Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Cultura-Arta Luni 09 Decembrie 2019 - 9440 vizitatori azi
PRIETENIA - O RARA FRUMUSETE MORALA.

Prietenia, acest caracter uman de solidaritate ce se consolideaza prin principii si valori, nu se cladeste pe nisipurile miscatoare ale urii, unde de fapt nu se poate cladi nimic viabil, ci numai din confluente valorice, din riscuri comune, din convergenta principiilor cultivate in ambele sensuri cu discretie, dintr-un atasament care nu se schimba peste noapte, in raport cu un numar de idei, de norme morale, de aspiratii. Deci, prietenia nu se naste din jocuri de culise. Ea implica o serie de calitati: dorinta de bine pentru celalalt, simpatie, onestitate, posibilitatea de confesiune in fata celuilalt, posibilitatea de a cere ajutor in situatii de cumpana, bucurie in prezenta celeilalte persoane, care fac ca legatura dintre acele persoane sa fie unica si plina de frumusete. 

Prietenia sincera si adevarata, impune  cunoasterea persoanei de langa tine, deci cunoasterea celuilalt in profunzime prin preocupari comune, aceeasi preferinta in materie de muzica sau sport, acelasi mod de a petrece timpul liber, acelasi mod de gandire si apreciere, fiecare sa contribuie cu ce are mai bun si sa-l completeze pe  celalalt. "Virtutea este aceea care pastreaza prieteniile adevarate" spune Cicero. Pe baza virtutii s-au  creat prietenii durabile intre oamenii slovelor, pe care-i avem ca modele prin arta de a fi un bun prieten cu cel in care gasesti afectiune, intelegere, sprijin, ingaduinta si consolare. Pilde in acest sens, ne ofera prietenia dintre Eminescu si Creanga (badita Mihai si badita Ion), Mihail Sadoveanu si George Toparceanu, Vasile Alecsandri cu scriitorul francez Friederic Mistrol, Cezar Ivanescu cu Marin Preda, Ioan Slavici, George Cosbuc si Mihai Eminescu sau Eminescu si Neamtu, deci cultura-i nobila facatura, care nu vrea sa auda de ura.

Sub ochii nostri, de cateva decenii s-a cimentat un model de prietenie intre familia Ana si Gavril Vaida din Nasaud, cu familia scriitorului Adrian Paunescu, prietenie  bazata pe incredere, care nu s-a zdruncinat la orice incercare mai dificila, prietenie care a dat nastere volumului "Adrian Paunesacu si misterul nasaudean" si bustului poetului, amplasat chiar in locul unde s-au cunoscut, Nasaud.

In data de 15 octombrie 2019, in masina care ne ducea la Cluj la  intalnirea de toamna a VRR-istilor, adica a nasaudenilor si bistritenilor stabiliti in Cluj, printre cei opt nasaudeni,  se aflau si sotii Vaida, care mi-au oferit volumul cu urmatoarea dedicatie: "Unei  familii emblema a Nasaudului, familiei Ioan si Lucretia Mititean, longevitate, deschidere totala, sinceritate, prolificitate. Admiratia mea - Ana Vaida."

Aristotel numeste trei feluri de prietenii:

1 - din necesitate 2 - din placere  3 -  si cea perfecta a oamenilor, care-si doresc unul altuia binele, de fapt singura care rezista, nu te face sa suferi si este bazata pe reciprocitate si egalitate. In momentul in care unul dintre prieteni se simte deasupra celuilalt e un semn ca prietenia e doar mimata.

Prietenia  Vaida - Paunescu s-a nascut pe un camp muzical, pionul principal fiind fetita lor Lelia, care, cu cateva ore de la inceperea spectacolului Flacara, de pe stadionul orasului a fost selectata ca membra a cenaclului  la o preselectie din holul hotelului Salauta, unde a fost insotita de profesorul ei de chitara Ionel Puscas. Fetita de 11 ani cu inclinatii muzicale si un repertoriu bogat, a debutat in Cenaclul Flacara in orasul Nasaud in anul 1984, chiar in ziua selectiei fiind a treia interventie in spectacol care a dezvaluit surpriza serii, o fetita de 11 ani, mai mica decat chitara ei, a interpretat in aplauzele spectatorilor cantecele: "Orice copil", versuri de George  Tarnea, muzica originala, "Lumina clara", versuri Adrian Paunescu, muzica originala si "Broasca testoasa ", versuri din lirica suedeza, muzica Radu Gheorghe.

Lelia a avut un mare success, fiind apreciata de poet care a spus: deabea astept sa-i cunosc si eu pe parintii care au putut da nastere unui astfel de copil si o declara pe micuta interpreta membra titulara a Cenaclului Flacara.

Parintii s-au apropiat de scena si au asteptat momentul intalnirii. Paunescu i-a felicitat si i-a rugat sa-i permita fetitei a se deplasa cu cenaclul prin tara, asigurandu-i de toata grija si protectia. Au insotit fetita la Bistrita, la Baia Mare, Ramnicul Valcea, Litoral etc. "Am cunoscut, spune Paunescu, sute de copii talentati, dar aici, la dumneavoastra, la Nasaud, am gasit unul din primii trei, maximum cinci, cei mai talentati copii.

Asa s-a infiripat prietenia Paunescu-Vaida, s-a pus in miscare spiritul nasaudean de  primire si ospitalitate, s-au simtit apropiati prin idei comune, afinitate, statornicie, discretie, schimb de idei, intelegerea celuilalt, iar volumul semnat de Ana Vaida si statuia ridicata la insistentele ei  dovedesc cat e de binefacatoare prietenia ca afectiune, intelegere, sprijin, ingaduinta si consolare intre suflete mari si alese, intre oameni de exceptie Paunescu-Vaida, care resping detractorii. Prietenia poetului cu familia Vaida, a insemnat prietenia cu Nasaudul, cum reiese din multimea de mesaje scrise pe volumele oferite - ca de exemplu pe volumul - Tragedia nationala, 1997 - "Familiei dragi, Ana si Visu Vaida, prin care am descoperit si am reusit sa-mi asum NASAUDUL, parte din ARDEALUL de  Mijloc, omagiu, mereu, Adrian Paunescu, 29 IV  1998".

In acest loc comun, Nasaud, poetul "A trait /A gandit/A scris /A suferit/S-a bucurat /V-a iubit /Si-acum se odihneste/Un nume propriu/Care va fi fericit /Sa devina un nume comun/" Adrian Paunescu, 20 decembrie 1986.

Traiasca Strada George Cosbuc, nr. 68 din Nasaud, unde creditul acordat prieteniei este nelimitat.

 

      Ioan Mititean 

0 comentarii1204 vizualizări26 octombrie 2019




rss 2.0
rss 2.0