaniei au putut avea in mijlocul lor pe tot mai mult iubitul artist dramatic pe domnul Zaharia Barsan, care venea, pentru intaia oara pe aici, cu mica sa trupa teatrala in fruntea careia si-a mai luat un tovaras nedespartit, pe cunoscuta artista Olimpia Brasoveanu, azi, spre bucuria noastra, doamna Olimpia Z. Barsan.

Desi din oarecare neprevedere, ca sa-i zic asa in ziua de Sfantul Ilie a fost si un concert international aici, al domnisoarei Valeria Papp, vestea venirii domnului Barsan a adunat laolalta mai mult public doritor de teatru decat s-ar fi crezut. Domnul Barsan s-a putut incredinta aici, poate mai bine ca in cele mai multe locuri, nu numai de dragostea neclintita ce i-o poarta lumea romaneasca din intreaga noastra tara, dar totodata si de dragostea pentru arta care, incoltita o data, se dezvolta cu o putere, in adevar, incantatoare. Din departari uimitor de mari a venit lume doritoare de teatru ca sa ia parte la sarbatorile artistice pe care le pune la cale, cu o ravna din ce in ce tot mai mare, insufletitul inchinator al intarziatei noastre Thalii romane, si n-a fost cel care sa plece cu o raza de nemultumire sau de indiferentism.

Fiecare simtea ca teatrul roman de la noi a luat fiinta, ca daca publicul romanesc a ajuns pretutindenea la o treapta culturala atat de inalta incat sa simta nevoia sufleteasca a teatrului, a ajuns si  acesta incat sa aiba artisti de seama care sa multumeasca pe deplin aceasta nevoie. Un lucru mai intarzie, si el nu e departe de realizare: o intelegere intre domnul Barsan si societatea pentru fond de teatru, pentru ca sa se poata organiza o miscare pretutindenea de care sa nu ramaie neatinse mai cu seama acele parti romanesti incremenite, unde oficialitatea a inghitit orice viata nationala mai puternica, si unde, prin urmare, e mai mare nevoie de o lumina.

Scriitorul acestor randuri are o convingere foarte sigura ca zorile teatrului nostru     s-au aratat si ca cei chemati nu vor mai tandali, despicand fire de par si incurcand lucruri care de mult trebuiau descurcate si limpezite. Adunarea fondului de teatru care se va tine in anul acesta e datoare in fata opiniei publice sa realizeze ceva concret in ce priveste acel "Plan de actiune", devenit banal in urma atator vorbe fara nici o isprava. Ea va sti sa porneasca acum o actiune care sa dovedeasca cum ca nici la noi arta nu e condamnata la soarta de miloaga, care sta inaintea usilor, cersind mila.

Si inca ceva. Cine nu se uita cu dispret la taranii care se imbulzesc pe la ferestrele satelor de reprezentanti, unde stau ceasuri intregi multumindu-se sa vada macar un simplu coltisor de scena, va intelege ca nici taranimea noastra nu va mai trebui lasata in bratele ignorantei de veacuri, ci va trebui scoasa din ele si, prin ajutorul teatrului care moralizeaza si cultiva. Si va trebui pus intrucatva capat si diletantismului atat de diletant care, la tara e de cele mai multe ori o adevarata pacoste si pentru diletanti, si pentru cei care ii privesc numai ca sa rada de cate o nazbatie searbada si sa poata spune ca au fost la teatru. Daca teatrul e o scoala, desigur ca e vremea ca si aceia care il fac sa aiba putina scoala.

 

*

Desi un talent pronuntat dramatic, domnul Barsan joaca cu o deosebita usurinta si in comedie. Cine l-a vazut in Sangeorgiu nu-l va uita pentru minunata satira a III-a a lui Eminescu in care s-a urcat la un grad de interpretare cu nimic mai prejos de acela al nemuritorului poet care a eternizat figura razboinica a lui Mircea cel Batran, - nu-l va uita pentru cele doua roluri din Jean Marie a lui A. Theuriet, care au starnit lacrimi, - pentru rolul din comedia "Prietenii" in care, totusi, e mai multa duiosie decat orice altceva, duiosie pe care domnul Barsan a interpretat-o storcand lacrimi din ochii ascultatorilor. Si nu-l va uita nici pentru acea limba curata, pentru acea pronuntie aleasa si fina care pentru orice obisnuit cu accentul dur ardelenesc e o adevarata revelatie pe langa un puternic indemn spre curatirea limbii, atat de plina de barbarisme.

Publicul, e norma publica, care statea sa sparga zidurile salii celei mari de la hotelul "Hebe" al bailor, isi va aduce aminte totdeauna de doamna Barsan care in deosebitele roluri, atat de variate si ca gen si ca temperament, a stors aplauzele necontenite ale tuturor celor prezenti si admiratia lor. Cei mai multi nu vor uita-o pentru admirabila interpretare a "Furtunii casnice" care s-a dat in ambele seri si care e una dintre cele mai tipice, dar si mai grele piese din cate poate sa arate repertoriul nostru teatral. Damele vor fi mai putin recunoscatoare doamnei Barsan pentru dezvelirile atator slabiciuni femeiesti, dar pentru aceasta admiratia lor pentru artista Barsan nu scade dupa cum nu scade nici a acelora care pot sa o cunoasca si in afara de scena. Si oricine isi va aduce aminte cu o vadita emotie de Teresa din "Jean Marie" care sa aleaga intre doua iubiri caste si ambele deobligatoare si care alege totusi cu atata intelepciune, cu atata simt de o moralitate care nu se intineaza nicidecat. Altii o vor vedea-o in rolul mamei nenorocite din "La icoana" de Alexandru Vlahuta, altii in rolul din "Prietenii", duios - din "capriciul unui tata", care s-ar putea chema si "Pisica si soarecele" - si din "Nervosul" caruia nu-i poate darui decat o farama de compatimire, pentru nenorocirea de a fi minat trupeste si amorezat nebuneste de o fiinta cu un temperament atat de deosebit, cum e dansa. Si amintindu-si de dansa, oricine va avea inaintea ochilor sai sufletesti o adevarata artista, careia nu-i poate dori altceva decat viata lunga, fericire, iubirea si priceperea de arta pe care o dovedeste astazi.

Restul trupei domnului Barsan e compus amasurat imprejurarilor vitrege intre care traim. Aceasta numai ca numar, caci ca prestatiuni e vrednic de artistul al carui nume il poarta intreaga trupa.

 

*

 

Inchei cu o urare: Dumnezeu sa aiba in grija pe noua pereche de artisti si acelasi Dumnezeu sa deschida ochii publicului romanesc spre a putea vedea.

 

Alexandru Daraban.

0 comentarii3192 vizualizări29 ianuarie 2019




rss 2.0
rss 2.0